78 matches
-
toate se adaugă la forma de singular, încît, de data aceasta, marcarea pluralului nu se realizează și prin desinență: gutt "băiat", gutter "băieți", guttene "băieții"; jente "fată", jenter "fete", jentene "fetele"; barn "copil", barn "copii", barna "copiii". Articolul nehotărît este proclitic în toate limbile germanice și prezintă, din punctul de vedere al paradigmei, trei situații: a) engleza și neerlandeza, cu cîte o singură formă pentru toate genurile (engl. a, dar an dacă substantivul începe cu o vocală; neer. een), b) limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de altfel) pentru toate genurile, la singular și la plural. În germană, articolul este diferențiat pe genuri și numere și este antepus, ca în limbile romanice occidentale. În daneză însă, articolul hotărît este enclitic, ca în limba română, dar devine proclitic dacă substantivul este precedat de un adjectiv. Și în suedeză articolul hotărît este postpus, dar dacă substantivul este precedat de un adjectiv, articolul este dublu, antepus adjectivului și postpus substantivului (realizînd fenomenul de "circumpoziție"). Aceleași situații caracterizează și limba norvegiană
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fel bror [bru:r] din broder etc. 53 Și în limba română articolul hotărît enclitic trece înaintea substantivului dacă este precedat de un determinant adjectiv, dar rămîne enclitic în raport cu adjectivul: harnicul băiat al vecinului. 54 În plus forma articolului hotărît proclitic este identică cu cea a pronumelui personal de persoana a treia singular. (De observat similitudinea cu descendenții latinescului ille, în limbile romanice.) 55 De altfel, germana este singura dintre limbile germanice importante care are variație de caz la articol. 56
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
enclitice. Pentru integrarea sintactică a substantivelor invariabile, în absența mărcilor flexionare enclitice, româna recurge la mijloace alternative: (a) fie elemente prepozițional-analitice: din cauza a doi euro, din cauza la pepsi, urmările la euro ăsta în creștere, aparține la BCR, (b) fie elemente proclitice de tip nonprepozițional: asupra lui GN, urmările lui "nu vreau", I-am trimis o scrisoare lui papa. Lui, la origine element afixal, se deosebește de alte mărci flexionare, pe de o parte, prin așezarea în procliză, lăsând forma substantivului intactă
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
46 Este vorba de preferință, și nu de obligativitate. Astfel, alături de aparține BCR, se înregistrează curent și aparține BCR-ului sau, alături de consecințele lui "de ce", apare și consecințele "de ce-ului". 47 Cele două mărci de flexiune (a, lui) sunt, amândouă, proclitice, forma substantivului rămânând nemodificată. 48 Analiza detaliată a genului comun apare la Avram (1967/2005: 64−79). 49 Construcțiile de sub (a) au statut diferit, în funcție de prepoziție: cele cu la, deși foarte frecvente în uzul actual, nu sunt acceptate de norma
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
nu sunt acceptate de norma literară, iar cele cu a, legate de o anumită structură a grupului nominal, sunt singurele acceptate în aceste condiții. Construcțiile de sub (b) sunt acceptate de limba literară în măsura respectării normelor de uz pentru lui proclitic (sunt corecte construcțiile: i-am dat lui Ion, urmările lui "nu vreau", i-am trimis lui papa, dar nu sunt corecte lu' Ioana, lu' ăsta, lu' ăștia etc.). Construcțiile de sub (c), în care întreaga informație cazuală este preluată de regent
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
Se constată că alde își lărgește, în limba actuală, capacitatea de combinare cu substantive comune (3.2.1), dar și cu alte categorii de pronume decât cele ale uzului său prototipic (3.2.2). Sintagma care îl cuprinde primește articol proclitic (3.2.3). Se produc o serie de contaminări de construcții și variații în uzul cu sau fără de al sintagmei (3.2.4). În fine, alde se specializează în ipostaza de conector comparativ (3.2.5), valoare neînregistrată de gramaticile
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
mai sus sunt fie explicitate de continuarea enunțului, fie aluzive, deci au - contextual - proprietatea referențialității, pe care o presupune folosirea operatorului alde. În asemenea cazuri, valoarea clasificatoare se reduce totuși, accentuându-se în schimb marcarea impreciziei. 3.2.3. Articularea proclitică Secvența (de-)alde a fost identificată în structuri sintactice care îi atestă unitatea și disponibilitatea combinatorie. Secvența primește articol nehotărât sau hotărât proclitic: Nu putem accepta să fim bătaia de joc a unor de-alde Oprișan, Constantinescu și Dragnea ("Gândul
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
asemenea cazuri, valoarea clasificatoare se reduce totuși, accentuându-se în schimb marcarea impreciziei. 3.2.3. Articularea proclitică Secvența (de-)alde a fost identificată în structuri sintactice care îi atestă unitatea și disponibilitatea combinatorie. Secvența primește articol nehotărât sau hotărât proclitic: Nu putem accepta să fim bătaia de joc a unor de-alde Oprișan, Constantinescu și Dragnea ("Gândul", 30.VI.2008); Lucrătorul de la compania de apă ar putea să-i fie recunoscător unui de-alde Abramovici (beranger.org/index. 12.V.
