82 matches
-
reprezintă fenomenul prin care se produc noi combinații genetice pentru formarea de noi indivizi, care se realizează prin rearanjarea materialului genetic din două unități genetice diferite. Atât recombinarea genetică, cât și repararea ADN-ului, au loc și la procariote (bacterii și arhebcaterii), acestea fiind reprezentate de reproducerea asexuată. La organismele eucariote, fenomenele de recombinări genetice sunt întâlnite în timpul meiozei, care are ca finalitate producerea gameților. Cele două procese de recombinare ale meiozei sunt: "recombinarea intracromozomală" (zis și "crossing-over") și
Recombinare genetică () [Corola-website/Science/336122_a_337451]
-
care are rolul principal în stocarea informației genetice) dar și în afara acestuia (ADN extranuclear). Întreaga cantitate de material genetic dintr-un organism se numește genom. Există un genom nuclear și un genom celular. Genomul nuclear este reprezentat de una (la procariote) sau mai multe (la eucariote) macromolecule de ADN bicatenar denumite cromozomi. Numărul acestora este o caracteristică de specie, fiind același pentru toți indivizii unei specii și pentru toate celulele somatice ale unui organism. ADN-ul reprezintă moștenirea biologică a unui
Informație () [Corola-website/Science/296885_a_298214]
-
o ipoteză conform căreia în Univers ar putea să existe și viața al carei mediu natural nu este Pământul. Acest concept se referă la orice tip sau formă de viață, de la cele mai simple sisteme biologice (de ex. virusuri și procariote) până la cele mai complexe forme de viață cu inteligență proprie și organizare socială. Cu toate acestea, existența vieții în afara Terrei ar fi fost dovedită în proporție de 95% în 2013 de către o echipă de cercetători britanici de la Departamentul de Biologie
Viață extraterestră () [Corola-website/Science/314453_a_315782]
-
doar pe perioade scurte de timp evoluționar. Experimente asupra evoluției au fost practicate sub diferite forme pentru a înțelege procesele care stau la baza evoluției, într-un sistem controlat. Ele au fost practicate pe pe organisme multicelulare și unicelulare eucariote, procariote, și viruși. Experimente similare au fost făcute prin evoluția dirijată a unei enzime anume, ribozime și a unor gene replicatoare. Unul din primele experimente dintr-un nou val de experimente care a folosit această strategie a fost laboratorul de „radiere
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
ul (din gr. "telos" - capăt și "meros" - parte) reprezintă o regiune de ADN repetitiv situat la capătul fiecărui cromozom liniar a majorității organismelor eucariote și a unor procariote. Majoritatea procariotelor au unul sau mai mulți cromozomi circulari, neavând nevoie de telomeri. Bacteriile ale căror cromozomi sunt liniari (cum ar fi "Streptoyces") au telomeri de natură proteica, fiind diferiți de cei ai eucariotelor. îi compensează pentru mecanismul semi-conservativ al
Telomer () [Corola-website/Science/319956_a_321285]
-
ul (din gr. "telos" - capăt și "meros" - parte) reprezintă o regiune de ADN repetitiv situat la capătul fiecărui cromozom liniar a majorității organismelor eucariote și a unor procariote. Majoritatea procariotelor au unul sau mai mulți cromozomi circulari, neavând nevoie de telomeri. Bacteriile ale căror cromozomi sunt liniari (cum ar fi "Streptoyces") au telomeri de natură proteica, fiind diferiți de cei ai eucariotelor. îi compensează pentru mecanismul semi-conservativ al replicării ADN
Telomer () [Corola-website/Science/319956_a_321285]
-
chiar aceiași autori (Toma C. și Niță Mihaela în „Celula vegetală”, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 1995) dau două definiții diferite în funcție punctul de vedere din care este abordată problema. Aceste definiții sunt: Există două tipuri de celule: procariote și eucariote. Celulele procariote sunt, de obicei, independente, în timp ce celulele eucariote sunt adesea găsite în organisme multicelulare. Celula procariotă este mai simplă și mai mică decât o celula eucariotă. Este lipsită de nucleu individualizat, și de cele mai multe organite ale celulei
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
de obicei, independente, în timp ce celulele eucariote sunt adesea găsite în organisme multicelulare. Celula procariotă este mai simplă și mai mică decât o celula eucariotă. Este lipsită de nucleu individualizat, și de cele mai multe organite ale celulei eucariote. Există două tipuri de procariote: bacteriile si archaea; amândouă au o structură similară. Materialul nuclear al celulelor procariote constă dintr-un singur cromozom, care este în contact direct cu citoplasma. La aceste celule, regiunea nucleară nedefinită din citoplasmă se numește nucleoid. O celulă procariota are
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
are trei regiuni arhitecturale: Plantele, animalele, ciupercile, mucegaiurile, protozoarele și algele sunt toate eucariote. Aceste celule sunt de aproximativ 15 ori mai mari decât o procariotă tipică și pot avea volumul de 1000 de ori mai mare. Diferența majoră dintre procariote și eucariote este că celulele eucariote conțin compartimente legate de membrană în care pot avea loc activități specifice metabolice. Cea mai importantă dintre acestea este nucleul celular, un compartiment delimitat de membrană, care adăpostește ADN-ul celulelor eucariote. Acest nucleu
