57 matches
-
întrerupere una, întinsă pe cinci sute de veacuri, mai multe în una singură, după vreo două o sute de ani, alt corb a luat locul celui mort, alt prior a fost ales în locul celui plecat cu vești despre abație, la Prioratul cerului, și tot așa, corbul lui Benedict nu are moarte. Deși i se termină călătoria odată, Corbul terestru cu corbul ceresc se întâlnește, precum în Ecclesia Domini, noi și rudele cerești. Pe Benedetto al Umbriei natale, pe născutul în a
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
wine director al Puhringer Group va susține în cadrul Festivalului PROVINO două teme de interes pentru iubitorii de vin: Revoluția vinurilor spaniole, în care se va face și o degustare de 8 vinuri din regiunile Rioja, Rueda, Rias, Ribera del Duero, Priorat și Toro și Crearea unui winecellar și investiția în vin. Art, Wine & Gastronomy - restaurant La castel Seară Art, Wine & Gastronomy va celebra Festivalul PROVINO într-un stil inedit, un cadru relaxant și o locație distinsa. Iubitorii de vin, mâncăruri rafinate
Festivalul de Vin, Arta si Gastronomie Provino [Corola-blog/BlogPost/98443_a_99735]
-
Saunière, modelul și omonimul custodelui muzeului Luvru din romanul lui Dan Brown. Ancheta lor continuă apoi cu mișcarea cathară din aceeași regiune, apoi cu Ordinul Templierilor, ajungând la o concluzie provocatoare: în spatele bine-cunoscutului Ordin se află o asociație secretă, numită Prioratul Sionului, a cărei menire ar fi fost de a conserva Graalul, taina tainelor creștinismului, și anume descendența trupească a lui Isus și a Mariei Magdalena. Dan Brown construiește un roman polițist, o operă de ficțiune, plecând de la această urzeală pseudojurnalistică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Auzi două lovituri Înăbușite În ușă, iar apoi un glas aspru Îi rosti numele. — Messer Durante? Dante Alighieri Își mușcă buzele, neștiind ce-i de făcut. San Piero ar fi trebuit vegheat, mai ales pe timp de noapte, de garda Prioratului. Ceremonia În decursul căreia fusese Învestit În funcția de prior abia se sfârșise, iar pungașii aceia deja trădau? — Messer Durante, ești acolo? Deschide. Nu putea șovăi. Poate că era nevoie de autoritatea lui pentru binele public. Se grăbi să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
concitadinii săi? Sângele lor nu era și al lui? Trebuia să acționeze fără preget, fără să menajeze pe nimeni, urmând tot ceea ce Îi sugerau rațiunea și conștiința. Își făcu apariția În portic, făcându-i semn străjerului care supraveghea chiliile. — Secretarul Prioratului este? Convocați-l de Îndată la mine, porunci el. În loc să se grăbească să se supună, bărbatul Îl fixa făcându-i semne din ochi. — Mai adineauri a venit unul, Manetto, când dormeați. Iar domnia ta dormi adânc, priorule. — Messer Manetto? Ce voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Un individ răutăcios, acru ca o lămâie. A zis ceva despre niște conturi. A zis că are să se ducă la fratele dumitale, dacă nu plătești. Dante simți cum ia foc. Cămătar blestemat. Să vină după el de-a dreptul la Priorat! Și câinele acela de polițai care Îl tot fixa rânjind. — Fă repede ce ți-am cerut, porunci el sec. Observă plin de ciudă expresia plictisită a omului care se Îndrepta fără grabă de-a lungul scării, iar apoi se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apa ar fi putut curge În sus. Pe masă se mai aflau Încă ulciorul și cupele pe care le umpluse pe timpul nopții. Fu ispitit să repete experimentul, Însă ulciorul era gol. Nimănui nu părea să Îi pese de serviciul la Priorat, se gândi el iritat. Dar, În fond, era inutil. Era suficientă autoritatea lui Aristotel pentru a combate o asemenea sminteală, semn negreșit al decăderii științei. Secretarul era un om de vârstă mijlocie, chel cu desăvârșire. Apăru În ușă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dintre baptisteriu și biserica franciscanilor, incluzând aici și animalele de povară. Înainta anevoios, Încercând să-și deschidă drum prin Înghesuială și să se țină pe cât posibil pe marginea străzii, spre a evita abundentele excremente de cal. Se gândise că Însemnele prioratului aveau să fie suficiente pentru a-i deschide calea, Însă, după ce pierduse contactul cu garda Înarmată, bereta și bastonul aurit nu păreau să exercite nici un efect asupra maselor. Dimpotrivă, parcă atrăgeau obrăznicia sfruntată a plebeilor. Deja În două rânduri abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi deschisese palma cu forța și parcă Îi scruta În ea. Acum, mulțimea aluneca pe lângă ei, deschizându-se asemenea unui val În fața unei stânci marine, ca și când toată lumea s-ar fi temut să Îi atingă. În sfârșit, Îi fuseseră recunoscute Însemnele prioratului, speră poetul. Privirile trecătorilor, În realitate, erau ațintite asupra femeii. Pe ea Încerca toată lumea să o evite. — Dă-mi drumul. Nu cred În pălăvrăgelile tale. Un bănuț ca să afli când o să fii pierdut. Cine vrea să mă pierd? — Tu. