442 matches
-
să mănânce direct din tigaie Ne uităm la el pentru prima oara în viață Mâncarea aceea ni se părea foarte bună Deși nu am apucat să gustam nici un strop din ea. Aveam doar 15 ani când tata a murit la priveghi M-am îndreptat furioasă spre prietenul gras L-am apucat de guler Chiar semăna cu strigoiul lui Marin Sorescu. Referință Bibliografica: Tata purta ochelari / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1913, Anul VI, 27 martie 2016. Drepturi
TATA PURTA OCHELARI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1459064189.html [Corola-blog/BlogPost/384634_a_385963]
-
venit în persoană și te-a ridicat la ceruri! Rânjetul lui se ochea de la un kilometru în marea de fețe buhăite de vinovăție. Bucură-te de glorie eternă scumpe prietene. O meriți... Asta zic strămoșii că s-a petrecut la priveghiul lui Alexandru. Bagoas a lăsat un bilet pe masă apoi s-a risipit în noapte precum praful de pușcă. Nu l-am mai văzut de atunci. Totuși cred că știu unde se află. Pe biletul care mi-a fost îngăduit
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Rugul_alexandru_craciun_1381062981.html [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
fac schimburi de căldură C-o muză rătăcită pe orbită Celălalt simte epitetul ca arsură Și noaptea-n zori e înălbită. Nici-unul nu-i de celălalt răspunzător, Ne credem,separați,nemuritori, Cînd amîndoi ne-ntoarcem dintr-un zbor In mine priveghiul se termină în zori. El este acela care scrie, Cel ce dictează este un destin, Dacă salvăm din rană o poezie O semnează el, cel anonim. Ciobanul de pe pajiștea lunii Iarba crescuse pe pielea lui, devenise o pajiște pe care
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1408766607.html [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
a făcut o capelă unde poate fi depus cel defunct. O mare ușurare pentru săteni care nu mai sunt nevoiți să suporte bârfa tuturor, mai ales a muierilor slobode la gură. Nimic nu scăpa privirilor lor hulpave - atunci când veneau la priveghi. Ce durere aveau ei sau ele? Mai mult îi ”rodea” curiozitatea, acea curiozitate răutăcioasă specifică omului ”mărunt”, lipsit de fărâma aceea de inteligență... să vină repede și să vadă cum e îmbrăcată răposata sau răposatul, cine lăcrimează mai mult... ”Ai
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 by http://confluente.ro/valentina_becart_1494232389.html [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
din oraș. Pe străzi, copacii se aprind în mers de horă monotonă, Stindarde-n frunze brumării au calea lor neuniformă, Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi, De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi. Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii, Și ochii negri, și albaștri, își plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare, La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare. Ca neam din
ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1474498302.html [Corola-blog/BlogPost/344842_a_346171]
-
oraș. Pe străzi, copacii se aprind în mers de horă monotonă, Stindarde-n frunze brumării au calea lor neuniformă, Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi, De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi. Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii, Și ochii negri, și albaștri, își plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare, La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare. Ca neam din neamul
ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1474498302.html [Corola-blog/BlogPost/344842_a_346171]
-
no man’s land arid. Numeri iar și iar secundele zilei, în așteptarea nopții, în așteptarea somnului eliberator de tine. Patul și visele... sunt tot ce ai, tot ce mai contează. Și dormi...și dormi... „Je suis malade” ....în noaptea priveghiului propriului suflet... Referință Bibliografică: La marginea nebuniei / Păpăruz Adrian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1902, Anul VI, 16 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Păpăruz Adrian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LA MARGINEA NEBUNIEI de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 by http://confluente.ro/paparuz_adrian_1458128743.html [Corola-blog/BlogPost/377672_a_379001]
-
din cap, afirmativ. - Zaharia, tu să ai grijă ca, imediat ce-mi dau sufletul, după așezarea mea în sicriu, să fiu dusă la capela bisericii de care aparținem fiindcă aici n-o să fie loc pentru toată lumea care o să vină la priveghi. Apoi să mergi la cimitir să discuți cu groparii (deja aveau un loc de veci cumpărat mai de mult care-l aranjaseră cu cruce cu tot, în cimitirul Pantelimon II) să facă în așa fel încât să sape groapa mai
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/Proza_0.html [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
