KorAP: Find »[drukola/base=prior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 >

55 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

Scurta coloană se târa de mai bine de două ceasuri pe terenul Îmbibat cu apă, Împiedicându-se În armurile grele și străduindu-se să Înainteze printre băltoace. Dante Alighieri, purtând Însemnele prioratului, mergea Înaintea grupului, la vreo douăzeci de pași. - Priorule, așteaptă, mergi mai Încet. De ce atâta grabă? horcăi bargello, șeful poliției, un bărbat bondoc, acoperit de o armură care Îl făcea să arate și mai dizgrațios. Bargello alunecă, În tentativa de a-l ajunge din urmă. - Acela e turnul de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
breslelor mari și uniforma câte unui străjer din cartier. - Messer Duccio, ce faci aici? Ce fac cu toții? Secretarul Comunei, un om Între două vârste, complet chel, Împins de Îmbulzeală, aproape că se prăbușise peste el. - Toți merg la Santa Maddalena, priorule! Îi grăi omul. Acolo e relicva de la Răsărit! Dante se trase Într-o parte, evitând masele care Înaintau asemenea unui val de-a lungul străzii. - După relicve? Gloata asta? șuieră poetul, neîncrezător. Secretarul ridică din umeri, În timp ce Înlătura din drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
În celelalte odăi? Hangiul Își drese glasul. - Sunt șase clienți... În afară de... În afară de ăsta, zise arătând spre trup, Însă tot fără să-l privească. - Arată-mi exact cum Îl cheamă pe fiecare și unde locuiește. - Pot face mai mult decât atât, priorule. Pot să ți-i arăt personal. S-au adunat să bea În sala de jos. Dacă mă urmezi... Dante se porni În urma lui, urmat Îndeaproape de bargello. În dușumeaua de scânduri de la primul etaj se deschidea un chepeng larg, probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
iute, În ciuda căldurii infernale. - Mărșăluiești ca un cal berber, messere. Oare În călătoriile dumitale ți-ai dezvoltat mersul acesta? izbucni el după ce, În mai multe rânduri, fusese silit să alerge ca să Îi rămână alături. Celălalt se opri, zâmbind. - Așa este, priorule. Există pământuri, printre cele pe care le-am vizitat, unde fie și o oră de Întârziere poate reprezenta diferența dintre viață și moarte. În deșert, Între o oază și alta, și În regiunile bântuite de păgâni, unde bazele oamenilor noștri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
minții dumitale ascuțite. - La ce ar sluji? Aș obține un amestec vâscos de adevăr și minciună În care lumina celui drept ar fi coruptă de artificiul celui vinovat. N-am darul de a pătrunde În mintea lor. - Pari fără speranță, priorule. - Nu, replică poetul. Nu am nevoie de cuvintele lor. Există o logică ce guvernează lucrurile, iar logica e condusă de necesitate. Trebuie să descopăr necesitatea care a produs delictele. Apoi voi avea logica și, În sfârșit, cuvintele. - Care va să zică, ce te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Îl văzu arcuindu-se către țintă, cu ochii fixați asupra proiectilului, ca și când i-ar fi ghidat traiectoria cu puterea minții. Își Îndoi și el capul ca să urmărească proiectilul, până la pocnitura seacă și la răcnetul omului, izbit În frunte. - Pentru Dumnezeu, priorule! strigă stupefiat. O aruncare demnă de Biblie! Voi, florentinii, ar trebui să Îl Întipăriți pe David pe monedele voastre, În loc de crin. Sau măcar să Îi faceți o statuie pe care să v-o puneți de strajă la poartă! Omul rănit se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
de durere răzbătură peste vacarmul bătăliei. Arrigo continua să Îl fixeze pe poet cu o expresie amestecată de surpriză și de tulburare. Apoi schiță un zâmbet. - Din fericire, deosebirea punctelor noastre de vedere se reduce la sfera spirituală. Să mergem, priorule. Cine se aseamănă să se adune. Mai Împarte-ți puțină vreme cu mine, În drum spre locuința mea de la Santa Maria Novella. Dante aruncă o ultimă privire piezișă spre piață, apoi se Întoarse către filosof, În timp ce cutele de pe frunte i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Dante continua să caute un posibil Înțeles În ceea ce vedea. În jurul său se Împleteau comentariile străjerilor, care schimbau Între ei observații din vârfurile edificiului. Era din ce În ce mai nedemurit. Într-acestea, se auzi strigat În gura mare de unul din soldați. - Aici, priorule. Cred că e ceva! Se Îndreptă spre cel care Îl chemase. Omul părea să caute ceva printre resturile carbonizate și se agita frenetic, continuând să strige. Într-adevăr, era ceva. Mai Întâi i se păru să era vorba de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
