72 matches
-
tineri necheză, cheamă de ici și de acolo, dar Bator urcă din greu, cu capul în pămînt, n-aude nimic, nici tropotul cunoscut al cizmelor stăpînei nu-l aude. Pipăie (s.n.) cu picioarele și cunoaște, știe unde are să vie vreun pripor mai greu de urcat. Acolo se adună, se îniapă, suflînd, nădușit pe nările largi, bătrîne.” Dar e numai atît, o zvîcnire terestră. În acest pustiu al vederii, vederea i se refuză femeii. Se întîmplă asta prin calul său, care îi
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
aflat în vârful penții tinde să devină o piedică serioasă pentru un nefericit traseu, ales de capul familiei aflat în spatele șirului indian, format instinctiv în debutul escaladei celor 6 animale. Cei mai în vârstă călăuzesc din spate șirul spre vârful priporului, în bătaia puștii timoratului vânător... ,, pe o pantă de 30 grade apare la distanță o mogâldeață, apoi mai apare una, și încă una, și așa-mi apar în raza vizuală 6 urși. Cel mai mare era la urmă. La început
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92668_a_93960]
-
cei care urcau sau coborau, pentru a escalada versanți abrupți și bolovănoși sau pentru a rătăci prin locuri neumblate, unde pădurea se Întuneca amenințător, prin hățișuri de mărăcini, prin rîpi pe fundul cărora clipocea un fir nevăzut de apă, și pripoare lutoase, cu malurile brăzdate de torente. Drumețiile Începuseră să-i placă. Abia cînd se Întorcea din nou acasă avea unele mustrări de conștiință. Se oprea În fața porții și se uita Îndărăt; decît să intre, ar fi preferat să se Întoarcă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
în care mi-am dat silința și Puiu m-a învățat să cosesc iar Neculai, celălalt cumnat să-mi ascute coasa. Mi-am promis să revin pe acele locuri și după câțiva ani am revenit. Spre surprinderea mea, începând cu priporul lui Pusoacă pădurea nu mai exista. Incredibil dar adevărat. În locul pădurii am găsit niște tufe și foarte multe buruieni. Momentul m-a copleșit, încercându-mi diferite sentimente, printre care de mirare, de întrebare, de deznădejde, de tristețe. Dar nu avea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pământul negru, din aurul și din cărbunii lui, ca să adoarmă FIREA și durerea EI. E un cântec pe care-l spune pământul de veacuri, laolaltă cu viața de pe el. Și când se canta'n munți : "Du-te dor Pe cel pripor Și despica molidu Nu-mi despica sufletu Și despica cetina Nu-mi despica inima..." nu-i un cântec. E o țară. Aceasta-i și Țara Moților. I o n C h i ț i m i a Varșovia, Decembrie 1934
SCRISOARE DIN STRĂINĂTATE (1935) de ION CHIŢIMIA în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344553_a_345882]
-
doină parc-aude, Din frunză de fag. Copil din nou se vede Cu pălăria veche Și pana-n partea dreaptă, Purtată pe-o ureche. . . Și uite, colo-s toate Și codrul și izvorul Și iarba de acasă Și râul și priporul. O copiliță dalbă La râu nălbește-o ie O” este Maricica, Ursita lui soție . . . Duioasă, ca o doină S-aude dinspre casă, O voce de mămucă: ,,Ionele, hai la masă!” . . . În poarta casei, învechită, Stă de veghe, Smerit și trist
DORESC de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355064_a_356393]
-
de părere că „animalu’ trebe îngrijât dacă vrei să te slujască...”. După ce a intrat în Perișani, exploziile obuzelor au încetat. A încetat și ea să mai biciuie boii, care acum mergeau la pas cu limbile scoase de-un cot. La Pripoare, a tras carul pe prundul Văii Băiașului, a dejugat boii, i-a legat de jug cu funii și apoi le-a pus sub boturi o mână de fân. Plăvanii nici nu s-au uitat la fân: se smuceau de funii
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
de Cavaler (2001) și Ordinul Crucii Patriarhale (2003) Din șirul nestematelor eseuri scrise de autor alegem pe cel mai iscusit, mărgăritarul Putnei. „La Putna te afli parcă pe un acoperiș al lumii. Pajiști smaraldii, păduri viguroase și dese de brazi, pripoare, clinuri dulci, vălurindu-se într-o fugă de Bach, poieni ca niște ochiuri de păun. Imensitate, nesfârșire, dar și intimitate domestică. Sate ce închistresc priveliștile, deșirându-se pe văi, cuibărindu-se prin luminișuri, risipindu-se într-o puzderie viu colorată pe
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
-l mai treziți: blând prinț - rămână broască! ...riscați cu calul „Har” - nu cu Femeia...! *** MARTIE ÎNVINS... învins - se-nclină Martie spre vifor: câte zăpezi - în primăvara vieții! mai apucăm să ne trăim drumeții sau iar ne pierdem între ceți de pripor? ți-ai pierdut zeul - lună albăstrie... deplin armat - când oare va să vie? iar urlă lupii, pe la stâni, în munte - iar ne plecăm, în umilință, frunte... e-atâta-amărăciune-aici, pe coastă că ghioceii nu-și mai sparg fereastră... - și a venit, din