plin de jale plânge clopotul în turlă; Turmele coboară-agale, lupii, dând târcoale, urlă. Vântul șuieră prin ramuri, bruma arde iarba udă. Caii trag din greu în hamuri, bacii-s obosiți de trudă. Prin copaci, umflate-n pene, păsări, toamnei, stau priveghi; Frigul, agățat de gene, doarme asudând sub zeghi. La fereastră, prin perdele, frunze numeri în gutui; Poftă ai de... rogodele și în pod, pe scară, sui. Scârțâie sub tălpi podeaua, umbra sare din pereți. Pe-un stâlp cântă cucuveaua; coasa
PE-UN STÂLP CÂNTĂ CUCUVEAUA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Pe_un_stalp_canta_cucuveaua.html [Corola-blog/BlogPost/359282_a_360611]
-
Sub șfichiuiri de frunze prinse-n vânt, Când o rafală a descoperit, Un rânjet de bordură ca mormânt. M-am aplecat scrutând cu-ngrijorare, Sordidul adăpost pentru vecie Ce moartea-i oferise pe cărare, Eternului simbol de voioșie. Prea trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu-o lacrimă frivolă, Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă. Doar șuierări mai aminteau cri-cri-ul, Răsfăț sonor din duse luni de vară, Iar frunze ude-nlocuiau sicriul, Măiastrului răpus lângă
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1478761129.html [Corola-blog/BlogPost/376970_a_378299]
-
o reinterpretare a mitului mioritic. De astă dată e vorba de un flăcău voinic, un soi de rebel al satului, mort în „verdeața” vârstei. Acum stătea senin pe catafalc, cu un surâs ironic în colțul buzelor. Pasajele cu scene de la priveghi sunt remarcabile prin umor. Nepotul răposatului, Iarel, observă însă un fapt ciudat: florile de pe pieptul lui Ion dispar strivite între dinți una câte una. Ai casei și ceilalți care spun povești și cinstesc rachiu la îndemnul bătrânului sunt stupefiați, dar
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 by http://confluente.ro/Theodor_codreanu_revelat_theodor_codreanu_1374673521.html [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
o gară, sufletul era pustiu demult pe la tâmple alb precum e neaua mă gândeam cum eu te-am cunoscut și-mi sobeam tăcut, tăcut, cafeaua, se auzeau prin gară trenuri multe sufletul meu are multe gări, căutam iubirile pierdute și priveghiul meu la multe înmormântări, multe au venit și au plecat multe au ieșit din viața mea și tristețe multă au lăsat sufletul adesea îmi plângea, am adus cu mine întro seară o revistă de prin vechii ani când umblam după
AMINTIRI de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1483888243.html [Corola-blog/BlogPost/377330_a_378659]
-
-se înapoi la ceea ce nu prețuiește destul generația de astăzi. Cei care se citează azi recitativ pe ei înșiși, într-un timp în care tinerii României încep să pară o generație pierdută, cei care nu mai sfârșesc discursurile aclamative la priveghiul patriei culcate la pământ, căreia i s-a furat până și istoria, nu vor duce nimic în viitor decât numele lor defăimate. Dar, poate că vor face și un bine românilor care vor trăi mâine într-o Românie Restaurată, prin
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 by http://confluente.ro/Asr_principele_radu_al_romani_aurel_v_zgheran_1370928459.html [Corola-blog/BlogPost/363391_a_364720]
-
și baladă, Din romani și daci străbuni Suntem proști făcuți grămadă. Ne-au bătut care au vrut: Nemții, turcii, dar și rușii; Le-am dat și ce n-au cerut, Darnici peste pragul ușii. Țara mea cu oameni buni, De priveghi și pomenire, Când din bucium o să suni Va fi ultima zvâcnire... Țară dată de haram, Nici măcar de bogdaproste, Te-am pierdut ad literam Din prea multă dragoste.... Referință Bibliografică: Țara mea cu oameni buni... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ŢARA MEA CU OAMENI BUNI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 by http://confluente.ro/george_safir_1408296925.html [Corola-blog/BlogPost/369145_a_370474]
-
Acasa > Poezie > Delectare > OCHII, MÂNA ȘI NEBUNII Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Un priveghi rotund îmi duse gândul tău pe colb de ramuri sânge galben, fum de clopot cai pribegi în pârg de lanuri Negru urcă noaptea noastră depărtările pe-o umbră eu sunt frigul tău de tundră sub cămașa ta albastră. Sunt o
OCHII, MÂNA ȘI NEBUNII de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 by http://confluente.ro/camelia_radulian_1465548077.html [Corola-blog/BlogPost/378076_a_379405]
-
-n cortul meu, Cu o verandă care duce-n ochiul greu, Ce mă privește, ce priveste câte sunt... Tu lasă-mă să fiu drum de pământ. Poate liniștea este o taină-a firii, Ce se indura de absență omenirii, De la priveghiul păsării pe ram, Privind în ochii mei că printr-un geam. Am să iți cânt acest colaj înfrigurat, În timp ce pasărea din tine a zburat La mine-n piept iubirea ta - cămara -, La mine-n gând e pielea ta amară. Nu
PE ACORDURI RUGINITE DE CHITARĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1472775783.html [Corola-blog/BlogPost/383869_a_385198]
-
