178 matches
-
dată de Jacques Le Goff și de emulii săi, grupați în anii '80 în redacția revistei Annales. Économies, Sociétés, Civilisations, a impus, pe lângă interesul arătat realității sociale și tematica axată pe grupurile sociale și pe continuitățile, permanentele și evoluțiile lente, privilegierea ca domeniu de cercetare a Evului Mediu. Astfel, din perspectiva ,noii istorii", cele două volume abordează fascinantă tema a ,Evului Mediu amoros", primul dând la iveală cea mai consistentă corespondență particulară de la începutul veacului al XII-lea, circumscrisa temei predilecte
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
o lectură co-participativă, simpatetică, a biografiei și operelor fiecăruia în parte. Dar nu numai intertextualitatea nedisimulată, dimpotrivă, ostentativă prin citare, i se impune cititorului, ci și forța poeziei erotice a lui Catalfamo. Interesantă în creația de iubire a lui este privilegierea figurii feminine, inspiratoarea; trăirile subiectului se potențează pentru cititor, nu prin devoalarea sau declararea lor, ci prin capacitatea de a vizualiza ceea ce le provoacă. De data aceasta însă nu se impun atît paralelismele (pornind de la Cîntarea cîntărilor), cît fecunda inventivitatea
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
cu studiul cunoașterii împărtășeau ei înșiși ceva din puritatea spiritului pe care îl studiau. Se înnobilau, căpătau o distincție aparte în comparație cu muritorii de rînd. Se purificau. Să nu uităm că Biblia filosofiei europene se numește Critica rațiunii pure. În plus, privilegierea cunoașterii în raport cu celelalte activități umane a transformat-o cu timpul nu doar într-un comportament privilegiat, ci și într-un model de înțelegere a lumii. Cu alte cuvinte, lumea a început să fie gîndită după calapodul cunoașterii. Dacă cunoașterea este
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
incitare-inhibare a opțiunilor pentru extrapolarea identității sau a alterității, ceea ce ar putea fi traductibil în termeni de deschidere-închidere a unui ciclu cultural în sens stilistic. Închiderea semnifică tendința de sinteză și decelerare (inhibare) a proceselor de transformare, acest fapt determinând privilegierea omogenității și stabilității, ceea ce ne trimite la tipologia de stil „monolitic”. Ca model referențial putem recurge la imaginea stilului „monolitic” bachian sau wagnerian, ambii compozitori realizând sinteze ale stilurilor anterioare și încheind astfel un ciclu stilistic. Nefiind relevante transformările în
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
afirmare, supraviețuiesc până la mijlocul secolului XX (de exemplu: creația coerent romantică a lui Serghei Rahmaninov, care moare în 1944). Într-o asemenea optică, devine vizibil faptul că ideea abordării diferențiate și, într-o anumită măsură izolate, determină în primul rând privilegierea specificului, eliminând celelalte posibilități de abordare ca fiind compromise printr-o generalitate irelevantă sau chiar deformantă, iar în al doilea rând, exclude cu desăvârșire posibilitatea unei abordări sintetice, una ce ar încadra particularitatea într-o imagine de ansamblu mai amplă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
acestui model este anulată ideea de succesiune a etapelor evolutive și, împreună cu ea, dispare și ideea spațiului temporal ce separă mediile istorice în calitatea lor de habitat al unui model stilistic dominant. Astfel, termenul de polistilistică anulează diferențierea după criteriul privilegierii unei concepții stilistice în calitatea ei de dominantă culturală și se impune ca o ultimă formă plauzibilă a gândirii și realizării unui hiper-stil, în termeni corespunzători definițiilor consensuale ale acestuia; (5) al cincilea context, postmodernismul clasicizat al anilor ’80 - ’90
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
re-inventare a clasicismului vienez în termeni de referent legitimator depus de către romantici. Diferența între aceste două contexte ar putea fi rezumata la importanța acordată termenului de privilegiu, fetișizat în cazul clasicismului vienez și deconstruit în cazul postmodernismului. Această atitudine de privilegiere prin acordarea unui statut exclusiv în sens valoric reprezintă un coeficient al procesului de canonizare, normativa, spre exemplu, în imaginea romantică asupra lui Beethoven și total eludata în atitudinea postmodernismului muzical față de tot trecutul stilistic al muzicii europene. 2. Muzică
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
a inventa o altă definiție decât "castrarea" fenomenului. (2) istoria liniară privilegiată<footnote Atunci cand folosim atributul de "privilegiată", ne referim la istoria universală a artei în sensul în care titulaturile stilistice reprezintă consecință unei selecții, aceasta din urmă sinonima cu privilegierea unei dominante artistice, extragerea acesteia din consistentă unui câmp cultural definibil drept pluralist și atribuirea numelui acestei constituente întregii perioade stilistice-istorice drept însușire intrinseca. Este vorba aici despre titulaturi precum baroc, modernism, clasicism, romantism, impresionism etc. footnote> este pulverizata într-
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
