48 matches
-
de zile nepoata, bătînd metodic imensul parc național din Abruzzi. O va găsi pe Colomba drogată, constrînsă să se prostitueze într-o rulotă ascunsă în codru. Tînăra fusese sechestrată de prietenul ei, un depravat cinic, cu trăsături și gesturi copilărești, pripășit, nu se știe de unde - amănunt semnificativ - în micuța localitate unde se cunoșteau toți. Dar nu povestea reprezentanților fiecărei generații constituie punctul forte al cărții și poate de aceea a fost pusă în pagină în așa fel încît firul său întortocheat
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
neîmpliniți din țară sau al unor pentru talentul de recitator. Cred că nu tainelor a tot ce ne înconjoară, jurnalist foști politruci comuniști sau al greșesc dacă acum reproduc una din cu o operă de o uluitoare actualitate. odraslelor lor pripășite prin cine știe ce caracterizările finale ale marelui George Existența unui popor, a unei țări, este cotloane ale Universului, își asumă Călinescu, acesta spunând că... va marcată de aniversarea celor mai grava răspundere în fața istoriei. Mihai trece multă vreme și multă apă
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
cum e mai rău - comenta grav criminologul - să nu vrei să fii ceea ce de fapt ești cu adevărat și irevocabil." Cum zăvorîseră călugării mănăstirea aflînd de decizia Doamnei; cum asmuțiseră ei o cățea de rasă cu doi căței, o cățea pripășită acolo, hrănită numai cu mămăligă și auzind doar sfinte cîntări și invocările Celui de sus... Nu aveau, totuși, cum să tragă în cățeaua mănăstirii, în vreme ce frații călugări îi pîndeau, îi spionau prin găurile practicate în scîndurile de stejar ale masivei
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
acasă" la Strada 38 cu 3, pe bază de convocare. "La glasul de trâmbiță al Patriei", "vreo trei sute de oameni erau adunați acolo, cucoane cu blănuri scumpe de bizon, fardate și gătite ca de duminică, băieți tineri în blugi, luzări pripășiți pesemne în speranța că poate Ťpică cevať, intelectuali de toate culorile - vreo doi aveau să ajungă iute ambasadori! - și nelipsiții păstori spirituali ai comunității" (p. 82). Țara pusă la cale în situații grotești, "de un suprarealism jenant", într-o "tipică
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
vechile timidități ale romanticului de odinioară. Îl și văd zâmbind la gândul că acum, la o vârstă târzie, scrie o literatură „neconvențională”, în răspăr cu pudibonderia oficială ce domnește în școală, în literatură, în întreaga societate „ideologizată” de partidul bolșevicilor (pripășiți sau băștinași) din România. După ce trecuse prin atâtea, voia să și regăsească „firea ascunsă” sub straturile de personalitate educată, „construită” pe un model cultural indus de familie, școală etc. Înainte de a muri dorea să afle, în fine, cine este el
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
se mai vadă amândoi vreodată în această lume și ieși. Dispăru apoi, din fața lui Valy ca o vână de ceață. Afară, ploaia măruntă și rece îi împrospăta lui Gerard fața parcă scoasă dintr-un cuptor încins. Faruri de mașini parcă pripășite, luminau zadarnic, spărgând ici-colo, bălțile și sclipind doar scurt și dispăreau în întuneric ca și când n-ar fi existat. Parcă dispăreau toate după o imensă cortină: lumini, umbre și iarăși lumini. Scrutcircuitate doar... Gerard ar fi intrat într o cârciumă, da
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
el n-a înțeles decît în parte lucrurile pe care i le spunea. Bănuia că sînt chestiuni grave, adînci chiar, dar nu putea trece peste pragul stabilit încă de la venirea ei în Vladia K. F. nu era decît o femeie pripășită, venită de unde și-a înțărcat dracul copiii, de o sărăcie evidentă, cum se spunea, cu o cămașă ruptă-n gît, o însoțitoare aproape inutilă a logodnicii prințului Pangratty. Iar acum, dintr-o dată, își dădea seama că domnișoara K.F. e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se năpustiseră asupra dulăilor celor avuți, căci toate progeniturile proletariatului din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră, sub pavăza nopții, gladiole, retezându‑le de la rădăcină cu briciurile lor tăioase de mateloți, strivind cu bocancii lor scâlciați tot ce era vegetală mai pripășită, nedemnă de custurile lor. În noaptea aceea parcurile și scuarurile fuseseră bătucite “ În mod barbar“, nefiind cruțată nici Primăria, „la doi pași de Poliție“. „Acel act barbar“, vor scrie ziarele, „fusese pricinuit de niște spirite dedate la anarhism, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
