78 matches
-
generală: TLG (Tratat de lingvistică generală, 1971) etc. 170 Formă verbală care expriumă o acțiune limitată la stadiul său inițial. 171 Preluat din Reinhard Sternemann și Karl Gutschmidt, Einführung în die vergleichende Sprachwissenschaft, Akademie-Verlag, Berlin, 1989, p. 86. 172 Cliticele (proclitice sau enclitice) sînt o "clasa de forme, prezența numai în unele limbi, caracterizată prin capacitatea de a manifesta simultan trăsături de cuvinte autonome și de forme lipsite de autonomie; ocupă o poziție intermediară între morfemele mobile și cuvintele de sine
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Gheorghe (IV) Mă, io la nunta ălora din Dorohoi le-am făcut o felicitare mai mișto (IV). Numărul mic al formelor flexionate de G-D poate fi explicat și prin tendința din limba vorbită de a exprima cazurile oblice cu lui proclitic: Și-i spune lu' ăla, știi? O utilizare specială și destul de frecventă în limba vorbită actuală are pronumele substantivizat "un ăla", cu pluralul "niște ăia"13. Acestea exprimă o valoare de dispreț și de superioritate 14: Ieri erai un ăla
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
-l scrie. Alți elevi nu articulau corect grupul substantiv + adjectiv. Când ordinea este substantiv + adjectiv se articulează substantivul, adjectivul rămânând nearticulat Ăfata frumoasă). Când avem adjectiv + substantiv se articulează adjectivul, iar substantivul rămâne nearticulat Ăfrumoasa fată). Se folosește incorect articolul proclitic și la numele care formează genitivdativul cu articol enclitic Ăa/ al lui Maria, lui Cristina), corect fiind a/al Mariei , Cristinei . Ca aplicație a acestei reguli elevii au avut sarcina să schimbe forma cuvintelor după model dat: Model: elevă - elevi
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
de familie: „Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini,/Descălecători de țară, dătători de legi și datini.” (M. Eminescu, I, 149) În realizarea opoziției cazuale, substantivele proprii masculine și substantivele proprii feminine invariabile dezinențial exprimă genitiv-dativul prin morfemul lui proclitic: G.D.: (al) lui Andrei/lui Gabi. Observații: În limbajul popular, modalitatea aceasta intervine și în flexiunea substantivelor feminine declinabile: lui Maria, lui Ioana. Când realizează funcția de complement direct, substantivele, proprii sau comune, exprimă cazul acuzativ prin morfemul pe: „Am
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în primul rând, substantivul, centrul ei. Când substantivul este determinat de adjective pronominale: acestei studente, oricărei studente etc., determinarea se realizează prin intermediul adjectivului pronominal: această studentă = studenta din vecinătatea locutorului. Determinarea minimă se exprimă prin articolul nehotărât, morfem liber, totdeauna proclitic, variabil în funcție de gen, număr și caz; variabilitatea după genul substantivului caracterizează numai singularul: Singular Masculin + Neutru Feminin N.Ac. - un student, popor o studentă G.D. - unui student, popor unei studente Plural N.Ac. - niște studenți, popoare niște studente G.D. - unor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întrebuințării substantivului ca singularia tantum din perspectiva subiectului vorbitor: tata = tatăl meu. În limbajul popular, morfemul de determinare rămâne în mod frecvent invariabil în funcție de caz, la substantivele mamă, tată, bunică etc., întrucât acestea exprimă cazurile genitiv și dativ prin morfemul proclitic, numai de caz, lui: „I-am dat lui mama (tata, bunicul etc.).” Substantivele masculine și neutre cu dezinența -e la singular primesc morfemul determinării -le: rege-le, nume-le. La substantivele feminine și masculine cu dezinența -ă, la singular, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două: nominativ-acuzativ: sg.: un, -l: un student, studentu-l pl.: niște, -i: niște studenți, studenți-i genitiv-dativ: sg.: un-ui, -lui: unui student, studentu-lui pl.: un-or, -lor: unor studenți, studenți-lor Observații: La substantivele proprii denumind ființe, articolul hotărât este, la genitiv-dativ, proclitic: lui Andrei, lui Mihai. La feminin, singular, articolul accentuează distincția dintre cele două serii de forme cazuale, diferențiate în primul rând prin dezinență: 1. nominativ-acuzativ: o, -a: o studentă, student-a 2. genitiv-dativ: un-ei, -i: unei student-e, studente-i Observații
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un prieten al colegului meu a plecat la Roma.” Articolul definit -l, -a, exprimă opoziția cazuală, prin variabilitatea sa, în flexiunea substantivelor proprii: N.Ac.: Oltul, Dunărea G.D.: Oltului, Dunării Morfem, în general conjunct, enclitic, articolul definit este morfem liber proclitic la genitiv-dativul substantivelor masculine (ori feminine neologice) antroponomastice: G.D.: lui Andrei, lui Gabi etc. În limbajul popular are poziție proclitică și în fața substantivelor mama, tata, bunica, bunicu’; lui bunicu’, lui mama. Observații: Substantivele feminine terminate la singular în -ie sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiunea substantivelor proprii: N.Ac.: Oltul, Dunărea G.D.: Oltului, Dunării Morfem, în general conjunct, enclitic, articolul definit este morfem liber proclitic la genitiv-dativul substantivelor masculine (ori feminine neologice) antroponomastice: G.D.: lui Andrei, lui Gabi etc. În limbajul popular are poziție proclitică și în fața substantivelor mama, tata, bunica, bunicu’; lui bunicu’, lui mama. Observații: Substantivele feminine terminate la singular în -ie sau -ia, când sunt determinate prin articol hotărât nu mai prezintă dezinențe omonime pentru genitiv-dativ, singular - nominativ-acuzativ-genitiv-dativ, plural; prin acțiunea funcției