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
zi ce trece-ți semăn tot mai mult; Așa izvorul ce se-aruncă-n baltă, Se-nvăluie cu mîlul laolaltă Și-n loc să-i spele apele verzui, isi tulbură izvorul apă lui. Arar în ochii-mi dragostea surîde... Și buruiana prinsă de pripoare, În ciuda stîncii goale și aride, Tot înflorește, vara, cîte-o floare. Vorbește-mi blînd, mi-e inima bolnavă... Iubirea m-a întîmpinat cu ură: În loc să-mi toarne cîte-o picătură, Mi-a dat întreaga, cupa-i cu otravă. Cînd voi pleca, mă
OTILIA CAZIMIR de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344154_a_345483]
-
armânești / Și-ncărcat di añi apuagârți chinetlu, / Prit cheari sturnăroasi mași izvurlu, șcretlu, / Suschiră și-nviseadză cupii picurărești...” (Bană astimtă). Și într-o transpunere liberă: „Pustiul doarme pe munții aromânilor / Și încărcate de vremi, dorm și pădurile de pini, / Prin întunecoase pripoare doar șipotul biet / suspină visând și el la turme de mioare...” (Viață stinsă). Alte poeme, cele mai multe studii politice sau cu caracter istoric, amintirile și câteva texte eseistice au fost încredințate fratelui său, Carol Papanace, care le-a publicat în țară
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
o adevărată feerie cosmică. Într-un spațiu imens, „nunta” este vegheată de soare și lună, de stele și luceferi, de lumină, umbră, ploaie, ninsoare, negură și cer. Apoi, cadrul este limitat la peisajul caracteristic, unde munții, plaiurile, dealurile, vârfurile, văile, pripoarele, câmpurile străjuiesc o stână. La ceremonia funerară participă și vietățile pădurii (lupul, ursul, vulturul, cerboaica), dar mai ales animalele domestice (oaia, câinele, calul, vaca, vițelul), după cum apar și câteva insecte (fluturi, greieri, lăcuste). În Moldova textul tinde mai mult spre
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
să-i percep existența sub altă categorie a sensibilității: aceea care dă senzația realității ultime, indubitabile. M-am îndepărtat din nou de ea cu un pas mai jos și, cu mâna ei într-a mea, am continuat drumul. În sfârșit, priporul se isprăvi, și când eram aproape de poiană, Adela își refăcu toaleta cum putu mai bine. Rochia însă rămase cu importante avarii. Părul, care s-ar fi crezut că mărturisește urmările unei lupte, îl readusese la forma anterioară cu multă aproximație
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
au deslușit că este și o altfel de ființă între acele lemnișoare uscate și ciudat alcătuite. După ce s-au dus ele în copce, la deal, fără nici un fel de spaimă, paznicul de la Prelunci a înțeles ce așteptau ele acolo, în pripor. Le sosise pe boare de vânt, din susul apei, înștiințare de mirosuri aspre: cobora de la stânile Șurianului o turmă, cu toții asinii, tărhatul și cânii. A trecut domol, într-un nour de pulbere. A rămas un sunet de clopot, după ce priveliștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
redută după redută. Căci, așaîși denumea, el, concurenții. Din urmă, curgeau banii, cum curge o apă fără sfârșit. Elîi aduna. Îi introducea în bănci. Cât n-a avut banca sa proprie. Dar, după restaurantul mare din oraș, după cabanele de la Pripor, după societatea de mașini de mică și de mijlocie putere, și aducătoare de profit, cu care împânzise, zona, dintre Dunăre și Balta Albă, a urmat banca. Încotro ai fi privit, pe unde te-ai fi dus,încolo și-n coace
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
La umbra de pin, Dar pe mine nu mă lasă Că mă teme - acasă. {EminescuOpVI 159} D. DOINE DE DOR 69 Bădișor depărtișor Ce-mi trimiți atâta dor? Trimite-mi mai puțintel Dar vin dumneata cu el. 70 Leliță de la pripor, Ce-mi trimiți atâta dor? Trimite-mi mai puțintel Dar vin dumneata cu el! 71 Vai, bădiță, dor ți-o fi, N-am prin cine tăinui: Doar pe lună Voie bună Și pe stele Multă jele Și pe vânt Câte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu configurație specifică a peisajului moldav n-a fost în întregime darnic și generos cu cei ce l-au răscolit câteva veacuri de-a rândul. Multe dealuri - Pietrărie, Coasta Morii, Rotărie, Leaua, Dumbrava, Dealul Viei, Dealul Cocoliei, Zarea, Hlize și Pripor - își arată sfidător măruntaiele de piatră, iar altele cu îngăduință au permis șuvoaielor să le desfigureze. Cu toate acestea, clăcașii satului aduși din ținuturile Dornei au îndrăgit cu timpul și s-au legat prin jertfă de sânge de aceste locuri
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