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
pot avea loc activități specifice metabolice. Cea mai importantă dintre acestea este nucleul celular, un compartiment delimitat de membrană, care adăpostește ADN-ul celulelor eucariote. Acest nucleu dă eucariotei numele ei. Alte diferențe pot fi: Toate celulele, indiferent dacă sunt procariote sau eucariote, au o membrană care inconjoară celula, separă interiorul acesteia de mediul său, reglementează ceea ce trece înăuntru și afară (permeabilitate selectivă) și menține potențialul electric al celulei. Toate celulele posedă ADN (materialul ereditar de gene) și ARN (care conține
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
enzimele, mașinăriile primare ale celulelor). În celule există de asemenea și alte tipuri de biomolecule. Lista de mai jos conține componentele principale ale celulei. Citoplasma celulei este inconjurată de o membrană celulară sau membrană plasmatică. Membrana plasmatică din plante și procariote este de obicei acoperită de un perete celular. Această membrană are rolul de a separa și de a proteja o celulă de mediul său înconjurător și în general este formată dintr-un strat dublu de lipide (hidrofil - asemănătoare celulelor de
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
părți din celulă în procesele de creștere și de mobilitate. Citoscheletului eucariotelor este compus din microfilamente, filamente intermediare și microtubuli. Există un număr mare de proteine asociate acestora, fiecare controlând structura unei celule prin îndrumarea, gruparea și alinierea filamentelor. Citoscheletului procariotelor este implicat în menținerea formei celulei, polaritate și citochineză. Există două tipuri diferite de material genetic: acidului dezoxiribonucleic (ADN) și acidul ribonucleic (ARN). Cele mai multe organisme folosesc ADN-ul pentru stocarea informaților pe termen lung, dar unii viruși (de exemplu, retroviruși
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
transportul de informații (de exemplu, mRNA) și funcții enzimatice (de exemplu, ARN ribozomal) în organisme care utilizează ADN pentru codul genetic in sine. Moleculele ARN de transfer (ARNt) sunt folosite pentru a adăuga aminoacizi în timpul intepretării proteinelor. Materialul genetic al procariotelor este organizat într-o moleculă de ADN circular simplu (cromozom bacterial), în regiunea nucleoidului din citoplasmă. Materialul genetic al eucariotelor este împărțit în diferite molecule liniare numite cromozomi în interiorul unui nucleu separat, de obicei, cu material genetic suplimentar în unele
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
divisionis" = diviziune, împărțire) se realizează pe două căi: Diviziunea este procesul prin care o celulă ajunsa la maturitate (celula mamă) va da naștere la doua celule identice (celulele fiice) care vor avea cromozomi identici cu aceasta. Diviziunea amitotică este caracteristică procariotelor. Ea reprezintă diviziunea care are loc fără fus de diviziune. Se poate întâlni și la unele eucariote cum ar fi: unele ciuperci (drojdiile), alge albastre verzi (alga Pleurococcus - verzeala zidurilor), celule maligne, celule pe cale de regenerare, în gale (țesuturi ale
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
care are loc fără fus de diviziune. Se poate întâlni și la unele eucariote cum ar fi: unele ciuperci (drojdiile), alge albastre verzi (alga Pleurococcus - verzeala zidurilor), celule maligne, celule pe cale de regenerare, în gale (țesuturi ale plantelor). Amitoza la procariote decurge astfel: Amitoza poate decurge prin două moduri: Diviziunea indirectă se realizează în prezența fusului de diviziune. Fusul de diviziune se formează din centrozom. Fusul de diviziune este format din fibre polare (mențin distanța dintre cei doi poli ai celulei
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
și al., 1982). Referitor la elementele structurale ale celulelor microorganismelor, în continuare vor fi redate succint câteva aspecte generale, necesare unui chimist analist implicat în rezolvarea acestui caz particular de adsorbție. Bacteriile, în ce privește elementele structurale, au organizare celulară de tip procariot, unicelulară sau unicelular-colonială, delimitate de un perete celular rigid, în construcția căruia intră acizii mureinic, teichoic, diaminopimelic, totdeauna absenți la alte tipuri de organisme (Figura 4.1). Membrana plasmatică lipoproteică reprezintă o structură funcțională complexă cu rol important în procesele
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
se aseamănă cu algele eucariotice în multe privințe (caracteristicile morfologice și ecologice) și mult timp au fost tratate ca alge. Algele au fost reclasificate ca protiste, iar algele albastre verzi datorită naturii procariotice au fost clasificate cu bacteriile în regnul procariotelor Monera (Enciclopedia Britanica). Tulpinile cianobacteriilor procariotice sunt cele mai multe tulpini de alge termofilice. În studiile de bioacumulare cu coloranți (Sadettin și Dőnmez, 2006) au fost utilizate două tulpini de alge izolate din izvoare fierbinți, purificate și identificate ca Synechococcus sp. și
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