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante sarcastic. O simplă operațiune de poliție, adăugă el pentru a-i liniști. În timp ce cobora, Îl auzi pe unul dintre ei că Întreba În gura mare de Bargello, care să dea fuga cu oamenii lui. Se opri la baza treptelor Prioratului, așteptând ca gărzile să se alinieze pe două rânduri În fața lui, gâfâind sub povara armurilor. Le ceruse să se Înarmeze cu echipamentul complet, inclusiv cu spadele lungi și să Îmbrace și tunica exterioară, cu Însemnele Comunei. Șase oameni purtau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante. Anunță-mă, fecior de curvă, sau diseară o să dormi la Stinche. Omul se uită la el așa cum te uiți la un nebun. Apoi păru să Își dea seama, În sfârșit, de straiele lui fastuoase. Zăbovi cu privirea peste Însemnele prioratului, În timp ce unul dintre străjeri se apleca să Îi șoptească ceva la ureche. Poate că Îl recunoscuse, ori poate că observase escorta de polițai aliniați la intrare. Acum, omul era perplex, dar Încă nu părea să aibă intenția de a ceda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trece să te văd, messer Domenico. Trebuie să vorbim și despre altele. Dădu să plece, Însoțit de privirea perplexă a cămătarului. Trecând, dădu cu bocceaua peste tocul ușii Înguste, lăsând să Îi scape o Înjurătură. Trebuia să se Întoarcă la Priorat și să se descotorosească, În sfârșit, de acea piedică. 12 În aceeași zi, după-amiaza târziu Dante intră În micul naos Întunecat al Celor Patruzeci de Martiri și se apropie de altar ținându-se pe lângă perete, ca să nu bată la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
leghe, nevăzut printre stufărișuri și printre hățișurile de baltă. Scurta coloană se târa de mai bine de două ceasuri pe terenul Îmbibat cu apă, Împiedicându-se În armurile grele și străduindu-se să Înainteze printre băltoace. Dante Alighieri, purtând Însemnele prioratului, mergea Înaintea grupului, la vreo douăzeci de pași. - Priorule, așteaptă, mergi mai Încet. De ce atâta grabă? horcăi bargello, șeful poliției, un bărbat bondoc, acoperit de o armură care Îl făcea să arate și mai dizgrațios. Bargello alunecă, În tentativa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și se Îndreptă spre pata de lumină pe care o zărea dincolo de poartă. Fu nevoit să Își ferească ochii cu mâna făcută paravan, până să se obișnuiască din nou cu strălucirea de afară. 3 Dimineața zilei de 8 august, la Priorat - Iată informațiile pe care le-ai cerut despre oaspeții de la han, zise secretarul, prezentându-i lui Dante o foaie. Nu a fost ușor: a trebuit să Îi Întreb pe toți șefii de gărzi de la porți. - Te aștepți la o cântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
N-aveam nevoie de mai mult ca să se poată Încăiera. - Scandalagii afurisiți, mormăi poetul printre dinți. Așteptă ca o nouă salvă să cadă În jurul lor, apoi se ridică hotărât și Înaintă spre centrul pieței, nădăjduind că Îi vedeau toți Însemnele prioratului. - Opriți-vă, În numele legii Comunei! strigă el cu voce tunătoare, Înșfăcându-l de umăr pe unul din combatanții care i se rostogolise printre picioare și Îndepărtându-l din cale cu un șut În dos. Simți o mână ținându-l de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
călătoria care lipsește din experiența noastră. Arrigo Îl apucă de un braț. Părea gata să adauge ceva. Apoi Își lăsă capul În piept și se Îndepărtă În tăcere, alunecând cu pasul său șovăielnic. 4 Zorii zilei de 9 august, la Priorat În curtea interioară, Dante observă o oarecare agitație. Într-un colț, un cal Încă Înșeuat, acoperit de sudoare, izbea cu copita În caldarâm. Un bărbat Înarmat era adâncit Într-o discuție agitată cu șeful gărzilor. În jur, alți soldați urmăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fost ucis unul În preajma lui. Dante se gândi cu un fior la felul În care se exercita justiția În acel oraș. - Poate că n-ar fi rău să Îl ascultăm. Vreau să Îl interoghez. Ai grijă să nu plece. La Priorat, În primele ore ale după-amiezii Probabil că ațipise pentru câtăva vreme, Învins de oboseală. Se ridică din pat cu mintea Încă Învolburată, stăpânită de imaginile din vis. Deschise larg poarta chiliei și ieși În portic, respirând cât Îl țineau plămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
