11,078 matches
-
existenței; în ea își au adevărul esență lipsită de forma și fenomenul inconsistent sau subzistarea nedeterminată și instabilă diversitate"38 - realitatea ajunge să exprime necesitatea însăși 39. O înțelegere de tip superior, rațională, reclamă deci imperativul de a nu fi "prizonierul categoriilor intelectului"40. Acesta din urmă se menține cu obstinație în contradicție cu rațiunea, cu lumea exterioară reală, esențială, cu absolutul, înțeles drept echilibru dinamic, ființând intru spirit, între individ și societate, între particular și general, subiect și obiect - luându
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
e clar că omul repeta cumintel replici din manualele de comunicare de comunity college din suburbie) (de)vine consilier de președinte. Hegel descrie în Fenomenogia Spiritului parcă, cum un conducător e dependent de limbajul laudativ al supușilor săi, până când devine prizonierul acestei voci. Mda. Subscriu și eu celor spuse de “fratele Grimm”. Mi-a luat-o înainte și mai pot adăuga doar câteva idei. Dl.Sillberstein este “un mercenar”, chiar dacă știu că eticheta asta nu îi face plăcere deloc. Dar asta
De 3 ori consilier by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82845_a_84170]
-
bolnavii de cancer,înțeleg(cred eu:D)din ce punct de vedere e facuta.Dar atât timp cât primii(dependenții de droguri) vor fi priviți cu oroare și dispreț și cei din urmă cu milă,nimic nu se va rezolva.Suntem cu toții prizonierii micii noastre lumi monocolore.Pacat... Scurt exercițiu de imaginație:să spunem că poți vedea lumea numai monocolor...în alb,de pilda.Peste tot numai alb:cafeaua de dimineață e albă,fumul de țigară la fel,mașinile,oamenii,iarbă,copacii,soarele
Puscarie pentru poezie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82962_a_84287]
-
cu bolnavii de cancer,înțeleg(sper:P) din ce punct de vedere e făcută. Dar atât timp cât primii(dependenții de droguri) vor fi priviți cu oroare și dispreț și cei din urmă cu milă,nimic nu se va schimba.Suntem cu toții prizonierii micii noastre lumi monocolore...deschideți ochii și “lăsați culorile să vină la voi”(îndemnul e doar pentru cei ce NU cred că am facut o pledoarie pro-consum de droguri sau că sunt eu însămi vreo consumatoare....they are hopeless). În
Puscarie pentru poezie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82962_a_84287]
-
ne interesează ce parare ai tu; citește mesajele pe evz! Până nu o să scapi de acest teribilism anacronic și o să ajungi la o maturitate, emoțională aș zice, o să continui să te umpli de ridicol pe la emisiuni. Altfel riști să devii prizonierul unei imagini de inadaptat adus la tv să facă circ pentru rating în buna tradiție a mediei autohtone. Cum că adică (1) s-a făcut o înregistrare în sfera privată, (2) fără știrea celor implicați și (3) s-a mai
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
apoi ne vedem de treabă: deci, socializări inutile sau măcar formale. Un formalism care îi oferă lui Bucurenci ocazia unei noi escapade narcisiste, astăzi jucând rolul filosofului distrat care își pierde notițele, dar noroc cu memoria fantastică. Rămâi în continuare prizonierul unei abordări greșite a marxismului, filosofând asupra potențialelor beneficii dar ignorând practică istorică. rămân la părerea că îți trebuie musai și rapid un curs de metodologie în materie de cauzalitate istorică. Andrei mda, celebra dezbatere de miercuri... parcă zicea d-
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
sa, a monumentului "Victoriei", la Mărășești, operă a sculptorului O. Han. Un altul, într-un mic cimitir din Alsacia, unde prin anii '30 Pamfil Șeicaru a reușit să îngroape osemintele ostașilor români, adunate de prin mormintele răspândite în Franța ale prizonierilor din lagărele organizate de armatele germane de ocupație. O statuie a lui O. Han le stă de strajă, reprezentând România. Nimeni nu știe care a fost modelul statuii, scrie René A. de Flers, este mama lui Șeicaru, care orbise și
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
decât ceruse, pentru a umfla nota de plată. Ochii ei erau ochii familiei, ochii albaștri ai lui Lionel și părul ei blond care-i cădea ca o cască peste față erau ca un fel de capcană de prins și făcut prizonieri pe reprezentanții sexului tare. Altruismul lui Lionel se dezvoltase subtil parcă într-un rasism disimulat prin raționamente logice. Acest chip de înger uman a cărui căldură se consuma numai în afară, niciodată depozitându-se în ascuns, în camerele inimii, pentru
