82 matches
-
necrozei tutunului, și anume de 1.3*103 nucleotide iar cel mai mare conținut de acid nucleic (ADN) se află la virusul POX, fiind de 5,3*105 perechi de nucleotide. Genomul micoplasmelor (sunt cele mai mici și mai simple procariote celulare) este reprezentat de un cromozom circular alcătuit din aproximativ 760000 de perechi de nucleotide cu o lungime totală de 0,26 mm adică de cca 4 ori mai scurt decât la bacteria Escherichia coli. De asemenea, din cauza vieții parazitare
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
periodicități exponențiale de 8 grade de mărime. Sparrow și Naumann ajung la următoarele concluzii: - analiza datelor referitoare la cantitatea minimă de ADN per genom permite concluzia existenței unei continuități evolutive, prin dublarea unui genom de bază esențial - delimitarea netă între procariote și eucariote duce la idea că, în general, creșterea genomului este paralelă cu creșterea complexității evolutive - există o zonă de suprapunere între eubacteriile cu genom mare și cianobacterii, pe de o parte, și levurile și protozoarele cu genom mic, pe
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
odată cu creșterea complexității organismelor, organismele mai primitive având numai câteva gene, în timp ce organismele eucariote evoluate, cum sunt mamiferele, au câteva zeci de mii de gene în genomul lor, cu toate că de la această regulă unele organisme fac excepție. Atât la procariote cât și la eucariote, în afară de cromozomul principal, în primul caz, sau de genomul nuclear, în cel de-al doilea, se află structuri genetice auxiliare ce formează genomul extranuclear. Astfel, la bacterii, în citoplasmă se află una sau mai multe molecule
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
Resimțind suferința stavropegică, dobândesc bucuria pascală. Pentru Michel Henry, ratarea confruntării cu acest Adevăr - pogorât printre noi „în carne și oase” - ne-ar putea face să credem că esența vieții este rezumată de o ecuație chimică (satisfăcută, eventual, de specia procariotelor). Această coincidentia oppositorum din procesul regăsirii Sinelui uman prin/în autoafectarea Vieții sau, mai precis, descoperirea adevăratei condiții filiale a omului prin Iisus Hristos indică ferm caracterul personal al experienței Vieții. Experiența Vieții ar trebui să coincidă întotdeauna cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pentru sinteza ATP). 2.3. Nucleul, ribozomii, sinteza proteică, diviziunea celulară<footenoteid="4">Detalii privind ciclul celular sunt prezentate separat (cap. 6).</footenote> Toate organismele folosesc acizii nucleici ca suport al informației genetice<footenoteid="5">Organismele unicelulare sunt eucariote sau procariote, după cum materialul genetic, reprezentat de acidul dezoxiribonucleic (ADN), este sau nu delimitat de o membrană, adică celula prezintă un nucleu tipic sau doar un nucleoid. </footenote>. Cu excepția hematiilor și plachetelor sanguine, anucleate, toate celulele corpului uman prezintă unul sau mai
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
eucariote. Reproducerea sexuată implică cuplarea unor celule germinale (gameți) pentru a se produce o celulă ou (zigot) din care să se dezvolte un nou organism. Reproducerea sexuată a apărut din necesitatea de evoluție a speciilor animale și vegetale de pe planetă. Procariotele și unele eucariote primitive nu au decât diviziune simplă, mitotică, ceea ce înseamnă că celulele fiică sunt copii identice ale celulelor progenitori, lucru ce face evoluția (apariția unor caractere noi) foarte dificilă sau chiar imposibilă. Pentru a se depăși aceste dificultăți
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
cât de rapid se face această producție. Invers, când se „reprimă” transcripția unei gene, proteinele codificate se produc lent sau deloc. Noțiunea de „expresie genică” acoperă întregul proces, de la transcripție până la sinteza proteică. Celulele eucariote sunt mult mai complexe decât procariotele, unul din exemplele evidente fiind existența nucleului, ce separă etapa transcripțională de cea translațională, iar transcriptele la eucariote trebuie procesate înainte de a fi translate. Există 2 nivele esențiale la care se realizează controlul sintezei genice: controlul transcripțional (elucidat la procariote
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
procariotele, unul din exemplele evidente fiind existența nucleului, ce separă etapa transcripțională de cea translațională, iar transcriptele la eucariote trebuie procesate înainte de a fi translate. Există 2 nivele esențiale la care se realizează controlul sintezei genice: controlul transcripțional (elucidat la procariote, încă incomplet cunoscut la om) și controlul post-transcripțional sau translațional (existent numai la eucariote, datorită caracterelor genomului acestora și a sistemelor de sinteză proteică). Controlul transcripțional se realizează prin pornirea (activare) sau oprirea (reprimarea) transcripției. Există proteine care activează sau
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
