203 matches
-
proptea în geamul lui Victor. Îl înjura pe cinste, își spăla toate măruintaiele, îl înjura de mamă și apoi pleca numai împins de la spate de Vița, mă-sa, către casa lui de lângă concertul cu broaște. Victor era mai agresiv. Se proțăpea pe picioare, până la Chioru, în dreptul ușii, și până nu-i spărgea un geam, nu se lăsa. Atunci, Converse, fiul cel mai mare al lui Chioru, ieșea cu toporul în mână și se rotea în jurul lui Victor rugându-l frumos să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94342_a_95634]
-
adăpostul pădurii... Iar, când tocmai a dat să pătrundă pe sub bolta joasă și înfiorată a acesteia, și-i era viața mai dragă ca nicicând, fără să aibă nici cea mai mică presimțire, ferm convins că scăpase pentru totdeauna de el, proțăpit în mijlocul drumului, îl aștepta zme-ul. Întreg și nevătămat, cu înfățișarea lui zveltă și nemișcată în cămașa de solzi de aur scânteietori, vădea, ca și data trecută, o frumusețe și o măreție neschimbătoare, trufașe, de neatins, care-i zădărau ochii și
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
ca o alee până în Traian, iar în intersecția asta mică, pe locul unei coșmelii, demolată anul trecut, primăria a ridicat un monument. Este vorba despre un bloc de marmură, cam cât un televizor cu diagonala de 50, lustruit bine și proțăpit pe un mic postament cubic, de ciment. Leonard l-a văzut chiar de pe când era coborât cu efort dintr-o mașină albastră și probabil că a fost primul bucureștean care a venit să-l cerceteze de aproape. Pe o tăbliță
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
că o să se întâmple se mai întâmplase cu alții mai inteligenți bogați și nobili ei aveau gută și mergeau la vânat adevărat tu aveai mătrăgună și mergeai la vânat trucat viețile întinate ale oamenilor și pâinea cea de toate zilele proțăpite în lăncile hăitașilor ei construiau palate și catedrale mergeau în cruciade tu construiai circul foamei peste ochii triști și hămesiți mutai biserici în cer fugăreai cârtițele prin galeriile lor gesturi frânte peste păianjenii zilei zâmbete moarte plutind pe cheiurile disperării
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
măsură să asigure cetățenilor ei salarii, respectiv un nivel de trai, ca în statele care nu au trecut prin comunism, iar acest lucru trebuie recunoscut cinstit. De altfel, eu nu am niciun fel de înțelegere pentru demagogia politicienilor care se proțăpesc la televizor și spun: v-au plecat românii din țară", a spus președintele Băsescu, citat de Mediafax. El a subliniat că, în prezent, Guvernul, Președintele și Parlamentul României se "bat zi de zi" pentru liberul acces al românilor pe piețele
Traian Băsescu: România nu vă poate plătii salarii ca în SUA () [Corola-journal/Journalistic/22834_a_24159]
-
capabili să nu doarmă cu zilele, doar pentru a pune la punct programul unei ăntălniri politice? Mă cutremur văzând privirile goale, de strigoi ămbuibati, cu care trec peste egalii lor de ieri. Ca să ajungi la unul din dezinteresații foști activiști, proțăpiți pe la una din sinecurile aurite ale țării, trebuie sa dărâmi șiruri de bodyguarzi și să seduci plutoane de secretare. Astăzi, potentatul care te asalta cu telefoanele mieroase ași schimba zilnic numărul de celular, că nu cumva să i se dea
Un fular pentru Helsinki by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17421_a_18746]
-
sincer. Călătorului îi stă bine cu drumul! Cu atât mai mult cât călătoria se desfășoară într-a patra dimensiune. După nici 100 ani parcurși un tinerel cu ochelari de savant îl apostrofează: Mișcă-te odată om bun. Ce stai așa proțăpit în șa de-mi umbrești planul universal și nu-l pot transfera cu se cuvine pe planul euclidian! Abia atunci observă Ionel pictorul care, probabil, picta nucul bătrân la umbra căruia se oprise să se odihnească o clipă. Domnul Nimeni
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