umor nevinovat, fără intenție, merită exemplificată întrebarea candidă a englezului cu privire la sensul mistic și la eventuala semnificație adâncă a al borcanului cu nisip în care arde-o lumânare, pe care-l vede în repetate rânduri postat pe pieptul morților în timpul priveghiului. Pe măsura întrebării, răspunsul țăranului e la fel de dezarmant: „Borcanul cu nisip e util ca să nu se răstoarne sau să se stingă lumânarea”. Superb! Dovadă că nu trebuie să ne cantonăm în ezoterisme, căutându-le acolo unde nu sunt, unde e
CRONICĂ DE CARTE – WILLIAM BLACKER „DRUMUL FERMECĂTOR” de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1430312412.html [Corola-blog/BlogPost/348744_a_350073]
-
idealul sfânt, dar au murit ca ostașii. Ducând gloria-n pământ. Libertatea câștigată prin prea mult sânge vărsat, astăzi e încriminată de probleme grave-n stat. Economia prădată a ajuns la fiare vechi. Și vândute la bucată, azi asistăm la priveghi. Cum să supraviețuiască de șacali înfometați, îndârjiți s-o jefuiască? Toți la pradă au fost frați! Ca tătarii sau ca hunii au sfârtecat-o-n bucăți, de-am ajuns milogii lumii! Pricopsiți cu (patri)hoți! Se luptă pentru putere și
REMEMBER 1989 -ÎN MEMORIAM, EROII REVOLUȚIEI- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1419146065.html [Corola-blog/BlogPost/376696_a_378025]
-
vechi demult ședea împlântat sub una din grinzi, lângă legătura de sânzâiene uscate. Demult i-o luat locu', la căruță, biciu-ăl nou, cumpărat din târg, de la Sângiorz ... Cătă sară, eu făcem plăcinte pă tigaie, să dăm oamenilor care veneu la priveghi, cu câte-on păhăruț de vinars, de sufletu' mortului. Ana să cânta întruna. - Ană, tătă viața te-o bătut! Ce-ai de plângi așe? și-o făcut cruce cumnată-sa. Ana o deschis larg ușa la casă, o-mpins-o ușor
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Biciul_violeta_deminescu_1355849273.html [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
al oglinzilor prin care se reflectă realitatea din noi. Labirintul ficțiunii prin care poetul își plimbă cuvintele nu este altceva decât geometria pură a spiritului poeziei: „Se spune: drumul înțelesului/ trece desculț marea cea mare a vorbelor./ Așa se explică/ priveghiul la ușa cuvântului,/ retezând dintr-o mișcare/ beregata celui mai tandru poem./ Se spune: înțeleaptă băutură/ e somnul cuvintelor ... / Ele se tac pe îndelete,/ unele pe altele/ și nici nu se știe/ care dintre ele/ va bate toaca înțelesului./ Tac
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
rămân și bani de înmormântare. - Pușchia pe limbă ta. Vorbești de moarte la nici șaizeci de ani? - Cine ține tata de capătul atei, să știe când se rupe? - Mai taci prăpăstiosule, interveni doamna Marieta. Aici suntem la petrecere, nu la priveghi să vorbim de moarte. Te mai aude și față asta. Ce-o să creadă despre noi? - Ce-o să creadă! Ce vede! Ce diferența remarcabilă, cugeta Aveline, între vocea stranie pe care a avut-o la telefon mama lui Râul și cea
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1385537094.html [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
o gară, sufletul era pustiu demult pe la tâmple alb precum e neaua mă gândeam cum eu te-am cunoscut și-mi sobeam tăcut, tăcut, cafeaua, se auzeau prin gară trenuri multe sufletul meu are multe gări, căutam iubirile pierdute și priveghiul meu la multe înmormântări, multe au venit și au plecat multe au ieșit din viața mea și tristețe multă au lăsat sufletul adesea îmi plângea, am adus cu mine întro seară ... Citește mai mult am adus cu mine întro searăo
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
pe masăcăutând în mintea mea o gară,sufletul era pustiu demultpe la tâmple alb precum e neauamă gândeam cum eu te-am cunoscutși-mi sobeam tăcut, tăcut, cafeaua,se auzeau prin gară trenuri multesufletul meu are multe gări,căutam iubirile pierduteși priveghiul meu la multe înmormântări,multe au venit și au plecatmulte au ieșit din viața meași tristețe multă au lăsatsufletul adesea îmi plângea,am adus cu mine întro seară... XXXI. ÎNTOARCERE ÎN TIMP, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2198
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
în trupul aproape uscat, dar...acum...Gâjâiturile sacadate scădeau în intensitate și ritm: - â...â...â... Ti-a pierit glasul, tată socrule? Să-ți fie clar! Nu-mi cheltuiesc eu bruma de pensie ca să-ți vin la căpătâi. Nici la priveghi, nici la-nmormântare. Direct la notar. Vreau moștenire, vreau partea mea! Dacă fie-ta n-o să vrea, o cotonogesc, o trimit la tine. Când mai era ceva de cărat de-acolo...mă mai deplasam. Scoteam cheltuielile de transport, dar așa
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > CAP DE MORT (ACHERONTIA ATROPOS) Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului o noapte de cărbune se destramă după priveghiul viselor nebune iar zorii se ivesc cuprinși de teamă acoperiș de zi peste genune am scuturat fărâme de coșmaruri și mă azvârl flămând înspre lumină să-ndestulez veșmântul meu cu daruri de pe paleta soarelui divină din crisalidă mă preschimb în
CAP DE MORT (ACHERONTIA ATROPOS) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1422510977.html [Corola-blog/BlogPost/369427_a_370756]