represibil, proteina represor este inactivă și nu blochează operonul. Aporepresorul însă poate fi activat în prezența unui co-represor, iar acest complex blochează activitatea ARN-polimerazei. Acest tip de control se numește control negativ. Sistemul de control transcripțional este esențial atât la procariote cât și la eucariote, dar în vreme ce la primele procesul de reglare genică se oprește aici, la eucariote procesul de reglare este mult mai complex. Genele la eucariote nu sunt organizate în operoni, iar expresia genică este rareori reglată de represori
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
și moarte celulară fortuită (necroză) sau programată (apoptoză). Ionul de calciu este cel mai versatil mesager secund, implicat într-o multitudine de procese, ce includ transmisia sinaptică, fertilizarea, fenomenele secretorii, contracția musculară, citokineza și multe altele. Toate eucariotele (nu și procariotele) folosesc semnalele de calciu, probabil datorită faptului că celulele depind în cel mai înalt grad de fosfați și fosforilare pentru toate procesele biologice. Cum în prezența calciului fosfații precipită, celulele primordiale au trebuit să-și dezvolte mecanisme de eliminare a
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
biologică a celulelor. Deci din punct de vedere biofizic și biochimic, funcțiile celulare au loc la fel și aceste funcții sunt fundamentale pentru viață. Celulele, din punct de vedere morfologic se împart în două categorii (după E.C. Dougherty, 1957) a) procariote care nu au un nucleu bine dezvoltat; b) eucariote, în care nucleul este bine dezvoltat. In prezent se consideră și o a treia grupă de celule, diferită de celelalte. Acestea sunt “archaebacteria” care aparent sunt foarte departe în evoluție și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
diviziunii celulare, informația genetică din AND este preluată de ARN-ul nuclear. Acesta iese din nucleu și circulă prin citoplasmă sub formă de ARN mesager și se fixează pe pereții ribozomilor transmițând în felul acesta mesajul genetic de la AND. Observație Procariotele nu au organite specializate în diferite funcții însă au membrane adaptate la o serie de funcții. Structura membranelor depinde de tipul de organism și de condițiile metabolice. Aspectul comun sugerează o legătură cu structura mitocondriilor. De fapt membrana internă a
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Plasmalema cuprinde, de asemenea, numeroase sisteme enzimatice cu funcții receptoare (informaționale) și transportoare. La nivelul membranei plasmatice a celulelor de drojdii are loc efluxul protonic cuplat cu transportul de electroni, ”pompele redox” putând exista alături de ”pompele proton-ATP-azice”. Ca și la procariote, lanțurile redox din plasmalema drojdiilor stabilesc gradienți electrochimici protonici, în membrană, iar ATP-aza funcționează ca un factor de cuplare, care utilizează gradientul pentru sinteza de ATP. Absorbția unor substanțe ( glucide, aminoacizi, vitamine, apă, ioni minerali, etc.) ca și eliminarea unor
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
de natură chimică, numite autoinductori (K. Xavier și colab.). Autoinductorii sunt captați de alte celule. Așa cum arată R. M. Parsek și colab., se poate defini în zilele noastre o veritabilă „sociomicrobiologie“. Condiția sine qua non pentru ca sistemul de comunicare dintre procariote să funcționeze, este realizarea unui cvorum (Quorum), adică a unei anumite densități celulare. Numai în acest fel se poate produce o cantitate suficient de mare de autoinductori, capabilă să sensibilizeze celulele primitoare de mesaj. Quorum sensing depinde așadar de concentrația
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
se adaugă „vârfului“ de densitate mai mare (fig. 3-9). B. Viteza de reasociere a secvențelor de nucleotide complementare de pe cele două catene separate expe rimental prin procedee termice. Din acest punct de vedere există o diferență netă între ADN-ul procariotelor și cel al mamiferelor. În timp ce la primele, cinetica reasocierii este o curbă sigmoidă cvasiperfectă, la mamifere, viteza de reasociere apare sub forma unei curbe formate din trei sigmoide, perfect distincte (fig. 3-9). Dacă până către 1990 replicarea ADN ca problematică
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Procesul este capabil să-și asigure prin sine însuși energia, fără să fie necesar de a apela la reacția de trecere a ATP în ADP. Topoizomerazele de tip II (cele care taie ambele catene ale ADN) sunt capabile ca la procariote (E. coli de pildă) să creeze sau, dimpotrivă să retragă anumite bucle ale moleculei de ADN. Giraza de la colibacil, de exemplu, vitală și necesară în crearea unor supertururi, este inhibată de unele antibiotice (novobiocină), în acest mod explicându-se bacteriostaza
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
site-ul cu împerecherea eronată). Opera de îndepărtare a erorii de pe catena cu defect este desăvârșită de exonucleaza Urv D (o helicază). „Gaura“ rămasă este reparată de către polimeraza III și o ligază. La eucariote, mecanismul este mai complex decât la procariote. În sistemul de recunoaștere a împerecherii greșite, proteinei Mut S îi corespund la om patru omoloage: MLH 1, MLH 3, PMS 1, PMS 2 și MSH 2. Distrugerea zonei afectate revine endonucleazelor 1 și FEN 1. Noul ADN care astupă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