pe care Franceschino i-l arătase. Animalul era acoperit de sânge uscat, ca și când ar fi fost mort de mai multe ceasuri. Oricare le-ar fi fost scopul, oamenii aceia nu erau vânători. De cum trecu poarta, bargello veni pe lângă dânsul. - Știi, priorule? Mi-a venit o idee. Mă gândeam la grămada aceea de lemne făcută scrum și la celelalte, gata să fie folosite. Ai nevoie de o minte iscusită de tâmplar ca să te Înhami la o asemenea treabă. Cine știe ce căuta un negustor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
se Întrezăreau pâlcuri de bărbați și de femei la drum. Veneau dinspre Oltrarno, trecând pe Ponte Vecchio și Îndreptându-se spre partea septentrională a orașului. - Unde se duc? Îl Întrebă pe unul din soldați. Dar știa răspunsul dinainte. - Spre Maddalena, priorule. S-a Întins vorba că Fecioara se va arăta din nou azi. Trupul schingiuit al lui Bigarelli nu Încetase să-l urmărească. Și, În același timp, opera lui splendidă și Îngrozitoare, dacă era adevărat ceea ce i se povestise. Și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Câteva vorbe schimbate În grabă. Pe furiș. Cu acea repeziciune care e amprenta diavolului. Fu tentat să se apropie mai mult, dar acum cei doi se ignorau din nou. Se Îndreptă spre ieșire. În dreptul porții, fu abordat de un străjer. - Priorule, omul pe care Îl voiai e la Stinche. Dante tresări. Ce făcuseră idioții? El ordonase să fie căutat pentru a-l interoga, nu ca să fie târât În infernul acela. Trânti poarta și se avântă pe trepte, Îmbrâncindu-l cât colo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
pe mută și vino cu dânsa În camera mea, Îi porunci Lagia. Fata se mărgini să Încuviințeze din cap, după care se făcu nevăzută. - Urmați-mă, domnia ta... și nobila doamnă, Îi zise apoi lui Dante, aruncându-i o privire ironică. Priorule, mereu apari pe timp de noapte. Nevasta dumitale, Gemma, pesemne că nu prea are parte de bucuriile patului conjugal, chiar dacă ți-a fătat copii. Dar, firește, În „Paradisul” meu culcușurile sunt mai dulci decât În casele Florenței, după cum spune toată lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
cele din urmă, tânăra prostituată se opri și se Întoarse spre Pietra, scoțând un șir de chelălăieli prelungi și sufocate. - Ce spune? exclamă Dante cu nerăbdare. Pietra făcu o mutrișoară disprețuitoare. - Nu pare să fie mare scofală de prietena dumitale, priorule. Nepoata unui călugăr, dacă am Înțeles eu bine. O cheamă Amara. E franțuzoaică, din Toulouse. - Prietena ta a Întrebat-o de ce au venit aici? Pietra șovăi. - Martina nu e sigură că a Înțeles bine. I se pare că i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
cuprins de nostalgie. Dante abia făcuse câțiva pași În afara hanului când dădu peste tânărul Colonna, care se Întorcea. Studentul șovăi o clipă, ca și cum ar fi vrut să evite această Întâlnire, dar mai apoi Își reluă drumul, cu un aer semeț. - Priorule, ce faci la hanul Îngerului? Cine trebuia omorât a fost deja, exclamă pe un ton de zeflemea. Poetul se opri În fața lui, tăindu-i calea. - Încă nu s-a găsit asasinul. Și nu se poate spune că nu m-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
asta să fi murit atâția oameni? Bătrânul Își ridică privirea spre el, tulburat, Însă Dante Îl Întrerupse Înainte să apuce să spună ceva. - Încearcă să Îi pătrunzi taina, meștere Alberto. Nu știi cât e de important. - Mai dă-mi timp, priorule. - Timpul e materia de care dispunem cel mai puțin, murmură Dante. Mechanicus se aplecase din nou peste bancul de lucru, cu mâinile În mecanism. Dante se uită În jur. Într-un colț, tăcut, stătea Amid. Era adâncit În rugăciune, Închinat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
urmă un grup de oameni care stăteau aplecați peste ceva, la baza turnului. Trupul matematicianului zăcea sfărâmat pe pietre, Într-o baltă de sânge. Printre cei de față, care priveau uluiți, era și hangiul, care Îl recunoscu. - Ce cumplită nenorocire, priorule! Dante Îi Îndepărtă pe toți de trup și se apropie să examineze mai atent. Craniul și membrele purtau semnele vădite ale ciocnirii brutale cu piatra. Își ridică privirea către vârful Îndepărtat al turnului. Pesemne căzuse din punctul cel mai de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
