40 matches
-
e, după cum vedem, departe de-o abordare uscată, rigidă a temelor, dînd, dimpotrivă, mereu probe ale implicării simpatetice, ale angajării vitale cu vîrf și îndesat. Pătimaș precum un cronicar, d-sa nu dă în lături a lua în derîdere, a probozi, a se lamenta, a se indigna cînd i se aprinde în conștiință becul roșu al neregulii: Există însă și o seamă de neisprăviți ce-și deschid magazine de memorialistică șugubeață fără să aibă ce pune în galantare. Pe tejghea, doar
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
că simțul valorilor s-a alterat și că e ceva putred în Danemarca”. E o situație incontestabil dăunătoare culturii, pe care însă tot spiritul critic, chiar dacă se simte uneori “minoritar într-un cor al elogiilor gratuite”, riscînd a fi “imediat probozit prin «replici» coborîte în pamflet și calomnie, e chemat, el și numai el, a-i pune capăt. Chiar dificultățile sporite se cuvine a-l mobiliza, orice șovăială, descurajare, lamentație a acestuia fiind de natură a servi impostura. În continuare, dl
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
pe cealaltă, mă pocnește-n ochii zemoși, de-mi duduie crierii în țeastă ca trenu-n tunel, și-mi zice c-o lăcomie verbală strofocată-n imprecații, muiată puținel și-n oblojeli picante, săltîndu-și vocea subțiatică, coborîndu-și-o apoi în îngroșări răgușite, mă probozește, își scapă sfințenia în sudalmă lată, mă și-alintă uneori, îmi unge gîndurile negre cu povidlă de prune și unt bleu, îmi scarpină eczema nemărturisită, turtește-o deznădejde, două, potrivește în lopățele fracturile afective etc. Și tam-nesam, iarăși ghionturi, izbaiuri
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14998_a_16323]
-
ar mai avea dreptul să săvârșească Sfânta Liturghie!” declară cu amărăciune fosta parlamentară V. Cușnir. Câtă dreptate are această stimată Doamnă. „KGB-istul Kiril de la Moscova v-a cumpărat!” declara unul din sală când același popă Alexii încerca să-i probozească pe cei din sală. De ce însă noi, cei de acasă, nu boicotăm această așa numită biserică ortodoxă rusă care lucrează împotriva neamului, având o bună alternativă - Biserica Neamului prin Mitropolia Basarabiei? L-ați văzut pe valetul Ceban (bosul i se
BRAVO DIASPORA !!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380643_a_381972]
-
pe lîngă leafa modică, de un ajutor din partea cercurilor politice românești. Ieșit din temniță, acest brav luptător era strîmtorat, leafa de la Consistor nefiindu-i achitată luni de zile. Era, evident, neagreat de mitropolitul Miron Romanul, pe care N. Cristea îl probozea în jurnal, criticîndu-i vehement comportamentul. Și-a început jurnalul încă la Vaț fiind încarcerat, la 8/21 martie 1895, și l-a ținut pînă în noiembrie 1901, cu mari și frecvente intermitențe. Jurnalul n-are valoare expresivă. E, dimpotrivă, tern
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
care și le îngăduie Cantemir la adresa unor defecte ale neamului său, în Descriptio Moldaviae (1715), sînt taxate, intempestiv, drept "excese". Ceea ce și-au permis un Schopenhauer sau un Nietzsche, vorbind despre germani, nu i se permite lui Cantemir cînd îi probozește pe moldovenii săi, cărora le-a arătat de altminteri decisive dovezi de prețuire și dragoste: "Din setea de a fi obiectiv în judecata asupra neamului său, Cantemir sfîrșește chiar la excese. În orice caz, în aceeași carte în care se
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
trestia știe că va muri atunci cînd va fi frîntă". Nu e de mirare că, în asemenea circumstanțe, mass media din Occident nu mai e interesată prea mult de România, pe care o trece sub tăcere, atunci cînd n-o probozește direct pentru numeroasele insuficiențe vădite pe calea "tranziției", impresionant deschise prin arcul de triumf al eroicelor evenimente din decembrie: "Presa franceză a comentat intens evenimentele din România după răsturnarea lui Ceaușescu. Pe măsură ce surprizele spectaculare apăreau, interesul presei franceze s-a
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
„SUNTEM ROMÂNI, NU „MOLDOVENI”, ȘI DACĂ NE-AM UNI, AM FI O FORȚĂ” 23 aprilie 2013 Porfir CIOCĂLĂU, acela care ne probozește că scriem în materialele publicate în ziar cuvinte neînțelese de oamenii simpli și că savanții ne strică frumoasa și bogata limbă românească, introducând în lexicon cuvinte de origine străină, e unicul, probabil, român, originar din s. Berestea, raionul Noua Suliță
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93590_a_94882]
-