cuceririi, precum și înstăpânirii definitive în teritoriile avangardismului orientat pe traiectoria descendentă a dispersiei. Putem prezuma astfel, ca ambiguitatea rezultă din conflictul dintre cele două atitudini sau strategii de manifestare și legitimare pe care le dețin gândirea modernista - cu pretenția unei privilegieri și hegemonii necondiționate, si, de cealaltă parte, gândirea postmodernista caracterizată prin refuzul asumării oricărei atitudini totalizante și coercitive deopotrivă. Într-o altă ordine de idei, este în egală măsură incitant și sugestiv jocul pe care il întreprinde John Rea atunci când
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Passion selon saint Luc en 1964, îl est un compositeur politique, pas religieux, mais îl est probablement encore moderniste.", John Rea, pag. 61. footnote> Vizualizat astfel, postmodernismul reprezintă o cheie de lectură funcțională în interpretarea trecutului nu doar cu scopul privilegierii canonizante a unor contexte punctuale și, poate, chiar extrase dintr-un context firesc, organic și în orice caz mult mai complex, ci mai degrabă pentru a reuși interpretarea trecutului în imaginea unei interacțiuni dinamice a unei pluralități de factori nu
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
exemplu: "La începutul deceniului al șaselea, Sorin Toma trona asupra întregii prese că un semizeu. În 1957, puterea sa era în descreștere, dar a ședea lîngă el, aplecați amîndoi asupra unui text, măi trecea încă drept un privilegiu. O asemenea privilegiere nu-mi procura o satisfacție deosebită, dar îmi convenea. Era mai usor de trăit, neavînd, grație lui, de suportat, în aceeași măsură ca la ăContemporanulă șicanările și dăscălelile tuturor intermediarilor". Oportunismul redactorului de la secția literară îl scutea de probleme de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
abia în finalul capitolului, unde vorbește de „organicismul” criticii lui Sebastian, adică nevoia de a încadra lectura textului într-o atmosferă coerentă („nici o operă nu e ruptă din timpul ei”, p.58), care ar fi trebuit pus la temelia întregului. Privilegierea unor mărturisiri adevărate în împrejurări dramatice sau observații cu caracter global, imposibil de gestionat în afara condițiilor care le-au generat („Cerebral și patetic, iudaismul oscilează între luciditatea și febra lui... amândouă prinse într-o luptă care nu le suprimă, nici
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
violent și stilul sarcastic. Comunismul e considerat "un dogmatism fără sistem", bazat pe "brutalitate și desfrâu", un "gunoi moral și mental", o "antidoctrină sau o contradoctrină". Surprinzător însă, comunismul apare ca derivat al liberalismului extrem, fiind în esență pretenția de privilegiere a plebei. Analiza principiilor de bază ale doctrinelor, teritoriu unde originile lor și motivațiile sufletului colectiv se învederează reciproc, permite extrapolarea ideatică. Astfel, bolșevismul apare ca un fenomen de esență religios-creștină și pur reacționar, derivând din complexul plebei față de aristocrație
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
frumos sau femeia frumoasă), idealismul, dezbaterea "temelor mari", abundența opozițiilor, obsesia dezordinii creatoare, abuzul de substanțe stimulante (alcool și, eventual, nicotină; în România comunistă, oficial, nu există droguri, deci nici în romanele "realiste" ale lui Nicolae Breban), vocația pedagogică supralicitată (privilegierea tiparului de relație guru-discipol) sînt date care susțin structura adolescentină a poveștii-de-seducție (iubirea, ca de obicei în romanele românești, e în altă parte...) - aceasta fiind, în același timp, una de tip siropos-romantic, adică romanțios. Adolescent pare și naratorul, care nu
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
primul rând unei spectaculoase aplicativități culturale. Dar poate cel mai radical efect, deși mai greu de observat astăzi tocmai din acest motiv, a fost cel al implicării în limba comună a unei rețele de termeni psihanalitici, precum și, subsecvent, cel al privilegierii unui anumit tip de discurs. Este consemnat astfel un efort absolut necesar de rafinare, specific secolului pe care îl încheiem - și îndeosebi ultimelor decenii. Este de asemeni legitimată și o voluptate a adecvării erudiției la afectul întemeietor. Pentru consumatorul de
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
utilizează, în situația în care acestea sînt cărți deja editate, în general le menționează doar, ori nici atît - exemplul lui Tudoran/ Todoran din Gherla lui Paul Goma, al detaliilor anchetării Adrianei Georgescu de către Nicolski etc. Soluția preferată de autoare este privilegierea mărturiilor orale, a folclorului de închisoare, a "formulelor" sub care ajunge să se păstreze amintirea cîte unui gardian, medic sau anchetator. Un asasin ce-și mărturisește crima după 50 de ani pentru ca soția victimei sale să-și poată în sfîrșit
Patru fețe ale trecutului by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16128_a_17453]
-
suspiciune preventivă: e ca atunci cînd, aflîndu-te în fața unui caz aparte, nu-i poți intui de la început diagnosticul. Apoi te lămurești: paradigma lui Bourdieu coincide cu tiparul gînditorilor din generația '68: nivelarea ierarhiilor în numele unor raporturi de forțe sociale, cu privilegierea unor instanțe generale în dauna celor individuale. Persoanele sunt elemente prinse într-o canonadă socială din care nu pot scăpa decît într-un singur fel: dispărînd. Așa se face că generalul e mai puternic decît particularul, masele sunt mai puternice
