361 matches
-
practica un fel de vrăjitorie evocatoare". Spre a consemna, în altă parte, "efectul magic al poeziei" sau "versuri de o astfel de magie". Ar fi putut fi menționată aici și notoria atracție a suprarealismului pentru practicile magice, pentru, în genere, primordialitățile enigmatice, dar autorul Itinerarului critic se arată reticent față de avangardă, asupra căreia are impresia a putea articula "îndreptățite rezerve"... Pe această cale, raționalistul oricum extrem de tolerant care a fost Șerban Cioculescu se apropie, s-ar părea în chip "scandalos" pentru
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
mod de salvare, singura ieșire din impas, pentru această omenire alienată și subjugată iluziei prosperității materiale. Chiar dacă la prima vedere ideea mea pare utopică , poezia rămâne, o repet, singura modalitate pentru om de a-și regăsi sufletul, de a conferi primordialitate spiritului. Valorile creștine eterne nu pot fi reînviate decât prin poezie, în sensul ei mai larg. Fiindcă poezie nu înseamnă doar arta de a scrie versuri. Poezie înseamnă suflet, înseamnă dragoste, inocență, frumusețe. Poezia este însăși viața în expresia ei
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
relevanța celei raționaliste și prooccidentale sprijinite de Zeletin, Ralea, Zarifopol, Lovinescu și de toți criticii literari ai celei de a doua generații maioresciene. E la fel de fals și că atît prooccidentalii, cît și autohtoniștii se plasează ideologic pe fondul comun al primordialității ideii naționale. Citatul din Paul Morand (pagina 91) relevă o politizare excesivă a ideilor, nicidecum faptul că ele ar aparține exclusiv extremei-drepte. Nici toate ideile protagoniștilor cărții nu pledează pentru o doctrină extrem naționalistă. România provincială, cu o cultură mică
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
în care se petrec toate acțiunile, semnul de identificare al stăpânului. Când și când, el are tentația să-l imite. E chiar nostim când tenorul (Don Ottavio) își ia un scaun, îl plasează la rampă și cântă liniștit către noi. Primordialitatea muzicii domină întregul final. Către sfârșitul scenei de teroare, în timpul ultimei înfruntări între îndrăzneala temerară a seducătorului și pedeapsa fatală, când deznodământul pare a fi iminent se înalță din fosă, parcă atrasă în magia clipei, întreaga orchestră. Ea rămâne, cu
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
demonizat. însă desprinderea de natură e regretată de humuleștean nu doar prin intensitățile nostalgice, detectabile în cîmpul moral al operei, ci și în sfera biografiei sale, purtînd stigmatele universului abandonat în favoarea ficțiunii. Avem a face cu încercări de reîntoarcere la primordialitate, de-o impresionantă pregnanță psiho-fizică. Urmărit de spectrul naturii, Creangă încearcă, instinctiv, a-i recupera elementele după care tînjește în mod măcar subliminal. Habitudinile sale sînt pantagruelice. G. Călinescu pune în evidență voluptatea ieșită din comun a scriitorului în legătură cu hrana
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
snobismului. Pe de altă parte, se acutizează dispariția muzicianului total, în egală măsură eminent interpret și creator, cronicizîn- du-se, în replică, hiperspecializarea ce duce la o defalcare categorică între comportamentele compozitorului și restitutorului, totodată la abdicarea semnificațiilor lui homo-musicus. Primordialitatea urechii a fost demolată sistematic pe parcursul ultimului secol, grație unor tentative (de multe ori reușite) de deturnare, erodare sau relativizare a intuiției auditive prin imixtiuni senzoriale extra-auditive sau intelectiv-speculative, afirmate de experiențe componistice mai mult sau mai puțin falimentare. în fața
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
poeticești. Cuvîntul e originar, o dată pe calea pozitivă a filologiei, care atestă faptul că aparține, cu rol întemeietor, umanității, pe de alta pe calea mitică a Logosului, care atestă faptul că e tangent la Geneză. De unde rezultă un cumul de primordialități ce-l determină pe autor a "revizita" cum se zice mai recent, vocabularul, a-l modela, a-l forja, la rîndul d-sale, conform unui rețetar propriu. Creația cheamă la creație, nu-i așa? Jocul de-a cuvîntul în care
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
consista între un bărbat și o femeie și copiii lor biologici. Tocmai aici se încadrează, din punct de vedere ideologic și că stil de creștere a copiilor, victimizații copii ai lui Marius și Ruth Bodnariu. Norvegia a ales să acorde primordialitate „varietăților de familii”, legalizînd căsătoriile și adopțiile homosexuale. O consecință logică a acestei politici fără minte este tot mai pregnanta teorie că nici copiii nu mai aparțin, neapărat, părinților lor biologici. Principalul instrument ori agenție de stat prin care Norvegia
COPIII BODNARIU – AI CUI SUNT EI? [Corola-blog/BlogPost/93814_a_95106]
-