vă urmăresc cu plăcere și interes "tabletele" despre Brazilia, ca și cele precedente despre Lusitania. Acest sentiment s-a estompat și încețoșat brusc citind portretul-robot schițat recent (Rom. lit. din 11 aprilie) orașului Brasilia. Impresia mea este că prea îl proboziți pe nedrept pe bietul Niemeyer (totuși vârf în profesia sa și venerabil centenar), numindu-l "arhitectul-ideolog" care a dat brazilienilor prin Brasilia "o monstruozitate arhitectonică", bastion al "colectivismului", menit să "controleze de către puterea politică viața indivizilor". Că nu agreați "geometria
Ecouri by Pop Simion () [Corola-journal/Journalistic/8500_a_9825]
-
Streinu iubea - ca și Șerban Cioculescu - polemica, controversa literară. Părerile personale, fiecare despre opera celuilalt, și le spuneau pe față - fără ca acest fapt să le altereze relația. "între patru ochi, scrie Șerban Cioculescu în capitolul între complimentări și complementări, mă probozea că scriu prost, la care îi răspundeam că el scrie prea frumos și că face, de fapt, literatură, în marginea beletristicii." Sau altădată, în alt capitol intitulat O seamă de cuvinte ale lui Vladimir Streinu, o discuție între cei doi
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
noi, copiii, ne jucam prin uliță și apărea el, se oprea și începea să ne pună fel de fel de întrebări din fizică, chimie, biologie, matematică ș.a., la care noi nu puteam răspunde. Atunci el ne spunea răspunsurile și ne probozea, chipurile ce fel de carte mai făceam și noi la școală... Își găsise o fată bună și deveniră prieteni. Se gândea să se căsătorească cu ea, dar, într-o seară, fiind amețit, o lovise pe biata fată cu palma peste
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
căutat-o, dar n-au găsit-o. - Părinte, am văzut-o cu ochii noștri când a intrat, se îndreptățeau ei. - Și unde e acuma, dacă ați văzut-o? îi întrebă starețul. Plecați și să nu mai repetați acest lucru, îi probozi el. Frații ieșiră rușinați. Starețul mai așteptă puțin, apoi privindu-l în ochi pe cel cu pricina, care tremura de frică, îi zise: - Și nici tu să nu mai faci! Să vii să te mărturisești! De ce nu a descoperit păcatul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
al mustății În timp ce-i susținea celuilalt privirea, Încruntat și cu tălpile bine Înfipte În dușumea, hotărât să nu se lase impresionat nici de o Excelență, nici de Pontifex Maximus. Nu-i plăcea să primească banii În rate, nici să fie probozit, noaptea și la lumina unui felinar, de doi necunoscuți care se ascundeau după niște măști și nici măcar nu plăteau peșin. Însă colegul lui cu fața ciupită de vărsat, mai puțin exigent, părea interesat de cu totul alte chestiuni: — Cum rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
artist veritabil, de data aceasta pictor, găsim și în Zbor în triunghi, o istorioara - poate cea mai emoționantă din volum - despre dragoste, prietenie și bucuria pură a creației. Fantastul Mihnea trăiește în lumea să fascinantă de lumini, soția Gina îl probozește mereu pentru absența spiritului pragmatic, în timp ce-și vinde bijuteriile, dăruite de foștii ei bărbați, ca să poată întreține casă, Brian, gay-ul bolnav găzduit cu generozitate, mediază cu blândețe conflictele și nemulțumirile celor doi. Cu toata „nebunia“ inclusă, scena zborului
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]
-
ea justificarea ei când este practicată de alții, ci o cronică filologică, tehnică. Tipul de cronică pe care l-a propus, cu o desăvârșită consecvență, și-a avut și contestatari și aderenți. Cel mai "mordant" dintre cei care l-au "probozit" a fost E. Lovinescu, într-un foileton din "Adevărul", preluat în Istoria literaturii române contemporane 1900-1937. "Spectacol ciudat - scria Lovinescu - al unui spirit vioi, vindicativ, agresiv, căutând să-și ascundă zelul partizan în tranșeele amănuntelor și considerațiunilor de ordin bibliografic
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
că aștept în gol, eram o gîză rătăcită într-un spațiu închis". ,Normalitatea" fiind doar provizorie, instabilă la culme, ,coada" se eterniza. Nespus de bucuros la un moment dat că a căpătat o slujbă de magaziner, dl Mateescu se pomenește probozit de către șeful său ,de cadre", pentru vina grea de-a fi posedat o diplomă universitară: ,mi-a spus pînă la urmă dînd pe gît o ultimă îmbucătură (îi urmăream parcursul bolului pînă la dispariție, sub protuberanța omușorului), Ťexistă o problemăť
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