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Țipă cu toatele sărind în sus, agitându-se. Una a căzut peste mine și trebuie să mă țin bine de scaun ca să nu cad și eu... Ies pe stradă. Aglomerație. Oameni sărăcăcioși, îmbrăcați toți pe puncte purtând parcă aceeași uniformă de prizonieri învoiți... (restul, șters). * AXIOCHOS sau despre moarte. Clinias îl anunță pe Socrate că tatăl său, Axiochos, suferă fiind pe moarte și îi cere să se ducă la căpătâiul lui, să-l consoleze. Socrate îl ascultă, se duce la muribund și
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
Pleșu, Adrian Severin și Geoană s-au îmbolnăvit de globe-trotter-ism, recitând convingător texte pe care șefii lor direcți nu știau cum să le saboteze, acasă, mai spornic... Că Ion Ilici Iliescu nu e doar un om al trecutului ci și prizonierul resturilor nocive ale Securității o dovedește încăpățânarea de avocat vicios ce sare în ajutorul celor mai ticăloși dintre români. Invocându-le - după împrejurări - ba "patriotismul", ba "profesionismul", șeful statului a devenit cea mai redutabilă piedică în calea aderării României la
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
în alte centre universitare din Spania, Italia, din nou America de Sud, Santiago (Chile). Viața i-a fost pusă adesea sub semnul marilor pericole. După ce a plecat din țară ca atașat de presă și atașat cultural la Roma și Viena (1940-1944), cade prizonier și este tîrît în lagăre germane pînă în 1945, cînd este eliberat de armatele engleze. Întîmplările războiului, ascensiunea și extinderea comunismului îi motivează hotărîrea de a alege exilul. Se deprinde pe încetul cu surpările interioare și cu semnificația drumurilor de
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
Șerbănescu, unul dintre puținii publiciști de azi și competenți, și capabili să se facă înțeleși. Autorul este deopotrivă un specialist și un gazetar, combinație care reprezintă în momentul de față o rara avis. Avem specialiști care rămân în orice împrejurare prizonierii terminologiei lor inaccesibile nespecialiștilor, după cum avem gazetari cu aplomb, dar lipsiți de orice pregătire în domeniile asupra cărora se pronunță. Nu avem însă aproape deloc buni cunoscători ai unei discipline înzestrați și cu talent de publiciști. Ilie Șerbănescu reprezintă una
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
texte judicioase consacrate acestui monument de dezinformare - și biografică, și bibliografică, și analitică - scris de dl. Popa. * În România literară (da, ați citit bine) numărul 10, Cronicarului revistei i se atribuie observația că pietrele Bastiliei dărîmate în 1789 au folosit "prizonierilor" spre a-și clădi case. E vorba de "parizieni". Cronicarul face rectificarea cuvenită. Recensămîntul și Postul la români Început săptămâna trecută, recensământul populației României dezvăluie ciudățenii și temeri, unele de-a dreptul aiuritoare. Reprezentanții mai multor familii de rromi din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15410_a_16735]
-
au uitat de Ada Kaleh și de Șimian. Cărămizi din vechea cetate au fost și sînt în continuare furate ca să fie folosite de riverani. La sfîrșitul secolului XVIII, printr-un astfel de furt de pietre de construcție, Bastilia a furnizat prizonierilor material pentru locuințe. Pe vremea aceea lucrul părea normal, dar, în condițiile legislației și protecției moderne a monumentelor, el echivalează cu o crimă. Ce se întîmplă pe Șimian e de domeniul absurdului. Hoții au profanat mormintele neștiind că turcii nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
să pretinzi că faci "protecție socială" în alt loc decât mână în mână cu cimitirul. Cioclismul politic al clicii văcăriot-iliesciene e bine secondat de tot felul de generali din fosta Securitate, de trupele speciale care-au făcut din politicieni niște prizonieri cărora le împuie capetele cu imaginare primejdii și fanteziste comploturi. Exact ca-n anii ceaușismului, lumea se teme să deschidă gura, iar televiziunile, sursa perversiunilor din viața românului, cultivă imbecilitatea și prudența maladivă. Jalea cea mare nu e doar la
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
masiv și copleșit de vîrstă cînd descoperă șiretlicurile înșelăciunii a cărei victimă este. Rîsul și prea plinul fericirii sînt înlocuite de rictusul dezamăgirii. Purtat la ceruri de plăcerea vorbelor goale de iubire, Sganarel se zbuciumă în brațele minciunii, al cărei prizonier s-a trezit a fi în realitate. Fără să aibă pretenția că joacă într-un mare spectacol, fără să încerce ostentativ să ne convingă că acesta este rolul vieții, Petru Ciubotaru își înnobilează personajul cu credință, echilibru și rigoare, vindecîndu-l
Ora 11 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15542_a_16867]
-