obiceiurile și numele sălbăticiunilor. Acum se naște simpatia pentru cei "umiliți și ofensați". E mereu încântat de "dumbrăvile de plopi, sălcii și arini", de "câmpia grea de lumină până în pâcla vânătă a munților". Una din cele dintâi confesiuni literare indică primordialitatea vânatului: Căutând a stabili în trecut raportul dintre pasiunea mea cinegetică și primele manifestări literare, găsesc că întâi a fost vânatul și pe urmă a venit literatura". Totuși interesul pentru lectură e foarte timpuriu. Începe cu poveștile haiducești (Tunsu) și
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
Astfel, ne întâmpină peste tot un impresionant altruism, nefiind departe semnele purității. Viața pare a fi o cursă în vederea atingerii mult invocatei fericiri. Câteodată, spectrul ultragiant al singurătății determina halouri neliniștitoare. Căutarea posedă nivel apodictic, existând intuitivă certitudine a reușitei. Primordialitatea sentimentului face parte integrantă din esență versurilor propuse de Lăcrimioara Iva. Poeta își făurește un spațiu vital propriu, rodul neîntreruptelor sublimări estetice ce au în centru fioruri pasionale: Viața m-a băgat în nori/ până la genunchi./ Am refuzat/ să accept
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE LĂCRIMIOARA IVA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380663_a_381992]
-
Ușurință și viteza cu care aceste sentimente pot fi mobilizate chiar și în societățile moderne industriale..., ferocitatea oarbă a conflictelor la care pot duce aceste sentimente, lipsa lor de receptivitate față de argumentele raționale sunt doar câteva indicații ale vitalității și primordialității lor continue. Ceea ce sugerez este că etnocentrismul a evoluat de-a lungul a milioane sau cel puțin sute de mii de ani ca o extensie a selecției de înrudire". Cum era și de așteptat, Smith 32 respinge o astfel de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
care macină vorbe în gol se desprind net Ulm Spineanu și Cornel Dinu. Iată un fragment din gândirea filosofică a lui Ulm Spineanu, în fața căruia, probabil, Mihai Șora s-ar lua cu mâinile de cap: Indiferent cum, într-un final, primordialitatea lui Ťa știť politic și social, care nu înseamnă un glotosocietarism, își va desemna predictibilitatea, și în consecință echilibrul între Ťa fiť și Ťa aveať". O splendidă mostră de raționalism(?) care nu poate fi întrecută decât de micul fragment de
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
filosofice independente a unor grupuri personaliste, prin căutarea elementelor de filosofie personalistă în tradiția altor zone ale lumii și a altor religii, s-au făcut pași teoretici spre găsirea elementelor comune de respect între persoane și de universalizare a concepției primordialității existenței și afirmării persoanei umane ca scop, toate celelalte trăsături ale lumii devenind mijloace întru realizarea acestui scop. La fel cum și pe planul politic al unor formațiuni largi, funcționând în rețea democratică internațională, cum sunt partidele creștin democrate din
DORUL DE FĂNUŞ sau DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI. In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
succes al autorului este opera-omagiu dedicată lui Mircea cel Mare, „Scrisoare de la Rovine“, a cărei primă audiție a avut loc la Filarmonica „Banatul“, în decembrie 1987. „Muzica lui Ion Crișan se definește printr-o melodicitate în care elementul vocal are primordialitate. Substratul melodic este de esență folclorică și are mereu în vedere redarea, printr-un limbaj muzical adecvat, a specificului acțiunii. Orchestrația pune în evidență procedee polifonice, dar și armonioase, de factură mai modernă, având în același timp rolul de a
Agenda2003-47-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281732_a_283061]
-
1982). A lucrat cu regizori celebri, care i-au apreciat versatilitatea. MIERCURI, 28 IULIE LUDWIG FEUERBACH Acum 200 de ani s-a născut filosoful german Ludwig Feuerbach, unul din precursorii marxismului. A criticat idealismul hegelian și a reabilitat materialismul, afirmând primordialitatea naturii în raport cu gândirea, și a intepretat religia ca pe o înstrăinare a omului de el însuși. S-a stins din viață în 1872. VICTOR BABEȘ În 1854 s-a născut Victor Babeș, fondatorul microbiologiei. În 1887 a pus bazele Institutului
Agenda2004-30-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282696_a_284025]
-
obsedat de stihia timpului insomniac, depersonalizant în chip expiator, reflex al unui destin asumat: „Anii îți păruseră drum,/ lumea - o insomnie de pași” (Ambră). La fel de întinderea marină, cu suflu originar dar și cu primejdiile terifierii precum un zbucium ambiguu între primordialități și cădere: „Încet, te lași smuls adîncilor ape,/ masa ta informă de beznă se degradează/ pe treptele de soare în urcuș.// Orbit, ieși la văzduh pe țărmul divin” (Muzică). E aici o interesantă enclavă originală a lirismului autohton avînd ca
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
personalități, într-o perioadă în care aceasta intrase în interdicția de publicare. Estetismul funciar al criticului iese triumfal la suprafață. Pe filiera contextualizării biblice, trăsătura în cauză apare explicată printr-o reacție a defensivei față de decepția căderii omului din rangul primordialității paradisiace. Pe de o parte, existențialul asociat cu criteriul moral, pe de alta tranziția compensatoare în estetic, în lumea formelor și a stilurilor, posed`nd un dramatism izvorît din tensiunea majoră a conflictului originar. Rușinea de sine a ființei deposedate