În afară de EPS legate, aderente la celule în aceste structuri, o mare cantitate sunt eliberate în mediu. Fiind solubile nu se pot separa prin centrifugare. Unii cercetători au reușit o precipitare cu solvenți organici (Binupriya și al., 2009). Cianobacteriile cunoscute ca procariote complexe din punct de vedere structural produc astfel de substanțe polimerice extracelulare. Deși peretele cianobacteriei are o structură de bacterie Gram-negativă, stratul de peptidoglican este mult mai subțire față de cel al bacteriilor Gram-pozitive, iar gradul de reticulare este mai mare
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
virusuri) format în medie din 1000-1500 de nucleotizi dispuși liniar; - în cazul genei pot avea loc recombinări și mutații; - genele structurale codifică sinteza proteinelor; - genele reglatoare controlează și dirijează acțiunea genelor structurale; există diferite mecanisme ale reglării activității genelor la procariote și eucariote. ACTIVITATEA GENICĂ LA PROCARIOTE Materialul genetic la procariote se caracterizează printr-o serie de particularități, și anume: 1. genomul bacterian este alcătuit din două categorii de determinanți genetici: a. genele esențiale (eucromozomiale), localizate în cromozomul bacterian; b. genele
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
de nucleotizi dispuși liniar; - în cazul genei pot avea loc recombinări și mutații; - genele structurale codifică sinteza proteinelor; - genele reglatoare controlează și dirijează acțiunea genelor structurale; există diferite mecanisme ale reglării activității genelor la procariote și eucariote. ACTIVITATEA GENICĂ LA PROCARIOTE Materialul genetic la procariote se caracterizează printr-o serie de particularități, și anume: 1. genomul bacterian este alcătuit din două categorii de determinanți genetici: a. genele esențiale (eucromozomiale), localizate în cromozomul bacterian; b. genele accesorii, localizate în afara cromozomului bacterian, există
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
în cazul genei pot avea loc recombinări și mutații; - genele structurale codifică sinteza proteinelor; - genele reglatoare controlează și dirijează acțiunea genelor structurale; există diferite mecanisme ale reglării activității genelor la procariote și eucariote. ACTIVITATEA GENICĂ LA PROCARIOTE Materialul genetic la procariote se caracterizează printr-o serie de particularități, și anume: 1. genomul bacterian este alcătuit din două categorii de determinanți genetici: a. genele esențiale (eucromozomiale), localizate în cromozomul bacterian; b. genele accesorii, localizate în afara cromozomului bacterian, există, mai mult sau mai
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
Urmează genaoperator, de care depinde funcționarea operonului. Operatorul servește drept țintă pentru proteina-represor, care împiedică o genă să funcționeze, adică să fie transcrisă și translată. Urmează genele structurale, care controlează sinteza unor proteine specifice cu rol structural sau enzimatic. La procariote genele structurale funcționează în grup, iar la eucariote funcționează individual. Genele structurale sunt urmate de un sector de ADN, numit terminator, care condiționează sfârșitul transcripției ARNm . Genele promotor și operator sunt precedate de către o genă reglatoare. Ea este separată
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
operator sunt precedate de către o genă reglatoare. Ea este separată de genele operonului, asupra căruia acționează. Gena reglatoare, prin produsul său chimic (represor), dirijează activitatea genei operatoare și a genelor structurale prin inducția sau represia transcripției. Reglajul genetic la procariote este de două tipuri: 1. inducție - intervenție în sinteza enzimelor catabolismului. În lipsa substratului în celula bacteriană, proteina represor se fixează pe gena operator și blochează transcripția genelor funcționale. În consecință, nu se produc enzime, ce ar participa la descompunerea substratului
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
participă la reglarea expresiei genelor prin controlul cantității de proteine sintetizate sub acțiunea genelor. Ipotetic, se consideră că intronii au fost prezervați de evoluție în cromozomii eucariotelor, deoarece ei au un rol particular, prezent doar la eucariote și absent la procariote. Pornind de la diferența fundamentală dintre procariote și eucariote (prezența diferențierii celulare la organismele superioare), a apărut ipoteza privind existența unei legături dintre introni și reglarea expresiei genelor. De menționat că reglarea activității genelor în celulele eucariote are loc pe tot
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
controlul cantității de proteine sintetizate sub acțiunea genelor. Ipotetic, se consideră că intronii au fost prezervați de evoluție în cromozomii eucariotelor, deoarece ei au un rol particular, prezent doar la eucariote și absent la procariote. Pornind de la diferența fundamentală dintre procariote și eucariote (prezența diferențierii celulare la organismele superioare), a apărut ipoteza privind existența unei legături dintre introni și reglarea expresiei genelor. De menționat că reglarea activității genelor în celulele eucariote are loc pe tot parcursul procesului de fenotipizare a informației
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]