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
pledoarie pentru caracterul „unic“ al creștinismului. Scrisă sub influența filozofică a lui Rudolf Eucken și Henri Bergson, Mysticism a suferit, de-a lungul celor douăsprezece ediții ale sale, sensibile modificări și schimbări de accent. Una dintre cele mai importante este privilegierea experienței mistice creștine în raport cu celelalte expresii ale trăirii mistice. Evelyn Underhill a fost prezentată cititorului român de azi drept o autoritate academică, o specialistă în teologie mistică și în istoria religiilor, care a predat cursuri de profil la Universitățile din
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Consulting, Hewitt Associates și IES. Interesant este că fiecare dintre ele conține itemi pe trei categorii emoții și sentimente, înțelegere și credințe legate de rolurile și imaginea organizațională, comportamente și intenții comportamentale 197. Diferențele dintre cele trei surse țin de privilegierea unei categorii sau alteia: de pildă, Hewitt Associates este mai interesată de emoții, sentimente și înțelegere și mai puțin preocupată de comportamente; sau IES acordă mai multă atenție comportamentelor organizaționale de tip cetățenesc 198. Tabelul 6. Perspective în măsurarea angajamentului
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
teorii. Dar, paradoxul uimitor este că Bourdieu, luîndu-se pe sine drept obiect de studiu, devine fără să vrea victima opticii sale, și asta fiindcă teoria ajunge să înăbușe persoana pe care ar fi trebuit s-o explice. Cauza stă în privilegierea schemelor în dauna obiectului asupra căruia ele se aplică. Bourdieu e atît de preocupat de "cîmpuri", de "spațiul posibilelor" (antipatiile și simpatiile pe care un autor, nimerit într-un cîmp profesional, le resimte față de colegii săi), de "habitus-"uri și
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
Chiar dacă anumite entuziasme de tinerețe, curînd abandonate, sună încă pașoptist (vezi primele pagini din primul său studiu de proporții, Artele din România în periodul preistoric - 1872), convingerile adînci ale esteticianului merg (nici nu se putea altfel!) spre autonomia artei, spre privilegierea laturii ei "ideale". Ultima sa scriere teoretică importantă, datînd din 1895, Priviri asupra stilului în arte, un fel de testament estetic, reprezintă o replică aprobativă și aprofundată a ideilor maioresciene schițate cu aproape trei decenii înainte în O cercetare critică
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
clădiri vechi din București, un oraș care "pare să dorească ștergerea oricărei imagini a devenirii lui, contrar oricăror alte capitale ale lumii". într-adevăr, în ciuda multelor proteste, a împotrivirii asociațiilor de arhitecți, se dă curs "distrugerii patrimoniului național în scopul privilegierii unor interese financiare". Se obțin aprobări de construire a unor blocuri-gigant în zone așazicând protejate, precum, recent, în Strada Icoanei, în vecinătatea imediată a Școlii Centrale, creația arhitecturală a lui Ion Mincu. Deci încă o victimă a "rechinilor imobiliari", după
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7656_a_8981]
-
jumătatea anilor ‘60, scrierile sale au început să fie repuse în circulație, dar în mod selectiv și unilateral interpretate. Rațiunile pentru care atît dreapta militantă, cît și comuniștii l-au detestat pe Maiorescu rămîn aceleași: opiniile politice ale criticului și privilegierea de către el a criteriului estetic în artă. Inimiciției adversarilor i-a corespuns însă fervoarea neobosită a admiratorilor. Adepții estetismului au analizat opera maioresciană pînă în cele mai ascunse cute, identifîcîndu-i sursele teoretice, descifrînd semnificațiile fiecărui studiu important. Astăzi știm cu
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
a textului, în timp ce povestirile relatate par concepute drept exemplificarea finală a tot ceea ce personajele-narante au susținut cu argumente în prealabil. Analiza punctuală a acestor diviziuni ale textului, cu deosebire a celor mai ample și articulate, îndelung neglijate de critică prin privilegierea lecturii adaptate gustului modern, ne permite să constatăm că ele tind să sugereze chei de lectură ale povestirii sau focalizări total diferite de cele folosite de obicei de cititori. Exemplar în acest sens este lungul preambul al nuvelei avînd-o ca
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
a conștinței- o atitudine a omului față de lume manifestată prin opera literară, ca obiectivare a subiectivității umane. Tocmai aici se evidențiază oglinda concavă ,de care aminteam în titlul acestui eseu. Pun în evidență nu semnificația cognitivă, susținută totdeauna printr-o privilegiere a lumii reale și secundară în “reflectarea “ literară, ci caracterul subiectiv al obiectivării estetice, cel care traduce, în chip real, relația subiect/obiect în literatură. Trebuie să distingem net între rolul conștiinței din reflectarea științifică, manifestat doar în dirijarea unei
LITERATURA OGLINDĂ CONCAVĂ A SOCIETĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361253_a_362582]