se află privat de perspectiva unei trăiri estetice. Dispare paiața! Tocmai această dispariție subită devine fantastic de incomodă. Poetul nu mai este susținut de nimeni și de nimic. Nu îi mai stă la dispoziție nici un alter-ego în fața căruia să se proțăpească. Apare senzația de gol, de surpare interioară, de vină, comparabilă cu sentimentul de rușine. În mod obișnuit, această emoție survine în momentul confruntării sinelui cu idealul. Culpabilitatea implică, în plus, sentimentul de transgresiune, ea se naște din supunerea eului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mi-a plăcut niciodată să vorbesc despre lucruri triste. Virgil Năsturel fu primul dintre cei cinci năpăstuiți care s-a prezentat la primărie cu exact 37 de minute înainte de ora stabilită. Și acest fapt l-a aflat de la paznicul Potîngă, proțăpit în ușa primăriei ca o momîie. Ce cauți, mă, aici? îl întrebă acesta cînd Virgil dădu să intre. Păi... m-a chemat dom' Nicanor. Aha!... făcu Potîngă, ca și cum ar fi fost în cunoștință de cauză. Imediat după aceea însă strîmbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și o fiolă de algocalmin. Ce vis oribil. Auzi, n-are el magneziu! Doctorii ăștia sunt niște tâmpiți chiar și în vis. Și dacă n-are magneziu, ce-i pasă doctorului? Parcă aia îi lipsea lui, magneziu? Nevastă-sa se proțăpise în pragul băii și se uita la el cu ochii cârpiți de somn. Tu știi cât e ceasul? zise ea molfăind o bucățică de lămâie. — Cât e? — Cinci! De ce te-ai trezit așa devreme? Nu știu. Am visat urât. — Ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și ne-am culcat devreme. Petre nu și-a aflat somnul mai toată noaptea. Îi apărea mereu Argatu, în uniforma de polițist cerându-i panoplia, amenințându-l cu pușcăria, apoi Domnul Argatu, în campanie pentru Parlament și acum "revoluționarul" Argatu, proțăpit în vârful hotelului Irbis. Aprinse veioza și se uită la cartea de vizită ce o primise: Ștefan Argatu, Doctor în științe juridice. Consultant în probleme economice și financiare, manageriat, contracte, marketing. Sediul central București... Telefon, fax, e-mail... Trase o înjurătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
puțin prin documentele instituției, observi că te afli în fața unei aberații: unde s-a mai pomenit ca istoria obiectivă a unor întâmplări - pentru că acesta e scopul declarat al instituției - să fie scrisă de către înșiși participanții la evenimente?! După ce l-au proțăpit pe însuși Ion Iliescu în fruntea Colegiului Național (!!!), au burdușit instituția cu indivizi a căror participare la evenimentele din decembrie 1989 e pe cât de directă, pe atât de pătată de activitatea ulterioară a personajelor. De la Dan Iosif și Dumitru Mazilu
Lugubrul pedigree by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9392_a_10717]
-
SAFTA: ... și gura lumii n-o astupă decât pământul! Unii și alții au început să clămpănească pe la dosuri cum că-ți cam dă târcoale ba jandarul Traian, ba dascălul Pitac, ba mai știu eu cine... BABA RADA: Așa că dacă se proțăpește cuvioșia sa aici, gata, le-ai pus pumnul în gură la toți! BABA FIRA: Apoi da! Și nici în pagubă nu poți fi, că nimeni nu-i așa gros de obraz să nu lepede ceva în poala sfinției sale pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Cum latră câinii, nu-i a om cunoscut. Costăchel avusese dreptate. În poartă ședeau patru indivizi, îmbrăcați pe jumătate militărește, pe jumătate civil. Printre ei își arătau fața Vrăbioi și Catârcă. Când Măriuca a ajuns la poartă, Vrăbioi s-a proțăpit în fața ei. Bună ziua! Aici locuiește Costache Vultur? Da! Spune-i să iasă afară! Nu poate ieși, pentru că-i bolnav. E... Dacă nu poate ieși el, intrăm noi! Cine sunteți și ce vreți de la el? Suntem noua putere din comună. Cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai ceva ca o porumbiță. Domnul Ciucurel se cam blocase și căuta cu disperare o replică. Norocul lui fu că în clipa următoare apăru în restaurant Pârvuleasca și flirtul senzual al doamnei ministru secretar de stat se potoli. Nou-sosita se proțăpi lângă masă: "Bună, Nuțico! Vai, dragă, da' ce bine arăți! Ai fost la salon, nu?", o trânti amica cu un zâmbet nonșalant, nepărând să-l zărească și pe domnul Ciucurel. "Da, Mariano, d-acolo viu", recunoscu acru Țuți. Acu' un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ora aceea a dimineții - țipenie ... Doar Costică Prispă făcea oarece rânduială... Zgomotul clanței de la ușă l-a făcut atent că are „musafiri”. Când l-a văzut pe Toader, mai-mai să izbucnească în râs. Luând însă o mutră nevinovată, s-a proțăpit în fața prietenului său și l-a întrebat: „Da’ ce te-o apucat,Toadere, așa de dimineață să vii la crâșmă? Și pe un ger ca aista, cu scăfârlia descoperită?” N-a apucat Costică să mai spună ceva, că Toader a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pentru acea ocazie și perechi tolănite pe taburete imense din blană, care fuseseră Împrăștiate pe acolo. Pe sub perii