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
âmi fluier bucuriile” (L. Blaga, p. 63), „Cu ochii tăi de înger mă mângâi și mă minți” (M. Eminescu, IV, p. 442) sau conjuncte, enclitic: „Las’să mă uit în ochii-ți ucizător de dulci.” (Ibidem, I, p. 95) sau proclitic: „Când aș iubi,/mi-aș întinde spre cer toate mările.” (L. Blaga, p. 62) sau concomitent proclitic și enclitic: „- Ia ad-o-ncoace la moșul, s-o drămăluiască.” (I. Creangă, p. 37) Întrebuințarea cazurilor prezintă unele caracteristici în funcție de persoană: Nominativul are numai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eminescu, IV, p. 442) sau conjuncte, enclitic: „Las’să mă uit în ochii-ți ucizător de dulci.” (Ibidem, I, p. 95) sau proclitic: „Când aș iubi,/mi-aș întinde spre cer toate mările.” (L. Blaga, p. 62) sau concomitent proclitic și enclitic: „- Ia ad-o-ncoace la moșul, s-o drămăluiască.” (I. Creangă, p. 37) Întrebuințarea cazurilor prezintă unele caracteristici în funcție de persoană: Nominativul are numai forme accentuate, iar întrebuințarea acestora, dată fiind bogăția flexionară a verbului românesc, este, mai ales la persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ideea celui de-al doilea ( G.)/ Am dat celui de al doilea albumul. (D.), Sunt împotriva celui de al doilea.( G.)/Datorită celui de al doilea am câștigat concursul. (D.) Observații: În limbajul popular, dativul se exprimă uneori prin morfemul proclitic lui: Am dat lui al doilea un măr. Pronumele simple întâiul, primul, secundul, ultimul realizează flexiunea cazuală la nivelul morfemului determinării (înscris organic în structura lor internă) și la nivelul dezinenței, înscrisă în flexiune internă, ambele variabile totodată și în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deosebit de eficace, deoarece fiecare cuvânt nu are decât un accent (accentele secundare nefiind accente propriu-zise, ci fenomene de respirație), în timp ce în engleză, întocmirea unei bune statistici ar fi destul de anevoioasă având în vedere accentele secundare și numeroasele cuvinte enclitice și proclitice. Specialiștii ruși care se ocupă de metrică acordă mare importanță faptului că diferitele școli și diferiții autori respectă în mod diferit modelele metrice ideale, că fiecare școală și uneori fiecare autor își are propria normă metrică și subliniază că ar
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
limbii române: babysitteră, barmaniță, doctoriță, ministreasă, ministră etc., semn că în română se simte nevoia marcării formale a distincției masculin-feminin la substantivele [+Animat]. În limba vorbită sau în registrul foarte colocvial, se întâlnesc și exemple cu acord semantic al determinanților proclitici sau al adjectivelor. Astfel de exemple, rare, trebuie analizate fie ca fenomene de procesare a enunțului, care implică neanticiparea mesajului sau suprapunerea și amalgamarea unor construcții, fie ca marcate stilistic, emfatice: (31) a. să arat ca o fotomodel (www.elady
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
jelui. (I. Budai-Deleanu, Țiganiada) (33) a. Am auzit și foste miniștri, femei foste miniștri (L. Mihaiu, Radio Guerrilla, 2008) b. Carla Bruni, frumosul, frumoasa fotomodel... (L. Chiriac, Realitatea TV, 2008) Dacă substantivul are și un adjectiv, postnominal, și un determinant proclitic, se poate ca determinantul să se acorde semantic, iar adjectivul să se acorde formal: (34) a. Nu sunteți fair-play, sunteți de fapt un slugă umilă al SSPR-ului la trecut, prezent și viitor (www.portalulrevolutiei.ro/forum) b. Acest slugă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
formal (un slugă umilă, acest slugă ordinară), se formează mai întâi un GN alcătuit din substantiv + adjectiv (acordat formal cu substantivul, conform regulilor gramaticale ale limbii române), la care se atașează determinantul, acordat semantic: [un [slugă umilă]]. Faptul că determinantul (proclitic) se poate acorda semantic este legat de rolul semantic al acestuia: determinantul are o valoare referențială, de a introduce o entitate în discurs, al cărei conținut semantic este precizat de substantiv. Având o valoare referențială puternică, el poate realiza un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
