7 matches
-
în răbdare, rândul ... Am fost în această ingrată “imposibilitate”, iar încercarile de a “substitui” măreția și unicitatea peisajului cu surogate tipografice, de celuloid sau foto, de “memorie artificială” a aparaturii video, e o mângâiere atât de descurajantă, poate lamentabilă și prisoselnică cu cât n-aveam nici o putere să influențez “contextul”, tocmai atunci când eram atât de aproape de țintă. Am mai trăit aidoma “intensitatea” unei dezmăgiri răvășitoare, când eram copilandru și când înălțimile munților care mi-au mângâiat dar și “înțărcuit” orizontul, îmi
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Atat_de_aproape_de_grand_canion_.html [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
-o, nu întâmplător, tocmai unii dintre cei mai mari scriitori: soldatul Cervantes, ofițerul Tolstoi, revoluționarul condamnat la moarte Dostoievski... * Finețea și subtilitatea sunt lucruri diferite. Prea multă subtilitate strică, abuzul o transformă din calitate în defect. Finețea nu e niciodată prisoselnică. * La repetiția generală a unei piese a lui Mazilu, plină de vervă, e adevărat, ca aproape toate textele sale, prietena noastră Xenia, lângă care stăteam, râdea, literalmente, la orice replică, la orice cuvânt. Vroia să arate că nu-i scapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sfârșind cu modelul parenetic sau omiletic, cu canonul imnic, elegiac, epigramatic sau alegoric. Prin urmare, obsesia unor tipuri de discurs și a textelor de autoritate pledează pentru caracterul profund formalizat al scrierilor noastre timpurii, străbătute de o neliniște a obârșiilor, prisoselnice în citate, aluzii, referințe livrești și operații intertextuale. Maria-Ana Tupan ne face părtași la jubilația sincronismului literaturilor și artelor în lumea spiritului. Astfel, când informații din scrierile lui Aethicus Histricus, preluate de Isidor din Sevilla, îI vor inspira pe D.
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Iată câteva dintre acestea, în versiunea românească semnată de Constantin Abăluță și de Jan H. Mysjkin (n. 1955), căruia literatura română îi datorează echivalări din Lucian Blaga, Max Blecher, Paul Celan, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu ș.a.: „Vară de vis:/ sub prisoselnic soare/ domol să tot prânzești”. „Strânsă recolta/ și copacii-s deja goi. Seara-i aproape”. „Ger sculptând în lut/ model de tălpi de pantof. / Mâine mocirlă”. „S-a liniștit furtuna./ De pe-o creangă ruptă/ culeg un măr”. „Albe pietrele
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
și caracterizată prin ductul narativ uniliniar, bine precizat, prin caractere dezvăluite de situații clare de viață, în fond urmând nemărturisit tehnica dramaturgiei clasice (greco-latine și cea a Marelui Secol francez). Se putea reproșa lui Ionel Teodoreanu lirismul abundent, dar nu prisoselnic din La Medeleni sau acela, mai justificat, din evocările trecutului ieșite de sub pana lui M. Sadoveanu, dar ceea ce iscăliseră Mateiu Caragiale, chiar Adrian Maniu sau I. Vinea ieșea din acest cadru. Liricitatea nu e tot una cu romanul liric. De
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
a născut din necesitățile vieții, și viața nu mai poate ignora ceea ce a creat ea însăși, ca să se adapteze fizic și moral. Fără tot acest "fum", fără toate aceste suprastructuri, care unei filozofii simple și simpliste i se par excrescențe prisoselnice, prejudecăți înlăturabile, Adela nu ar fi pentru tine o femeie de o specie unică, reprezentată numai prin ea - nu ar fi Adela. Dar, indiferent de toate acestea, e în joc fericirea ei, care tu, în cazul cel mai bun, nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
societate. Era nu exclus, ci distrus. Reciproca: pentru cine "adera", stimulările curgeau. Comuniștii aveau nevoie, în vitrină, de intelectuali de nivel și-și deschideau băierile pungii: premieri, plecări peste hotare, "un loc tot mai important" (NOVLIMBA are mania comparativelor), remunerat prisoselnic. I-au găsit: pe Valentin Lipatti, pe Ralea, pe Iordan, pe Frunzetti, pe Wald, pe Balaci și tot șirul lor. Pe Mihnea Gheorghiu, foarte repede, în noiembrie '44, cînd clama caragialian ca "trădătorii să dea seama în fața poporului de înalta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]