1,444 matches
-
pe geam, spre mașina noastră. La semafor, când ne prindem, de fapt, că e român, ne spune nouă, vizibil bucureșteni după nr, că e obliatorie centura și pentru locurile din spate, în Austria. Fața mea, aflată în spate, nu avea prinsă, ca de obicei, centura de siguranță. Austria, ce țară, dom’le! Și ce austrieci au devenit unii români... Interesant articol. Fiecare înțelege ce vrea din el. Contează foarte mult felul în care expui probleme de acest gen. Un ton calm
Anger management by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82778_a_84103]
-
11 seară la Urban Café , pe Str. Armând Călinescu nr. 2-4, la parterul Millennium Business Center (lângă Biserică Armeneasca). Hm, ar putea fi interesant, e cu rezervări sau cum merge treaba? Nui așa de tare ca Teo. Nu zice teai prins frate așa că nu știe lumea în sala când să se râdă. și e în fiecare marți seara? sunt curioasă căci m-am săturat de așa zisele comedii românești oferite de diverse posturi tv. Well written article.
Stand-up comedy în Urban Café by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82848_a_84173]
-
mei frate, avem câine și apoi cățel. Deci cățel e diminutiv la câine, e un câine mai mic. Și apoi avem cățel și cățeluș, HA HA HA! Ca si cum câinele ar avea și el un câine! HA HA HA HA, teai prins frate? Înțelegi ce zic? Băi, ăștia sunt tâmpiți? La cele mai trebuie încă un diminutiv la un diminutiv? Asai frate? Ce e un cățel mai mic decât cățelul ăla mai mic? Ce sunt ăștia cățelușii, toți sunt pechinezi? Nu? Că
Singurul cel mai adevărat banc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82913_a_84238]
-
are orgasm în împrejurări de neuitat." în fiecare dintre poemele lui Ioan Vieru subzista câte o artă poetica, întrețesuta cu un moralism ce accentuează dramatic condiția umană ingrata, de ins fără patrie afectiva, de poet lucid și melancolic: "Lasa-te prins, scrie că lumea e bună și scrumul unui chibrit ajunge să contrazică/ scrie că lucrurile mărunte nu există decât pentru maeștrii/ deasupra aripile ne urmează pe străzile voastre/ suntem în țară iluzionistului unde se vorbește/ numai despre munca/ zilnic se
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
ascunde în blocurile neterminate de lîngă Circul Foamei, o universitate particulară își are localurile într-o clădire dărăpănată etc. Femeile răpite sînt demonizate și violențele se multiplică: "jos, pe pămînt, hoarda s-a împlinit cu studentele din stație, cu simpatizantele prinse spontan în mișcarea ei de tăvălug. Falanga nu iartă nimic, sparge vitrine, geamuri de mașini, smulge umbrele de pe terasele părăsite în grabă de clienți, le transformă în arme. Teribile. împrăștiate între Școala de Război și Monumentul Artileriștilor, pe tot bulevardul
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
ar putea folosi mai comod un singur termen. Alte două soluții în circulație - ataș și atașament - nu mi se par prea fericite. Ambele sînt încă solid asociate cu sensurile lor mai vechi: tehnic, în cazul lui ataș ("anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă", DEX), psihologic în cel al lui atașament - "afecțiune (puternică și durabilă)", ib.. Am crezut inițial că primul termen are mai multe șanse de a dezvolta noul sens, prin metaforă: atașul e totuși un obiect anexat, adăugat
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
Petrescu, încremenit în constelații sonore de o generoasă densitate; un Mihai Moldovan, rănit din dragoste de vitralii, scoarțe sau texturi muzicale, supravegheate cu grijă, așa cum o mamă își ocrotește copii; un Liviu Dandara, aflat în căutarea stării de liniște, niciodată prinsă, dar nici scăpată; un Liviu Glodeanu, ce scormonea sonoritățile fruste întru eliberarea unor sclipiri ascunse; un Anton Dogaru, călător deopotrivă temerar și supus printre genuri și forme, tendințe și atitudini; un Dan Constantinescu, martor important al demistificării serialismului integral; un
Bilanț cu îngeri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14385_a_15710]
-
se vedea portretul lui Kant puțin șifonat alături de o cupă spartă din care curseseră nasturii desperecheați. Frumoasă poză o fi ieșit. Curînd s-a constatat că hoții luaseră plicul cu premiul meu de la Asociația Scriitorilor, cutia în care țineam sumele prinse ordonat cu o clamă și cîte un bilețel pe care scria întreținere, telefon, lumină, mîncare, doctorii - era goală, iar cele cîteva bijuterii cu valoare mai mult afectivă dispăruseră și ele. Plus motanul, dar ăsta nu intra la prejudicii, mi s-
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