pe la Viena, femeia avea și ceva cultură. Nepoata a pictorului Lecca, iubea artă și pictură, mergea la teatru, la concerte, la baluri și la seratele literare ale lui Maiorescu. Stătea mai mult pe la faimoasa Momuloaia, bunica lui Caragiale, care o probozise cu numele de Cleo. Aici, probabil o cunoscuse Eminescu prin amicul sau din acea perioadă, Caragiale, care i-o recomandase că artista de teatru. Cum poetul avea slăbiciunea artistelor de teatru, reflex al peregrinarilor lui cu artiștii de teatru din
EMINESCU ŞI CLEOPATRA -LECA POENARU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347126_a_348455]
-
A N E L E ANA, MUȚI, BIBI, MĂTUȘA] [I] [ANA] Povestește chiar din capăt, să te văd daca o știi... [MUȚI] E! Achil și Agamemnon își spunea grobienii Și atunci bătrânul Nestor prinde-a spune la povești, Pe-amîndoi îi probozește cu cuvinte bătrânești. Împrejur stă toți elenii, stăteau preoții și regii, Iară Nestor ține una... știi mata cumu-s moșnegii. Iar Achil, pe Agamemnon suduindu-l, zice: "Cîne! Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitită nu-ți rămâne. Las' tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de asediu împreună cu caii, lucrul se schimbă așa încît ciobanii și porcarii români, cărora le lipsiseră și arme și cai, se prefăcură acuma în năvălitori și, alungând pe romeii puși pe fugă, recuceriră lesne orașul Serrae. Aprins de mânie, împăratul probozi rău pe cei doi strategi mișei și pe ostașii lor, poruncindu-le să năvălească din nou, dar și acest atac nu izbuti la nimic. {EminescuOpXIV 125} Progresele și cuceririle romeilor în anii 1257 și 1258. Dificultate și mai mare a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-i asmută la trecători; doar ce-l auzeai sâsâind : „î-s’ sa ! î-s’ sa !” și, cutezătoare, javrele se năpusteau la aceștia. Cu atâta nevinovată curiozitate urmărea Neculai desfășurarea isprăvii, încât victimelor nici nu le da prin cap să-l probozească. El însuși nu se temea de nimic. Odată și-a tras haina peste cap și, ca un arici, s-a rostogolit între labele unui dulău furios. Mârâind, câinele dansa pe picioare și, după ce încercase în zadar să-l apuce în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Cu var și cu lut! Albește în părul tău, mamă, Varul acel de demult. Cât am plâns eu Strâns în al foamei clește ! Stăteai noaptea ca la priveghi. În părul tău, mamă, albește Sarea lacrimilor mele vechi. Seara eu îți probozesc nepotul Că ți se urcă în cap și‐i rău. Dar el se mută la tine cu totul și plânge tot În părul tău. PÂINEA MAMEI Este o împărăție dulce cu nouă împărătese surori rumene și aburite ca sfântul soare
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
moș’lui când explica moșu băi’țălului? Înainte de a ne așterne pe lucru, ne omeneam: Moș Iacob făcea focul Într-o poiană; scotea din traista lui cea mare și grea cât un ciuhal: o mână de cartoafe (iar o să-l probozească Mătușa Domnica pentru că stricase cel puțin zece cuiburi - nu erau mai mari decât nucile), patru-cinci ciocălăie de păp’șoi de lapte, ciupit, din mers, prin porumbiștile străbătute. Și, bine-nțeles, șâpu’ - În fapt, o butelcă de-un litru - cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bine și, negăsind ascultare de bunăvoie, îl înșfăcă de ceafă și-l tăvăli puțin, ca să-l învețe minte, iar pe urmă se apucă de mâncare, fără să se sinchisească de chelălăiturile tovarășului mai mic și nici de baba care îl probozea: "Nu vă învoiți, ai, fire-ați ai dracului!" Copilul lui Vasile se hățănea mereu pe portiță, parcă nici n-ar fi vorbit cu el adineaori baba Ioana. ― N-auzi tu, măi drace, că-mi rupi țîțînile? strigă baba mai mânioasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aceeași întrebare: ― Oare n-o fi poruncit despre pământuri, măi oameni? Primarul Ion Pravilă, după ce ascultă în dreapta și-n stânga, strigă în batjocură: ― Măi, nu cumva or fi cai verzi pe pereți călăreții voștri? Nu râse nimeni. Un bătrân îl probozi: ― Degeaba batjocorești, don' primar, că astea nu-s de batjocorit! Că nici strâmbătatea nu poate stăpâni mereu și trebuie să vie vremea dreptății! ― Apoi dreptatea nu vine călare, moșule! făcu Pravilă cu alt glas. ― Vine cum poate și bine că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
blestemățiile? Vorbind, se aprindea și nu se mai putea domina, deși își dădea seama că merge prea departe și riscă să provoace tocmai efectul contrar celui scontat. Într-adevăr, cineva îl întrerupse obraznic: ― Da ce, noi am venit să ne probozești matale ori să te probozim noi pe mata? Miron Iuga ezită o fracțiune de clipă dacă să rețină obrăznicia ori să n-o audă. Continuă cu același glas: ― La mine nu merge cu boieria, băieți, că eu muncesc ca și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]