Înfloriți, ale căror flori erau atât de atrăgător de pline de sevă, se schimbau deja sărutări. —Cine e aia? Lângă mine stătea proțăpită pe un scaun de bar o tipă cu trăsături foarte exotice, care săruta de zor un bărbat oacheș. Ea Îl Împingea din ce În ce mai mult În muchia blatului de la bar. Părea să fie cât se poate de neconfortabil pentru el. În timp ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cafea, Henderson apare din secția de știri naționale. Unii își iau hainele și pornesc spre lift. Alții își iau o revistă și pornesc spre toaletă. Alții se pitesc în spatele monitoarelor și se fac că vorbesc la telefon, în timp ce Henderson se proțăpește în mijlocul biroului cu cravata desfăcută și gulerul descheiat, răcnind: — Unde naiba e Duncan? Ediția de prânz trebuie se plece la tipar - zbiară Henderson - și noi n-am încheiat prima pagină, fir-ar al dracului! Unii ridică din umeri. Eu ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cap, zburlindu-și pletele. Își pune tricoul peste oala pe care o țin în mâini și-și ridică piciorul, ca să-și dezbrace pantalonii de trening, mai întâi un crac, apoi celălalt. Își pune pantalonii la mine-n brațe și se proțăpește cu mâinile-n șold, la pula goală. Helen își încheie haina și dă pe gât ce-a mai rămas din vin. Oala e grea și fierbinte; simt un miros de zahăr ars și de brânză de soia - sau o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am din ce în ce mai acut sentimentul că drăcia aia (acum e ca un fel de bâzâit) a început să alunece zbârnâind pe gât (s-a oprit puțin și s-a făcut nod), pentru ca, exact în momentul în care scriu, să se fi proțăpit din nou zdravăn și ca lumea (de data asta fumegând) fix în coșul pieptului. Trebuie să mă înțelegeți că, oricât aș vrea ca unele lucruri să stea pitite măcar până la Judecata de Apoi dacă nu pentru totdeauna, oricât mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
simplu, și nu atât pur, cât mai ales simplu, ideea asta de datorie mi-a fost înlocuită (înfrântă, spulberată) de ceva mult mai puternic, mai puțin palpabil, dar cu adevărat răscolitor. Ca să fiu exact, era vorba de un ditamai simbolul proțăpit la noi în cuier. O stemă. Iar stema asta se afla într-o cârdășie strânsă (atât de strânsă încât, oricât m-am străduit, n-am reușit s-o dezlipesc de-acolo niciodată) cu un obiect aproape mistic, care îmi trezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ei. Desigur, n-a fost doar atît. Din cînd în cînd, ore de așteptare în fața unei case ori a unui hotel, ore în care niciodată nu s-a întîmplat nimic. Ori poate de asta și fusese trimis, ca, fiind acolo, proțăpit lîngă un stîlp de felinar, ori citind la nesfîrșit programele Alhambrei, primăria tocmai introdusese turnurile americane de afișaj, fiind evident acolo, să nu se poată întîmpla nimic. Cîteva urmăriri cu mașina, îl distrau nemaipomenit, era ca în comediile cu Stan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
noapte, nu se putea spune că e nătărău, dacă i-ar fi spus că "se dorește ca domnul să simtă că-i supravegheat", inspectorul ar fi făcut cu siguranță o prostie. Ar fi îndeplinit misia întocmai și s-ar fi proțăpit in stația de tramvai, cu pălăria trasă pe ochi, cu jurnalul sub braț și nu s-ar mai fi mișcat de acolo ore întregi, uitîndu-se pînă l-ar fi durut ochii de praf și de silință drept la geamul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gloatei Încrezătoare. Moda asta a introdus‑o nefericitul vostru evreu care a sfârșit‑o pe cruce.“ „Așa poate vorbi doar cel care stăpânește o astfel de putere“, i‑o Întoarse Petru. În acel moment Simon sări de pe butoi și se proțăpi În fața provocatorului său. „Acum mă voi Înălța la cer“, zise. „Aș vrea s‑o văd și pe‑asta“, zise Petru cu vocea tremurândă. „Îmi cunosc puterile“, zise Simon, „și știu că nu pot ajunge până În al șaptelea cer. Așa că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-și unghiile cu pila, Lady Zdreanță urmărește fiecare lingură roz, picurând și trecând din pungă în gura lui, și spune: — Nu se poate să fie bune. Și nu se întâmplă nimic. Se întâmplă mai nimicuri. Asta până când Miss America se proțăpește în mijlocul nostru spunând: Chestia asta e ilegală. Ce face domnul Whittier e răpire. Ține oameni închiși împotriva voinței lor, și asta e o faptă penală. — Cu cât vă apucați să faceți ce-ați promis mai curând, spune domnul Whittier, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]