6 matches
-
sfâșia și ucide pe fratele tău? E un obicei răspândit în vremea postului mare, de a ne întreba unii pe alții câte săptămâni am postit. Și auzim pe unii: o săptămână, pe altii: două, pe unii: toate. Dar unde-i prisosirea, daca săvârșim postul cu mâinile goale de fapte bune? Când cineva îți va zice: “Eu am ținut tot postul”, răspunde-i: “E aveam un dușman și m-am împăcat cu el, obișnuiam să bârfesc și m-am oprit, suduiam, și
Încă un cuvânt despre post by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82558_a_83883]
-
prag de a muri,/ Ci pasărea cu voce siderată/ Plutind atât cât astrele vor fi". Vizionarul, "ecou luminii-n rouă de cleștar" e un model cosmic prin el însuși posibil de urmat de orice creator, model sinaptic de deficit sau prisosire, cine știe: "și parcă alt potop n-o să mai fie...". Arthur și Merlin dorințe neuronale Ce-am avut de demonstrat cu aceste ctitoriri de erudiție pseudomedicală? Nimic în plus decât faptul că știința va putea într-o zi să ne
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
încearcă pe sine și care, în acest fel, se păzește și se conservă, se înfăptuiește în mod identic, în măsura în care această Suferire este ajungere în sine, sporirea de sine a ceea ce prisosește în sine, iar suferința conservării se transformă în beția prisosirii. În măsura în care aceasta este surprinsă în specificul său ca operație a Vieții și consecință a sa, atunci ceea ce operează ea se afirmă în mod irezistibil și nu se lasă nicidecum contestat: a se spori pe sine și a prisosi din sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
operație a Vieții și consecință a sa, atunci ceea ce operează ea se afirmă în mod irezistibil și nu se lasă nicidecum contestat: a se spori pe sine și a prisosi din sine înseamnă a fi încărcat de sine, astfel încât, odată cu prisosirea și în același timp cu ea, încărcarea se sporește de asemenea și nu încetează să se sporească. Există astfel o greutate a existenței, care îi aparține acesteia din principiu, nefiind un caracter empiric, produsul anumitor circumstanțe nefavorabile de pildă. Ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a se suporta pe sine" care nu mai îndură să fie ceea ce este. Acesta este punctul de origine al oricărei culturi, ca și a posibilei inversări a acesteia în barbarie. Cultura este ansamblul acțiunilor și practicilor în care se exprimă prisosirea vieții, toate având drept motivație "încărcarea", "surplusul" care organizează interior subiectivitatea vie ca pe o forță gata să se cheltuiască și constrânsă, sub apăsarea poverii, să o facă. O astfel de situație, mai precis condiția ontologică a vieții, nu determină
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sentimentul că „limba noastră (e) prea puțină”. Firea cuvîntă, dar lipsește limba care să exprime: „Limba noastră prea puțină Nu-i a nimănui proastă vină Căci Învață rău cuvîntul În pîrlejul ce dă gîndul. Mai cu vreme și cine știe, Prisosire poate să vie. Că scriitorii Împodobesc Limba, patria-și slăvesc. Fie, aceasta acuș, cercare, Mustră altor spre-ndemnare.” (Ioan Cantacuzino, 1757-1828) PÎrlejul constituie, pentru epoca pe care o studiem, erosul. El provoacă spiritul să descopere gramatica și retorica, să creeze un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]