7 matches
-
Concordanța politicii cu morala este posibilă, după Kant, numai Într-o „stare federativă a statelor”, sigura compatibilă cu „libertatea acestora”. Instituirea unei astfel de Uniuni trebuie să fie baza de drept a oricărei politici, Împotriva oricărei cazuistici politice marcate de: probabilism, rezervă mentală și alte proceduri sofistice. Timpul nostru istoric a materializat, parțial, predicțiile lui Immanuel Kant. O organizație internațională apelând În esență la adevărurile general-umane, a făcut În zilele noastre din valoarea universalului finalitatea ei de prim rang, ale cărei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
codul de drept canonic din anul 1917, nu este un principiu absolut, dar se mișcă în limitele indicate de către drept. În această privință există o „tăcere a izvoarelor” care generează un dubiu, și căreia poate să-i fie aplicat principiul probabilismului? Există o lege generală care se opune oricărui repudiu și oricărei noi căsătorii succesive; apoi o excepție la această lege generală, numai privitoare la repudiu, în cazul adulterului: faptul că o astfel de excepție poate fi extinsă la cea de-
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
îmi propun să caracterizez noua paradigmă a cercetării naturii pe care o reprezintă lucrarea clasică a lui Darwin prin raportare la trei motive ale gândirii, care funcționează drept vectori ai unei reorientări radicale a cercetării lumii vii: populaționism versus esențialism, probabilism versus determinism strict și gradualism versus saltaționism. 3. Gândirea populațională Abordarea populațională, una din caracteristicile stilului de gândire al autorului Originii speciilor, nu este nici astăzi o abordare familiară. Ceea ce nu trebuie să surprindă. O orientare diametral opusă a gândirii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a le "probabiliza" înseamnă a încerca să reduci incertitudinea, să vrei să controlezi cursul evenimentelor. "Proba-bilizarea" evenimentelor, voința de a reduce incertitudinea și dorința de a controla lumea sunt trei trăsături de nedisociat ale spiritului modern. Teoria posibilelor-imposibilelor se opune "probabilismului" general, expresie a unei viziuni prometeene și foarte calculate a lumii. Un posibil nu este un eveniment mai mult sau mai puțin probabil, care comportă mai multe sau mai puține șanse/riscuri de a se întîmpla; este un eveniment despre
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Un imposibil nu este un eveniment improbabil, cu puține șanse/riscuri de a se întîmpla; suntem convinși că avem de a face cu un eveniment care nu se va întîmpla. Dar, mai ales, un eveniment improbabil este un eveniment posibil. "Probabilismul" face dovada unei gîndiri a continuității: un eveniment este considerat ca fiind mai mult sau mai puțin probabil; căutăm, la limită, să-i stabilim cu mare precizie probabilitatea. Teoria posibilelor-imposibilelor aparține unei gîndiri a discontinuității. Un eveniment este posibil sau
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mai puțin posibil; el nu poate să fie mai mult sau mai puțin imposibil. Ideea potrivit căreia un același eveniment poate fi considerat, în același timp, ca un posibil și ca un imposibil nu contrazice în nici un fel postulatul discontinuității. Probabilismul care impregnează științele umane nu este un mod savant de a reduce, de a nega libertatea și responsablitatea oamenilor? Bourdieu explică, spre exemplu, că e în mare măsură improbabil ca agenții să pună în discuție structurile sociale, că cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
într-unul improbabil, viziunea sa face ca Istoria și lumea noastră să pară întîmplătoare și ne obligă să ne punem problema responsabilității în privința modului în care vorbim despre nazism și Holocaust. Spiritul probabilist nu este, oare, periculos pentru oamenii moderni, "probabilismul" nu conduce oare la a-responsabilitate? De exemplu, cum abordează lumea modernă problema riscurilor majore (sanitare, ecologice...)? Să ne gîndim la afacerea sîngelui contaminat, a "vacii nebune", la organismele modificate genetic, la deșeurile nucleare. Demersul nu constă, oare, în evaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]