puternică, și putea Înfrunta drumul lung. Dar mai apoi Își aminti de o căruță, Întrebuințată din când În când de bargello, și care era ținută În grajdurile de la San Piero. Îi făcu semn să Îl urmeze și se Îndreptă spre Priorat. O coti la dreapta pe o străduță laterală, spre râu. În fața lor, În depărtare, Începeau să se Întrevadă torțele de pe Ponte Vecchio. La o răscruce, i se păru că zărește niște umbre ce se furișau grăbit pe lângă zidurile palatului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de ezitare, oamenii se dădură În lături. Poetul surprinse clar privirea ironică cu care se zgâiseră la femeia care Îl urma. Dar nu păreau prea surprinși, ca dovadă a cât de temeinic se Împământenise obiceiul de a introduce femei În Priorat pe timp de noapte. După ce trecură prin claustru, se Îndreptă spre o arcadă laterală. Înăuntru, după cum Își amintea, era căruțul cu două roți, iar lângă el un cal. Trezi animalul, care se lăsă Înhămat fără să se Împotrivească prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
știa ce să facă. Lângă el, În căruță, Însoțitoarea lui părea să Își revină Încetul cu Încetul, aruncându-i din când În când câte o privire prin vălul cu care Își ascunsese la loc fața. Să o ducă Înapoi la Priorat era imposibil. Mai că se simțea tentat să schimbe direcția și să se Întoarcă la bordel ca să-i ceară monnei Lagia să Îi dea găzduire pentru o vreme. Dar asta ar fi Însemnat ca toată lumea să afle de existența ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Când vom fi toți! - Ce vrei să spui? Întrebă poetul. Dar celălalt părea să-și fi dat seama că vorbise prea mult. - Vei vedea când va fi vremea, Îi răspunse el atunci, Îndepărtându-se sub privirea cercetătoare a priorului. La Priorat, pe la amiază Dante ieși din chilia sa și o apucă prin galeria deschisă. Ușile de la chiliile celorlalți priori erau și ele deschise. Colegii săi se strânseseră laolaltă și discutau cu Însuflețire. Când Îl văzură, tăcură dintr-o dată, fixându-l stânjeniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
străvechi, unde odinioară se celebraseră ritualurile unui zeu uitat, fusese Închis printr-o zidărie din blocuri grosolane de tuf, se obținuse astfel un spațiu vast, care se Întindea Îndărătul edificiului, pe toată lungimea lui. Ar fi putut fi sediul unui priorat, Își zise poetul. Sau capitulul unei mânăstiri. Sau aula unui nobil tribunal. Sau curtea unui rege barbar. Era, În schimb, doar locul unde se aciuise taverna lui Ceccherino. Rușinea Floenței. Pe fațadă, Între cele două coloane centrale, se deschidea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care a Însoțit dintotdeauna legenda lui Frederic. - Și unde ar fi ascunsă? - Sau și mai, bine zis, ce este comoara lui Frederic? Există cineva care să poată răspundă la această Întrebare? 6 Dimineața zilei de 11 august De cum ieși din Priorat, Dante Întâlni un grup de gărzi de cartier. Recunoscându-l, oamenii dădură fuga spre el cu Însuflețire, ca și când tocmai l-ar fi căutat. - Priorule, În sfârșit, te-am găsit. S-a Întâmplat un accident, la Carraia. Un Înecat. Ne ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
traversă esplanada de pământ bătătorit ce se Întindea pe lângă San Piero, Încă flancat de ruinele caselor ghibeline distruse cu furie, după Înfrângerea acestora din 1266. Acolo, Încorporând largi porțiuni din vechile ziduri În noua construcție, se clădea viitorul Palat al Prioratului, cu turnul său nesfârșit. Dar, deocamdată, oficiile Comunei erau Împrăștiate prin căsuțele din jur, Închiriate În acest scop. Secretarul Comunei locuia la primul etaj al uneia din ele, chiar la Începutul străzii ce dădea către Piață. Sub el, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
in uno. Dintr-o dată se dezmetici, ca și când viziunea s-ar fi risipit. Așeză felinarul ușor la loc În dulăpior, Închizându-l. - Spune-mi ce părere ai despre vinul acesta, priorule. Nu crezi că e adevăratul nectar al zeilor? După-amiază, la Priorat Dante se pomeni că Îl aștepta un trimis cu livreaua cardinalului de Acquasparta. Probabil că omul era acolo de mult, căci, de cum Îl zări, se ridică brusc În picioare, cu o expresie de ușurare pe față. - Eminența sa dorește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]