vor reintra în arenă imediat ce nația și instituțiile sale își vor reveni din amorțeala sărbătorilor. Dacă în decembrie am asistat la o încrucișare de săbii, de-acum înainte vom fi martorii unui război de gherilă: geamuri sparte, luări spectaculoase de prizonieri, violuri (de corespondență, de intimitate, de spații), vendete. Sărbătorile nu vor calma întru nimic tensiunea, din simplul motiv că s-a mers prea departe. Dacă Iliescu nu va urmări punerea în practică a ideilor enunțate în Parlament (îndeosebi lupta împotriva
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
satisfacție ne-a putut prilejui când l-a prins pe primejdiosul director al Bibliotecii Naționale - un Passaris, pe semne - și ni l-a înfățișat cu cătușe la mâini. Ah!, ne-am zis, ca întotdeauna, lucrurile merg bine numai până la jumătate: prizonierul nu avea și ghiulele la picioare. Va scăpa, mi-am spus cu tristețe, și într-adevăr, a doua zi a fost eliberat. Dar cu ceva tot ne-am ales, l-am văzut purtat în cătușe. Am dormit relaxați, în acea
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
Spectatorii cred în continuare că se află în convenția spectacolului. Instrumentiștii sînt scoși, unul cîte unul, din fosă și așezați în primele rînduri. Cecenii înarmați defilează în sală, iar publicul murmură ușor. Cînd oare și-au dat seama că sînt prizonierii celei mai teribile realități, că locul soldaților-personaje a fost luat, brutal, de oameni înarmați care le-au aruncat în brațe jocul morții? Crud și adevărat. Că într-o secundă ficțiunea a fost spulberată de răpăitul mitralierelor ucigașe și nu de
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
rândul său, cititorul are "antenele" mai îndreptate spre realitate, și cumpără ceea ce reflectă starea sa de spirit ori situația din societate. În felul acesta s-au creat două lumi: cei care vor să trăiască trecutul în prezent (sistemul academic tradițional, prizonier rigid al unei serii de tradiții depășite) și cei care trăiesc cu adevărat prezentul (cititorul). ABL reflectă, ca întotdeauna, epoca sa. Î: Toată lumea vă întreabă mereu: "Cărui fapt îi atribuiți succesul mondial al operei dumneavoastră?" Iar răspunsul pe care îl
Paulo Coelho - academician by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14610_a_15935]
-
Liviu Dănceanu A asculta muzică astăzi e un lucru la care nu poți renunța întotdeauna, chiar să vrei. Nu știi de ce, dar ești mereu prizonierul efluviilor sonore, robul undelor care te învăluie sau, dimpotrivă, te invadează. Ceea ce începi pasiv, continui activ ori invers, ceea ce inițial receptezi cu interes, prin convocarea întregii ființe, devine treptat fără însemnătate, grație demobilizării atenției și funcționării exclusive a unui auz
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
tabula rasa din trecut, se întoarce la o capodoperă pentru a căuta sprijin pentru această destabilizare. Regăsim aici o interogație asupra celei mai bune maniere de a ne defini în privința trecutului, a moștenirii, a legilor. Astfel, noi nu suntem nici prizonieri, nici incendiatori. De aceea, doresc să caut echivalentul scenic al acestei operații de scriere și spectacolul se va prezenta precum turnarea unui film plecând de la opera lui Ionescu despre Shakespeare. Piesa mă interesează nu atât în măsura în care Macbett acționează ca un
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
din primul tur. Puterea dă semne că lucreză temeinic la statuia lui Vadim. Printr-o abilitate care, dac-ar fi pusă la trudă în favoarea populației am fi un neam ferice, ei au reușit până acum să-l țină pe Vadim prizonierul intereselor "partidului mare". Dar idila s-a încheiat. Flancat de elementele revanșarde, conservatoare, naționaliste și xenofobe, Vadim își joacă de multă vreme cartea proprie. Tutuiala cu Năstase și temenelele periodice în direcția lui Iliescu n-au alt scop decât să
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
cu care ne spune povestea vieții unui simplu veteran. E de la sine înțeles că portretul acestuia va rămâne puternic conturat în mintea oricui va duce lectura versurilor până la capăt: "Vrânceanul Ivan Crivină/ La Stalingrad a luptat,/ Ca român adevărat,/ Dar prizonier l-au luat/ Și aspru l-au condamnat,/ Războiul a omorât oameni/ Mulți din ai noștri semeni,/ Căci gloanțele țâșneau din pușcă/ Și moartea repede-i mușcă./ Morții cădeau ca bolovanii/ De se bucurau dușmanii./ El a rămas ca o
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
gura foc./ Cu fiecare clipă a luptat/ De ortul popii nu l-a dat./ Păduchii îi aduna cu pumnii/ În mizerie îi țineau nebunii,/ Erau considerați animale de muncă,/ Ca bine ei s-o ducă./ Îi îngropau de vii/ Pe prizonierii pirpirii./ Ivan Crivină oftează,/ Fața i se crispează/ Căci cumplite amintiri îi vin,/ pe când în lagăr trăia în chin./ Unii prizonieri ajunse canibali,/ Deveniseră oameni anormali,/ Pâinea rușilor era amară/ Și-l măcina dorul de țară./ Simte și acum bătăile
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]