noi îi o regulă, la noi îi o disciplină! Asta trebuie s-o știi și tu, măi Tăloi! Că, de nu, o căcărisești cu toată gloata ta cu care te dai mare! Îl atenționau amenințător vecinii, sătui de bejenari de-aiștia pripășiți la Mereni în căutarea unui trai ceva mai de Doamne-ajută. Mai întâi, să știi vecine, că tizicul de la Puțureni îi cel mai bun din țară! Că la noi bălegarul se frământă mai întâi separat și abia după aceea se adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Breban cu un deceniu și ceva în urmă ca să obțină poziția avantajoasă, cît mai în față, spre a fi televizat lîngă cotul stîng al lui Ion Iliescu? Cine a uitat cum și-a lansat în sala de consiliu a Academiei Române, pripășitul pentru opt ani în președenția academică, Eugen Simion, seria epocală de Caiete Eminescu, cu temenele în fața aceluiași Ion Iliescu, flancat de veșnic tînărul și acerbul Petre Roman, încă de pe atunci obsedat probabil de constituirea polului de stînga al anormalității politice
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
mondial, aur rămas blestemat. S-a măritat cu Gheorghe a lui Roiu, si s-a mutat în casa înconjurată de stupi - de aici venea și porecla de Roiu - alături de băiatul dat de suflet, venit în familie că argat, slugă săracă pripășita din Sfântu Gheorghe, sat ascuns între dealuri, cum te coborî dinspre Plopsoru. El, copil amărât, rămas fără mama de mic, fusese dat de slugă pe când avea doar 9-10 ani. Asta ar veni pe vremea când un arhiduce era ucis la
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
Cu satisfacția datoriei împlinite și strângând forțe proaspete pentru cele ce vor urma, ne îngăduim și noi, povestitorii, să adăstăm o clipă, în acest episod jubiliar, la o măsuță din crâșma țarigrădiană „La semiluna plină” a lui Kir Haciaturian, armean pripășit și prosper, atent, gata să se înduioșeze de vreo istorie cu amor, fără mâna stângă pierdută în tinerețe la cărți. Dacă ai vreo istorioară cu amor, ești omul lui: poți să mănânci și să bei pe gratis cât te ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
LÎngă pereți bănci lungi de lemn negeluit, pe un suport metalic, vopsit În verde, un televizor Diamant cu butoanele scoase. În colț un dulap Închis cu lacăt, deasupra lui două cești de cafea, o savonieră goală, un sertar cu șină pripășit probabil din fișierul unei biblioteci de cartier. Aici se Înregistrează tot; ce, cît, cum? Biroul șefului. Și dintr-odată Încep să Înțeleg. Mă plimb printre silozurile de ciment, pe sub benzile transportoare, din care mai scapă ici și colo cîte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
hamburghezi se năpustiseră asupra dulăilor celor avuți, căci toate progeniturile proletariatului din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră, sub pavăza nopții, gladiole, retezîndu-le de la rădăcină cu briciurile lor tăioase de mateloți, strivind cu bocancii lor scîlciați tot ce era vegetală mai pripășită, nedemnă de custurile lor. În noaptea aceea parcurile și scuarurile fuseseră bătucite „În mod barbar“, nefiind cruțată nici Primăria, „la doi pași de Poliție“. „Acel act barbar“, vor scrie ziarele, „fusese pricinuit de niște spirite dedate la anarhism, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
oase. Servea cu vecinii, care-l admirau, copănele, ficăței, Câte-un vin gusta când eram la chef cu amicii mei. L-am pus șef de pază la o porcărie: să fie cinstit... Să nu fure; aveam milă pentu venetic, câine pripășit. La o sărbătoare, unde avea-n pază mesele întinse, Potaiamă privi-ncruntat, nu mă cunoștea și-mi zise: - N-ai voie! Este rezervat pentru persoane distinse, Așa-mi cere ștabul și, fără rușine, nemernicul râse. L-am privit în ochi, potaia
AZOR ŞI POTAIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363955_a_365284]
-
ori, de fiecare dată, vorbă lungă și sub „imperiul presiunii”, mai adăuga câte ceva care făcea îndoielnică poziția „progresistă” care să te „radieze din categoria „dușmanilor” (și nu numai de clasă, principiul ideologic în plină afirmare și luptă cu „stihiile reacționare” pripășite, cine știe cum - oricum din lipsă de „combativitate și vigilență”, sigur!). Încercam, parcă zadarnic, să le spunem că suntem, logic, de partea „alor noștri”, români de când ne știm (și-aici ne luau la mișto, replicându-ne persiflant: „Și, mă rog, de când vă
BONGOLA, BONGO-CHA-CHA-CHA CU... CÂNTEC ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366822_a_368151]
-