de tip „vai de Cosa Nostra”, care furase câțiva știuleți de porumb într-o căruță. După focuri de avertisment trase cu armamentul din dotare (preluare de la imagini Tv), căruțașii gonind cu bolidul tras de-un cal-putere costeliv, s-au lăsat prinși riscând o pedeapsă de până la 15 ani de închisoare. Cu șederea sabotorilor după gratii, se va evita consecința proverbului: „Cine fură azi din tarla, mâine din rezervele de stat se va înfrupta...”, iar noi trebuie să rămânem ce-am fost
Teleștiri de vacanță by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13558_a_14883]
-
fost deajuns, personajul plimba chiștocul încă fumegând pe marginile ascuțte ale scrumierei, retezându-i acolo fin combustibilul rebel, cenușa propriu- zisă, scrumul, încercând să-l decapiteze, în joacă mai mult, cum fac pisicile și felinele, în general, cu prada abia prinsă. Până ce, în cele din urmă, filtrul galben de carton al țgării consumate cedând și scăpând afară conțnutul carbonizat, nu mai rămase decât un rotocol negru. Așa procedau și criminaliștii versaț în cercetările lor lungi, anevoioase, amănunțte. Aceeași tehnică. Numai că
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
întîmplător (deloc întîmplător, Milan Kundera i-a adus într-un text dramatic un elogiu lui Diderot și scrierii sale Jaques le Fataliste). Omniscient, naratorul își conduce eroii și cititorii în direcții de el dorite, dinainte trasate, fără a se lăsa prins (cum singur afirmă) în mrejele psihologiei. Aluziile mitologice, observațiile asupra prezentului, reflecțiile pe marginea istoriei sunt numai cîteva din mijloacele de care uzează pentru a conferi savoare și vitalitate schemei narative, destul de artificioase, a romanului său. Cartea poate fi însă
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
unei femei ucisă în urmă cu o vreme detalii oribile ale trupului intrat în putrefacție; alt accident rutier: fiare contorsionate, echipe de descarcerare, bucăți de haine și trupuri; mustața lui Radu Coșarcă tinzând spre orizontalizare și vocea semimarțială; razie: prostituate prinse în flagrant, amendate și lăsate în plata... Domnului? Nu, adică nu știu; pești cu priviri angelice; urmăriți; urmăriți general; explozie la o mină din Valea Jiului: un mort și trei răniți; s-a împușcat un militar; cineva a dat un tun
Mustața lui Radu Coșarcă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13915_a_15240]
-
sentimental, politic, halucinant , totul seamănă, în fond, cu Mircea Săucan. Este performanța Iuliei Blaga. Căci nu e deloc ușor, e de bănuit, "să prinzi" un asemenea personaj, a cărui condiție a fost, întotdeauna, tocmai aceea de a nu se lăsa prins. Mircea Săucan a ajuns, cum el însuși spunea, "la sfîrșitul unei perioade care se numește provizoriu viață". A încheiat-o. A fost "un dezastru fericit" ( formula, aplicată cîndva la "fenomenul Săucan", îi aparține lui Virgil Duda). Dacă ar fi să
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
instruit în întrecerile sfinte, Simion înainta voios spre moarte. Și după ce călăul îi omorâse pe cei o sută, la urmă a venit la Simion, la Abedeealla și la Anania: amândoi bătrâni, cu părul alb, numiți în timp ce păstorea Simion în Biserică, prinși și puși în lanțuri odată cu el (Sozomen, II, 9). Atunci Pusicius, care era acolo ca mai mare peste toți angajații regelui, văzândul pe Anania cum tremura pe când se pregătea să moară, spuse: Închide puțin ochii, bătrâne, și fii sigur că
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
mai drastic. Cauza nu stă atît în incultura noastră - de altminteri reală și cît se poate de explicabilă pe fondul progresului uluitor al științelor medicale -, ci în puzderia de superstiții aiuritoare în a căror plasă ne lăsăm cel mai adesea prinși. Cu alte cuvinte, nu atît neștiința ne dăunează, cît încercarea de a suplini această neștiință printr-o imaginație temătoare și exuberantă. Imaginația aceasta debordantă funcționează ca un filtru perturbator prin care aproape toate cunoștințele provenite din domeniul unei specialități medicale
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
motivul de a fi adăpostit un așa-zis «fugar» stabilit în Germania și venit în țară pentru a-și revedea familia. Eliberat, s-a crezut că voi mai fi vizitat de alți «fugari», care astfel ar fi fost și ei prinși. Obligat a purta legături cu cei care mă vizitau, am trecut din mână în mână, de la Siguranță, apoi de la Securitate, care îmi cereau note scrise și informații, până la Revoluția din Decembrie 1989. Acceptarea acestei grele situații mi-a măcinat tot
Mitropolitul Banatului, IPS Nicolae Corneanu, a murit [Corola-blog/BlogPost/94346_a_95638]
-
Si nu pot ști: e veacul vinovat Că stă pieziș, trîntit pe-o rînă, în dîmb Sau, poate, foișorul ce-am durat, Ca vechiul turn din Pisa, cată strîmb? 1955 Noul Saturn Inima cedrilor sacri nici ea Nu e mai prinsă ca inima mea. Ceasul și ziua și luna și anul, Cercuri pe ape, ce nu-și văd limanul, Hore pun și mișcătoarele inele Limpezi în jurul inimii mele. Umbra, ca limbă de ceas, îmi dă raotă, Roată cu spițe de noapte-ncheiată