care să poată răspundă la această Întrebare? 6 Dimineața zilei de 11 august De cum ieși din Priorat, Dante Întâlni un grup de gărzi de cartier. Recunoscându-l, oamenii dădură fuga spre el cu Însuflețire, ca și când tocmai l-ar fi căutat. - Priorule, În sfârșit, te-am găsit. S-a Întâmplat un accident, la Carraia. Un Înecat. Ne ducem să recuperăm trupul, zise unul dintre ei, făcându-și semnul crucii. Poetul simțise și el pornirea de a se cruci. În conștiința poporului moartea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
că era afectat de o durere insuportabilă, ca și când un junghi neașteptat i-ar fi devorat măruntaiele. În momentul acela, Marcello deschise ochii și Îl recunoscu. Ca prin farmec, chipul său se destinse, redevenind cel dintotdeauna. - Ce vânt bun te aduce, priorule? Vii și dumneata În această biserică extraordinară ca să Îi mulțumești lui Dumnezeu? - Nu, mai puțin nobile sunt motivele pentru care am venit. Știam că te pot găsi aici. - Pe mine mă căutai? E o cinste să fiu obiectul atenției unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
insecte uriașe care se pregătea să-și ia zborul de pe bancul de lucru. Mașina vibra ușor, Însă greutățile părților rotative trebuie să fi fost măsurate cu cea mai mare grijă, Întrucât echilibrul rotației nu era afectat. - Acum să fii atent, priorule, zise Alberto, acționând din nou fluturele. Îl făcu să mai parcurgă un sfert de rotație, iar axa Începu să se Învârtă și mai repede. - Cheia acționează asupra frânei interioare, permițându-ne să reglăm viteza de rotație. În mișcarea lor vijelioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
existența unui regulator pentru rotație ne-ar putea face să ne gândim la o formă oarecare de măsură, zise el după un răstimp. Însă dumneata afirmi cu certitudine că În nici un caz nu ar putea fi vorba de un orologiu? - Priorule, nici un timp omenesc n-ar putea fi măsurat de mașinăria asta. Poate că e, Într-adevăr, o sferă ce reprezintă mișcarea astrelor, Însă gândită pentru alte ceruri și pentru alte lumi. Dante Încuviință Încetișor. Își ridică apoi privirea spre el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
sau altul avea să se descurce. Și nu Îi era clar nici ce era de făcut cu mecanismul acela misterios. Dar, din instinct, simțea că trebuia să Îl ducă altundeva. Prea multă știa că se afla acolo. - Nu te necăji, priorule. Orașul dumitale m-a primit atunci când am fugit din patrie, de persecuțiile Împotriva valdezilor. Consideră munca pe care am depus-o ca pe un dar. În prag, Dante Își Îndreptă privirea spre tânărul sclav. - Ajută-mă să duc lada, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Sănătate, messer Duccio, salută poetul. Omulețul cel chel, care Îi ieșise În Întâmpinare cu solicitudine, se grăbi să Îi răspundă cu o plecăciune, lăsând la o parte grosul fascicul pe care tocmai Îl compila. - Ce pot să fac pentru domnia ta, priorule? - Dumneata știi totul despre acest oraș. Cine și cât dă, cine și cât datorează. Și, mai cu seamă, activitățile ce se desfășoară aici, cine le Îndeplinește și unde. Celălalt Își miji ochii, cu o imperceptibilă grimasă de mulțumire. Apoi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
și Încălzit. Sunt de ajuns doar câteva momente ca să se aprindă și să emane o strălucire uimitoare, albă și lipsită de variații, ca aceea a soarelui. Din instinct, Dante Întinse mâna să apuce sticla, Însă Arrigo o retrase brusc. - Atenție, priorule. Simpla și ușoara căldură a mâinii este și ea suficientă ca să stimuleze amestecul. - Dar, dacă e vorba de ceea ce spui, de ce Elia nu i-a dezvăluit acest secret Împăratului? Un asemenea dispozitiv ar fi putut fi Întrebuințat cu spor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
murmură el. Nu e nevoie de o a doua probă. Omnia in uno. Dintr-o dată se dezmetici, ca și când viziunea s-ar fi risipit. Așeză felinarul ușor la loc În dulăpior, Închizându-l. - Spune-mi ce părere ai despre vinul acesta, priorule. Nu crezi că e adevăratul nectar al zeilor? După-amiază, la Priorat Dante se pomeni că Îl aștepta un trimis cu livreaua cardinalului de Acquasparta. Probabil că omul era acolo de mult, căci, de cum Îl zări, se ridică brusc În picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
consideră că e mai prudent așa, având În vedere tensiunile din oraș. O vizită a sa la sediul Comunei ar căpăta o valoare oficială care e mai bine să se evite. Și apoi... - Și apoi? - Chestiunea te privește pe domnia ta, priorule. Personal. Dante Își mușcă buza inferioară, gânditor. Celălalt nu părea dispus să mai spună și altceva. Pentru o clipă, Îi surâse ideea de a-l arunca În temniță și de a-l supune aceluiași tratament ca al bietului Fabio, ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]