baza toponimelor corespunzătoare: boiște, blidar, bahnă, bobeică, budăi, ceair, chetrărie, chicere, ciungi, coșere, cuciur, curături, dâmb, podei, săliște, tinoasă “noroioasă”, glod, hățaș, hultoană, corhană, podiac, bute, mangal, odaie “adăpost pentru animale, în țarină sau pe munte”, bour, țintirim “cimitir”, buhai, pripor, toloacă, șipot “izvor”, perj “prun”, prisacă, răsturniș “alunecare de teren”, rogoz, secătură “loc defrișat”, staniște, tarniță etc. Desigur, în cazul unor formanți topici mai apar și unele neologisme, în legătură cu întreprinderi și instituții, cum ar fi: cabană, cartier, canton, fabrică, palat
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
bătrână... Vorba populară: "Omul sfințește locul" nu se aplică aici. Prezența lui Ghiță, mai precis a familiei sale luată în întregimea ei, aduce consacrarea locului deja binecuvântat prin prezența celor cinci cruci ce stau înaintea morii: acolo în vale, între pripor și locurile cele rele, nu mai era Moara cu noroc, ci cârciuma lui Ghiță. Bărbatul e bun cârciumar și el știe să facă atmosfera plăcută la han. Toți trei fac asta și sporul casei se vede curând: iar Ghiță, Ana
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
lungă, cu careși înfășurau femeile capul. Le ajungea până la picioare ponciș așezat altfel decât trebuie porlog brazdă de iarbă cosită potâng lanț cu care se prinde grindeiul plugului de rotile porțâu deț, măsură de 100 ml de lichid poză fotografie pripor urcuș greu, pantă mare prizvariu coridor privechi privegherea mortului în nopțile de dînaintea înmormântării progadie cimitirul oamenilor sărmani punt ½ kg. R rac cancer răcului (a) a recruta răgută, răcute recrut răvariu oală de pământ, strânsă la gură în care se
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
având în componență satele Tițești, Bratovesti și Cucoiu, prin reorganizarea comunei Perisani. ... (2) Reședința comunei Tițești se stabilește în satul Tițești. ... Articolul 2 (1) Comună Perisani, în urma reorganizării prevăzute la art. 1, va avea în componență satele: Perisani, Baiasu, Mlaceni, Pripoare, Poiana, Podeni, Surdoiu și Spînu. ... (2) Reședința comunei Perisani este în satul Perisani. ... Articolul 3 (1) Până la constituirea, potrivit legii, a autorităților publice locale în comuna Tițești, județul Vâlcea, rezolvarea problemelor curente se va asigura de doi delegați numiți prin
LEGE nr. 676 din 19 decembrie 2002 pentru înfiinţarea comunei Titesti, judeţul Valcea, prin reorganizarea comunei Perisani. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146886_a_148215]
-
fusese devastat de un mare pârjol, iar urmele se mai vedeau încă. Din drumul domnesc, pe valea Bârladului, se despărțea la dreapta ulița care dădea în oraș, numită Ulița Mare. Aceasta străbătea târgul de la sud la nord, trecând un mic pripor. Imediat în dreapta erau amplasate curțile domnești, ridicate în timpul lui Alexandru cel Bun și întărite de Ștefan cel Mare, acum numai ruine. Din ele târgoveții scoteau piatra și cărămida pentru construirea noilor case. Tot pe Ulița Mare, mai la deal, se
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
din Ucraina - sub presiunea permanentă a deznaționalizării” de Ștefan Broască, „Limba română la grele încercări”, articol semnat de Ion Bejenaru „Batem în ai noștri ca să tremure de frică străinii” - un drept la replică de Vlad Cătineanu; alt documentar de Vasile Pripor: „Românii nordbucovineni în alegerile din 31 martie, 2002” etc. Într-o casetă redacțională, colectivul publicației își cere scuze de la cititorii din ținut și din țară pentru aparițiile neregulate din ultimii doi ani, dar explică care-i sunt obstacolele ce-i
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
s-oprește vinu-n gât. Multe-n lume omul vede: La o casă șapte fete Și-i fântâna sub părete Moare cânele de sete. Trece mândra pe colnic Răsucind la borangic, Dar pe fus n-are nimic. Lung e drumul în pripor, Bată-te pustia dor... Foaie verde doi bujori Soacra cu două nurori. Una vine la fântână Cu cămeșa soacrei-n mână. Și mi-o moaie-n apă-o dată: Na-ți-o soacră, că-i spălată! Ș-o anină de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-se de trecătorile Caucazului. De la răscrucea pe care apucăm ca să ajungem la Rița, mai sunt 80 km. Până la Suhumi iarăși la malul mării. Șoseaua spre Rița urmează un râu viforos cu albie strâmtă, cu numele Bzâb. Valea e foarte îngustă; pripoarele muntelui urcă oblu. Apă cam cât Bistrița, în talazuri spumate. Ici colo valea îngăduie puține așezări. Abhazienii cultivă vii, livezi și legume în acele grădiniți asupra cărora sună veșnic larma torentului. Coastele muntelui, pornind chiar de la malurile Bzâbei, împădurite cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]