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
de fericit, că uitase cu totul de existența meglenitului. Pe Strada Mare se auzea muzica din hanuri și pe sub coloanele de la Șerban Vodă pluteau câteva perechi de oameni atât de fericiți, încât bucuria lor îl făcu pe Nane să surâdă, prins el însuși în fuiorul șerpuitor care cuprinsese aproape tot Bucureștiul. Cineva îl salută cu reverență, iar Nane realiză abia atunci că nu mai era el, cel care intrase în prăvălia cu peruci. Acum devenise un bărbat matur, cu mijlocul strâns
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
ce-nvăluie timid întreaga plajă cutremurate îi sînt aripele ce leagă de pămînt/ inima și gîndul *** închis/ pentru că admirația nu-i dată oricui ascuns după gratii pentru că și-a îndreptat privirea obligat la penitență și supliciu pentru că a refuzat febra îndrumătoare prins în cușca de fier/ cu zăbrele/ pentru că avea dinți și-i lăsa la vedere uitat sub lumina feroce pentru că avea creier de folosit și viscere pentru toate/ rămîne stîlp Singurătății copleșit de săgețile boante ale stelelor pentru că în zbor/ pe sub
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
păstram în aer o urmă de pod pe care Am trecut apa cu mii de lumini Ce mi-au aprins văzul Nu știu cînd, foarte, foarte lent, începuse căderea. Auzeam plînsul pietrelor calde în acest început coborît Pe scara luminiscentă Prinsă, salvator, în cădere. O fereastră princiară A Tristei splendoare între colinele reci Privită cu ochii îndrăgostiți de ceea ce văd pe fereastră într-un obraz de lucie lună Aburind cu pleoapele lăsate peste plecarea mea. înapoi în lumea cenușie Sub cerul
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
groși, în subteran, exploziile se auzeau înfundat iar salvele artileriei antiaeriene țăcăneau ca o pușcă-jucărie. Ca și cum totul s-ar fi petrecut undeva, la mare distanță. Primejdioasă amăgire! Ar fi fost deajuns o bombă care să blocheze scara ca să ne trezim prinși ca niște șoareci în cursă. Dar nu la asta mă gândeam. Nu mă interesau nici micile sertare de metal, "safeurile" încastrate în zidărie, semănând cu - ceea ce aveam să descopăr mai târziu - casetele funerare dintr-un columbarium. Cât dura alarma, eu
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
secolului al XV-lea. Călăuzită de voci divine, fecioara Ioana de Domrémy - cunoscută apoi sub numele de Ioana d'Arc -, conduce armatele și cucerește Orléans-ul, iar delfinul Carol e încoronat rege la Reims. În bătălia de la Compičgne va fi însă prinsă, luată prizonieră de britanici și, în cele din urmă, condamnată la moarte prin ardere pe rug. Ducele Gilles de Rais, cavalerul lângă care luptase și pe care îl fascinase cu puritatea și înfățișarea ei angelic-androgină, nu reușește să o salveze
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
avangardist găsim resturi nedigerate din toată poezia veche", "avangarda nu are prejudecata purității sângelui poetic", iar când N. Manolescu vorbește de "atașurile față de cultura populară" criticul său ne trimite morocănos la definiția din DEX a cuvântului "ataș": "anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă". Opac în fața stilului figurat, criticul lui N. Manolescu este și chițibușar, cum spuneam, legându-se de fleacuri. Când undeva vorbește despre "splendoarea icebergurilor", prof. univ. dr. arh. ricanează: "Dacă N. M. ține morțiș să-l scrie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
ci, dacă prinzi puțină bunăvoință, ca proces viu, care se diversifică tot timpul. Sînt, fără sofisticare inutilă, niște memorii "sport", ca un schimb rapid de mingi care-și păstrează, în orice clipă, eleganța. O poezie a faptului divers, foarte bine "prinsă", chiar și în notații lapidare, dă viață unei cărți scrise cu rigoarea unui jurnal de bord. E o generalizare a stării aceleia vagi, entre chien et loup, expresie folosită și pentru vreme, și pentru pasele nelămurite, nici bune, nici proaste
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
război ce avea să fie pierdut de români, au câștigat bătălia cu stupida poetică a "realismului socialist" creând, în consens cu orizontul de așteptare al lectorului vremii, un veritabil mit al literaturii. într-o "complicitate fertilă" (Ilie Constantin) cu cititorii prinși și ei în închisoarea unei realități dictatoriale și avizi de ficțiune, scriitorii anilor '60 au constatat că actul cultural, literar-artistic, a preluat în societatea contemporană lor funcția compensatoare ("opium pentru popor", cum ar fi spus Marx) a credinței într-o
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]