PARADISUL AMINTIRII MELE Pe drumu-acesta al vieții prăfuit Îmi duc desaga-n spate umilit de lipsuri Cotrobăiesc prin amintiri vreun schit Ori vreun copac unde s-agață visuri. Și, negăsind popas sub geana clipei, Aduc pășirii mele scurt omagiu De pripășit al veacului risipei Ce și-a pierdut vioara în solfegiu. Mai marii zilei mă stropesc cu zoaie, Când trec pe lângă mine-n trombă deocheată Și, nefiindu-le-ndeajuns, mă și despoaie Și de cămașa-mi ce cu greu mi-o
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
de euroatlantici Dumei precum enclava Kaliningrad. 2. Monarhia nu va reveni niciodată la Cotroceni sau la Băneasa, e un ideal atât de fragil că se poate poticni până și dacă nu vrea soacra lu' cutare mare financiar, interlop sau imperialist pripășit p' aici. Oricărui nou Rege Mihai îi este de preferat un președinte suspendabil, de să te piși mediatic pe el pe mai multe canale uretrale inflamate, și apoi să-l trimeți întru ca să reprizinte România și interesele Pulimii în UE
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
fugi de moarte-n doi. Așa visam în pragul nopții Pierdut în mine de amor, E iarnă afară-n ciuda sorții Și port în mine mare dor. Nu mi-s singur, mi-s cu mine, Mi-s ca un câine pripășit; Sunt eu acel care revine Din ce în ce mai obosit ... Referință Bibliografică: TARIFUL UNEI NOPȚI DE IARNĂ / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1544, Anul V, 24 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TARIFUL UNEI NOPŢI DE IARNĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357780_a_359109]
-
în niște venetici ca C. A. Rosetti, Eliad, Cîrciumărescu, Simeon Mihălescu, cari nu sunt destul de vechi în țară pentru a se fi adaptat și împărtășit din acel simț colectiv de conservare a rasei, ci sunt niște simpli cavaleri de industrie pripășiți aci ca să se hrănească și să câștige prin orice mijloc, indiferent de e moral sau imoral, onest sau malonest? 127 {EminescuOpXIII 128} D. C. A. Rosetti s-a supărat deci foc asupra d-lui Nicorescu și rezultatul acestei supărări a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în țara noastră, nimeni pîn' acum n-a întrebat pe d. C. A. Rosetti când, din supus turcesc, 159 {EminescuOpXIII 160} a devenit cetățean român, precum în genere cererea aceasta i se face omului ce vine din Apus niciodată celui pripășit de peste Dunăre. Astfel Laurian bunăoară, Bărnuț, Maiorescu erau străini și trebuiau împămînteniți. Fleva și Cariagdi, Carada și C. A. Rosetti n-aveau nevoie să fie împămînteniți, căci erau considerați ca pământeni. Ei bine, acești oameni de peste Dunăre, de jure supuși
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în... Englitera, votează cineva în colegiul I pe baza unor acte de donațiune nule și de nul efect? La voi, în... Englitera, fură cineva dreptul unui județ eminamente istoric de-a se reprezenta în Sfatul țării în favorul unor venetici pripășiți ca Tache Giani? La voi, în... Englitera, Cariagdis [î]l cheamă pe lordul - mayor al Londrei, C. A. Rosetti pe șeful partidului liberal? La voi, în... Englitera, plebea Țarigradului domnește în toate și peste toate? {EminescuOpXIII 306} "Ori te poartă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
domeniul de față; nici viitor, nici trecut măcar, nu joacă vreun rol în această luptă pentru esistență, a cărei tendință e succesul momentan, a cărei producțiune [e] de la mână la gură. E o stare asemenea aceleia a unei națiuni migratoarie pripășită pentru un timp oarecare pe o întindere de pământ, care, nepăsătoare pentru trecut, care-i este indiferent, și pentru viitor, pentru care nu are grijă, cearcă a stoarce din prezent toate bucuriile pe care acesta le poate da, chiar daca prin
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
când s-au oploșit la noi Neculai, Costache și Ion. într-o bună zi ne-am trezit în ogradă cu dânșii, laolaltă cu paserile și alte vietăți. Bunicul avea trebuință, ca om de încredere la moară, de Costandin, un oltean pripășit care se însurase cu Aglaia. Femeia era din partea locului. Când se schimba rândul la măcinat, Costandin bătea cu lopata în coș iar dacă omul de la ladă se arăta prea lacom cu strânsul făinii, atent, credinciosul scotea un răcnet și, cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
O nesfârșită frământare-mi crește Precum aluatul pus la frăgezime, Când molecula și cu forța se-mpletește, Când și adâncul se măsoară-n înălțime; Mă-ntreb mereu, de ce numărăm anii, De ce mă simt adesea pripășit, Pe care drum nu întâlnesc dușmanii, De ce viața are un sfârșit?... De ce, din jocul zbuciumat al vieții, Cu remușcări și glasul tremurând, Când vor apune anii tinereții, Va trebui ca să plecăm pe rând?...
DE CE? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83773_a_85098]