1 match
-
concluzia că paradoxalul și cheltuitorul Caragiale se descurca bănește greu cu toată moștenirea Momuloaiei.” Asemenea eroului din Cântecul Nibelungilor, unde Volker mânuiește și sabia și lăuta, la sfârșitul unei poezii intitulată amicului meu Gion, Caragiale scrie: „Scuză-mi, Gion, acest pripelnic indigest ola padrio ( ... ) ghiveci amestec talmeș balmeș.” Haimanaua se referea la „ipersensibilitatea ramolitei jupânițe ce se cheamă Academia.” Pe Caragiale, cel despre care se spunea că nu și-a terminat niciodată liceul (să fi fost de vină participarea sa la
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxvii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]