marcată de contextul de comunicare, general - în primul enunț, particular - în al doilea, ca și de mărcile "subiective" de opoziție utilizate de cei doi jurnaliști: impersonal/ neparticipativ (contraatac, substantiv comun, nearticulat), personal/ participativ (contraatacul, substantiv comun, articulat cu alticol hotărât proclitic). În deplin acord cu contextul referențial, extralingvistic (politic, de natură socio-umană, culturală) echivalența "contraatac"= "ripostă politică" impune o atitudine, este corelată contextual, cu toponime/ antroponime etc. elemente fundamentale în fixarea imaginii persoanei publice. Seria de metafore ale persuasiunii - "atac", "contraatac
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
dezvoltat din ille, iar, în sardă, în graiurile din insula Mallorca (arhipelagul Baleare) și într-o parte a dialectului gascon din sud-vestul Franței, din ipse. În afară de română, unde este enclitic (urmează substantivului) și conjunct (se atașează substantivului), articolul hotărît este proclitic și independent ca formă, dar dependent ca funcție. Ca atare, la fel ca în familia limbilor germanice, și în familia romanică există două tipuri din punctul de vedere al poziției articolului hotărît: unul reprezentat de română și altul reprezentat de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
există, căci, de exemplu, în vreme ce în bokmål genul comun este omogen (ca în daneză), în nynorsk se poate face distincția dintre masculin și feminin uzînd de articol, care are forme deosebite pentru feminin singular: art. hot. enclitic -a, art. neh. proclitic ei. S-au făcut unele încercări de unificare a lor (de exemplu, în 1939, prin propunerea unei limbi standard comune, denumite sam-norsk "norvegiana comună"), dar ele nu avut succes. Între limbile nordice, norvegiana este cea mai mobilă și mai deschisă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
acesta este o vocală, un diftong sau o consoană sonoră (consoanele surde nu cunosc fenomenul). Nu are flexiune cazuală, în afară de -s la cazul genitiv, relațiile cazuale fiind exprimate cu ajutorul prepozițiilor. Articolul hotărît este enclitic, dacă substantivul este nedeterminat, dar devine proclitic, dacă are o determinare adjectivală (skib "navă", skibet "nava", det store skib "nava mare"). Diateza pasivă se poate exprima, la fel ca în suedeză, atît sintetic, cît și analitic, cu desinența -s sau cu auxiliarul blive [bli:ə / bli / ΄bli
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lîngă care apare este determinat de un adjectiv. Astfel, dacă în daneză substantivul skib "navă" are forma articulată skibet "nava" (cu articolul enclitic -et), pentru a reda formularea nava (cea) mare se folosește o formă specială a articolului hotărît, plasată proclitic: det store skib53 (la fel: hus "casă", huset "casa", det store hus "casa (cea) mare"). În norvegiană și în suedeză, dacă substantivul este precedat de un adjectiv, articolul se dublează, fiind antepus adjectivului și postpus substantivului, fenomen care poartă numele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
skepp "navă", skeppet "nava", det stora skeppet "nava mare"; stad "oraș", staden "orașul", den stora staden "orașul mare"; norv. gutt "băiat", gutten "băiatul", den snille guten "băiatul frumos"; hus "casă", huset "casa", det fine huset "casa frumoasă". Forma articolului devenit proclitic în limbile nordice reflectă în modul cel mai evident înrudirea cu articolul hotărît din celelalte limbi germanice (engleza, neerlandeza, germana). Pe de altă parte, se poate observa că, în toate limbile germanice, formele proclitice relevă relația genetică cu pronumele demonstrative
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
huset "casa frumoasă". Forma articolului devenit proclitic în limbile nordice reflectă în modul cel mai evident înrudirea cu articolul hotărît din celelalte limbi germanice (engleza, neerlandeza, germana). Pe de altă parte, se poate observa că, în toate limbile germanice, formele proclitice relevă relația genetică cu pronumele demonstrative (de depărtare), încît se poate întrevedea că ele își au originea în acest pronume, așa cum s-a întîmplat și în cazul limbilor romanice, al căror articol hotărît își are originea în pronumele demonstrativ latinesc
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
depărtare), încît se poate întrevedea că ele își au originea în acest pronume, așa cum s-a întîmplat și în cazul limbilor romanice, al căror articol hotărît își are originea în pronumele demonstrativ latinesc. În daneză, norvegiană și suedeză, articolul hotărît proclitic este identic ca formă cu pronumele demonstrativ 54 (gen comun: den, gen neutru: det, plural: de), și la fel se prezintă situația în germană (m. der, f. die, n. das, pl. die); în engleză și în neerlandeză însă formele articolului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dar s-a depărtat și de tipul general germanic al antepunerii determinanților în raport cu determinații. În legătură cu articolul hotărît din limbile germanice există aspectul special al formării pluralului în idiomurile nordice, acolo unde el este enclitic, căci în limbile în care este proclitic, are o formă specifică ce se plasează înaintea formei de plural a substantivului. În limba daneză, forma de plural articulată este redată cu ajutorul articolului -ne, adăugat la forma de plural nearticulată: tr( "copac", tr(t "copacul", tr(r "copaci", tr
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]