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]
-
și exterior nouă, va fi o parte din noi, după cum va fi și o parte din experiența universală a umanității. "Sufletul" democrației transcendente nu va rămîne prizonier într-un corp, nu va mai legitimă identități echivalente, nu va mai postula PRIMORDIALITATEA SUBIECTULUI ÎN RAPORT CU OBIECTUL. Sub acțiunea cîmpului, Corpul, (instrumentele democrației) se va TRANSFIGURA dintr-un corp juridic, normativ într-un corp energetic, liberator care se va "extinde" în marele "suflet" al democrației universale, reenergizînd întreaga experiență globală a umanității. Așa după cum
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
S-a ajuns astfel la situația amuzantă ca urbanismul, leagăn al proletariatului, nu numai al culturilor majore, să fie pus în umbră de "exaltarea ruralului și a etnicului", în numele unui comunism degenerat ce nu-și mai putea ascunde regresiunea spre primordialitatea informă și agresivă din care a purces. O retractilitate maladivă, corespunzătoare epuizării unui sistem politic abuziv, și-a pus pecetea și pe o parte din producția literară a "epocii de aur", ce se înfățișa aidoma unui magazin sătesc, umplut cu
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
se distruge pe sine, cuprinsă de "purpura incendiului ce va mistui lumile", ce le mistuie deja... De reținut, pe filiera unui asemenea acut discredit al originarului, cîteva trepte ale consemnării metaforice a revelării Răului (o epifanie inversată) din sînul, unei primordialități părelnic îmbietoare, însă purtînd de fapt germenele distrugerii. Tabloului edenic i se surprind echivocurile, umbrele. Din unghiul retrospecției, grandioasa inocență naturală își dă în vileag incongruențele, fie și inițial delicate, devine suspectă. Clarvăzătoare, pana poetului detectează astfel precaritățile conținute în
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
aerul alb și tare al orizontului: (vermut de sînge limba șeherezadei povestind din ce în ce mai obosită). Ne aflăm, în ciuda aparențelor în măsură a scandaliza eternul spirit filistin, în sfera unei creații de aderență la univers, de adorație a componentelor lui fundamentale, a primordialităților, într-o sinteză a bucolismului și citadinismului, a simțirii fruste și a cifrului suprarealist, pe urmele unor Fundoianu și Voronca, spre a nu mai vorbi de tutelarul Ion Vinea (,,sînt turma de bivoli negri coborînd din poeziile lui Ion Vinea
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
Șerban Cioculescu ("nesfîrșita ploaie autumnală" și "troienele de zăpadă materializează universul îndărăt, către neființa originară, către starea de indistincție a elementelor"), Perpessicius ("suflet nedezlipit de placenta haosului originar", înfiorat "de toate ecourile atavice"), Vladimir Streinu ("traiul orb al materiei, al primordialității concrete"), N. Davidescu, acesta din urmă cu o memorabilă asociere preistorică: "poezia d-lui Bacovia are, în ciuda scurtimii ei, ceva din greutatea cu care, probabil, odinioară, se vor fi mișcat uriașii Plesiosauri în nămoalele primitive, înainte de a fi dispărut". Cu
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
sale intelectuale, înaintea înrobirii sale față de convențiile multiple ale "ispitei cerebralului și livrescului", precum "preafirescul simplu strigăt de victorie a sentimentului asupra inteligenței, a sufletului asupra gîndirii, a lacrimei asupra subtilităților". De prisos să demonstrăm că un asemenea recul în primordialitatea psihică, în originarul sieși suficient ale celor sufletești nu e decît o manevră a "inteligenței", a "gîndirii", a "subtilităților", a "livrescului", care, ajunse la suprasaturație, se revoltă părelnic împotriva propriei naturi. Ele nu sînt expulzate, ci doar amendate, puse în
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
ca și al informaticii în genere etc., dar insist aici mai ales asupra necesității de a fi mereu prezentă finalitatea lor umană, adică beneficiarul uman, cu particularitățile lui. În definitiv, această insistență face parte dintr-o concepție teoretică axată pe primordialitatea ființei umane în diverse științe, în opoziție cu tendințele care fac abstracție de faptul că omul, ca atare, creează (și este menit să utilizeze) obiecte, dar șí concepte imposibil de manipulat altfel decât prin geneza lor umană (cf., de pildă
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
cu omul, se prea poate ca fără veste să alunec în haos, însă nu pot face altfel. Sînt și eu o fărîmă din abisul primordial și cu el zac împreună cu tine, cititorule, într-o statuie gigantică de zeu sfărîmat". Cultul primordialității îi dezvăluie un fond de om vechi, capabil a împărtăși, într-o manieră am zice hölderliniană, fervorile unei umanități mîntuite în chip păgîn prin chiar intensitatea vitalității sale care-i scaldă în lumină trăsăturile, inclusiv afectele negative: "Acele sfărîmături din
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]