întrucât algele provin direct din heterotrofele ancestrale, categoria în discuție este de fapt un teren de tranziție din punct de vedere evolutiv; aceasta se manifestă prin existența, pe lângă cinci clase de alge eucariote și a uneia (cea mai veche) de procariote, anume algele albastre. Așa cum am arătat în §2.3.2.2.1.2, eucariotele, ca organisme apărute într’un mediu mai oxidant sunt adaptate, și prin urmare necesită, medii mai oxidante decât procariotele. Urmare a acestor consecințe de natură redox
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
și a uneia (cea mai veche) de procariote, anume algele albastre. Așa cum am arătat în §2.3.2.2.1.2, eucariotele, ca organisme apărute într’un mediu mai oxidant sunt adaptate, și prin urmare necesită, medii mai oxidante decât procariotele. Urmare a acestor consecințe de natură redox, algele populează în general foulingul biologic exterior, iar în cazul celui interior, zonele oxidante, precum turnurile de răcire. Ele împart rolul de bază trofică a biocenozei foulingului biologic cu chemotrofele; anume, în foulingul
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
Cât privește acțiunea algelor asupra mediului, aceasta este diferențiată, avînd în vedere heterogenitatea acestei categorii de plante. Anume, algele „heterotrofe“ modifică rH-ul mediului spre oxidant, iar algele autotrofe spre reducător, iar în acest ultim caz, eucariotele mai mult decât procariotele (pe măsura avansării pe scara evolutivă, acțiunea modulatoare redox asupra mediului este mai puternică [41]). Conform afirmației altor autori, mediul se alcalinizează [56] adică, așa cum am mai arătat [7], devine mai reducător. În contextul acestei acțiuni, algele produc substanțe modulatoare
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
fosilă) sau în prezent. Aceste organisme transformă energia primară în aceea chimică, organică, redusă a substanțelor macroergice, pe care o folosesc pentru ele însele dar și, prin intermediul lanțului trofic, o pun la dispoziția heterotrofelor bacterie - organism unicelular, de regulă heterotrof, procariot, cu o largă diversitate în ceea ce privește mediul, respirația, nutriția, ecologia etc.; fiind cele mai vechi forme de viață existente, ele poartă in nuce toate funcțiile vitale, materializate nu în organe, ci în organite celulare batracian - reprezentant al unei clase de vertebrate
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
de biotic; poate fi natural sau antropogen (agroecosistemul, respectiv subiectul lucrării de față) epibioză - dezvoltarea unor organisme pe substraturi solide, de regulă indiferente din punct de vedere trofic eucariot - organism cu nucleu celular tipic, izolat prin membrană celulară, ulterior evolutiv procariotului eutrofizare - stadiu tardiv în evoluția unui biotop acvatic, caracterizat prin acumularea de nutrienți minerali sau/și organici εM − potențial de electrod εs - potențial al metalului de protejat (catodic) în raport cu mediul corosiv F - constanta lui Faraday, 96.500 C feed back
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
variante morfologice populație - totalitatea indivizilor reprezentanți ai unei specii care populează un biotop dat; a nu se confunda cu specia, care populează mai multe biotopuri, adică arealul predator - (fenomen) faptul de a obține energie prin vânarea și ingerarea altui organism procariot - organism cel mult unicelular (poate fi și virus) primitiv, la care materialul genetic nu este organizat într’un nucleu; poate fi bacterie sau algă albastră producător primar - v. biocenoză protozoar - reprezentant al unei mari încrengături care cuprinde animalele unicelulare, primele
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
talofită - reprezentant al celei de a doua grupe de plante, celălalt fiind cormofitele, care cuprinde plante cu organe nediferențiate și fără sistem vascular; cuprinde algele, mușchii și, prin extensie, ciupercile și lichenii trichom - tal filamentos la bacterii și alge albastre (procariote) trofic - asociat nutriției (lanț, nivel, tip etc.) W - cantitatea de energie chimică xenobiotic - (agent) exterior vieții; substanță sau câmp exterior, neutilizat în mod obișnuit de un organism, dar prezent la un moment dat în mediu (biotop) și la care organismul
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
evoluției. Unii dintre cercetătorii care au adus contribuții importante la elaborarea acestei teorii, cu deosebire George G. Simpson și Julian Huxley, au arătat că cercetările asupra rămășițelor fosile din straturile pământului nu confirmă existența unor linii evolutive ortogenetice. Organisme ca procariotele nu s-au schimbat în intervale de miliarde de ani. Alte organisme s-au specializat, adaptându-se la anumite condiții de viață, fără a înregistra nici un progres. Paraziții, ca și locuitorii anumitor nișe au înregistrat evoluții regresive. Faptele nu susțin
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]