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
al oronimiei - nume de înălțimi). Exemplele se găsesc în toată zona Trotușului, de la izvoare la vărsare în Siret: Albena, Bahna, Bobeica, Cascada, Corbu, Dumbrava, Grind, Lunca, Ostrov, Rediu, Salcia, Viișoara (se observă lesne că cele feminine apar cu articol definit proclitic) - Beciuri, Brazi, Ciungi, Cișmele, Coșere, Desculți, Funduri, Gropi, Iazurile, Nisipuri, Poduri ș.a. Cu privire la declinare, trebuie menționate două situații: a) genitivul cu articol proclitic (mai ales la masculine), dar și enclitic ; b) acuzativul cu prepoziție - cu, de, în, la, pe, spre
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Dumbrava, Grind, Lunca, Ostrov, Rediu, Salcia, Viișoara (se observă lesne că cele feminine apar cu articol definit proclitic) - Beciuri, Brazi, Ciungi, Cișmele, Coșere, Desculți, Funduri, Gropi, Iazurile, Nisipuri, Poduri ș.a. Cu privire la declinare, trebuie menționate două situații: a) genitivul cu articol proclitic (mai ales la masculine), dar și enclitic ; b) acuzativul cu prepoziție - cu, de, în, la, pe, spre. Iată exemple, selectiv, pentru situațiile menționate mai sus: Cotul lui Briceag, Balta Chilioaiei, Balta lui Măcău, Bordeiul Stângaciului, Botul Stâncii, Budăiul lui Hoza
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
plural și prin articulare), se realizează un acord prin atracție și după înțeles cu substantivul subordonat termenului cantitativ: A îndemnat mulțimile de tineri să nu se lase copleșiți (Radio România Actualități, Radiojurnal, 20.VII.2008). Norma permite acordul anumitor determinanți proclitici numai cu substantivul: cele (aceste, alte) cincisprezece zile sau și cu elementul cantitativ (dacă acesta este un numeral cardinal mai mare de două sute); structurile exprimă semnificații distincte (Avram [1986] 1997a: 134): cei (acești, alți etc.) două milioane de oameni, cele (aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
fiind la marginea Metagalaxiei, a Universului vizibil, dar și la marginea Caii Lactee). 188 (VI, 323) se-nvîrt în jur (o'erwheel): Termenul "overwheel" (nelistat în nici un dicționar) poate fi considerat ca fiind o structură cu adverb încorporat în poziție pre-contiguă proclitica, care de fapt semnifică "wheel over" = "a se învîrți în jur", "a face o mișcare de rotație în jurul propriei axe". Un model pentru un astfel de verb este "overturn" (= "turn over" = "a întoarce, a învîrți"; vezi detalii pentru astfel de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
1559-60: 222) d. sănubucure-mi-se (CP1.1577: 62r) (7) a. și mearreta-<voiu> feațeei Dzeului (PH.1500-10: 35v) b. ascultați de tot de câte se zice-va cătră voi (CB.1559-60: 34) Interesante din această perspectivă sunt structurile cu dubla realizare (proclitică și enclitică) a pronumelui clitic (și, mult mai rar, a auxiliarului)8 (v. și Ușurelu 2015; Nicolae și Niculescu 2016): (8) a. cungiurară me și seadunra-se cu menre (PH.1500−10: 95v) b. ca mirelui mi-au pusu-mi mitră (DDL
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
i-aimântuitu-i-ai (PH.1500−10: 16v) În strânsă legătură cu perpectiva pe care o vom adopta în legătură cu influența sursei asupra textului tradus (v. §3.4 infra) și bazându-ne pe circulația aceastor structuri mai ales în traduceri, vom interpreta dubla realizare (proclitică și enclitică) a pronumelor clitice ca reprezentând un mecanism de rezolvare a tensiunii dintre impulsul de a urma cât mai fidel textul original și alinierea la constrângerile sintactice ale românei (în parte fixată, așa cum se vede din textele originale 9
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în cele ce urmează: (99) XP NEGP XP MOODP TP ASPP a. să nu i-l daui ti ti b. nu i l- am dati ti 3.2 Cliticele pronominale Distribuția generală a cliticelor pronominale în română este următoarea: − configurații proclitice(100):pronumele clitice precedă verbul sintetic / auxiliarul (auxiliarele) în structuri perifrastice și sunt precedate de negație și de complementizatorii să și a (100) a. îlvăd/îlvedeam/îlvăzusem b. l-am văzut /îlvoi vedea /l-oi fi văzut c. nuîl văd
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
aceeași formă apare în contexte sintactice diferite și are proprietăți diferite. În exemplul (145a), gerunziul apare în structura prezumtivului prezent și se ridică până la [Spec, TP]; în structura acestei forme, negația propozițională se realizează prin nu, iar pronumele clitice sunt proclitice. În exemplul (145b), gerunziul proiectează o propoziție nonfinită și se ridică la [Spec, FINP]; negația este afixală, iar pronumele clitice sunt enclitice. Cele două forme nu au deci aceeași sintaxă, în ciuda aceleiași realizări morfofonologice. (145) a. Nul-o fi văzând
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vs V-la-C). Rămân însă de discutat două probleme ridicate de distribuția pronumelor clitice în limba veche: (i) structurile cu encliză pronominală la dreapta negației (v. (18) supra) sau a auxiliarului verbal (25); (ii) structurile cu dublă realizare a cliticului pronominal (proclitică și enclitică) pe lângă același centru verbal 11 (25) (foarte rar asociate cu dublarea auxiliarului verbal, e.g. (26a) (=(15) supra))12. (25) a. cela ce va spunre-seție (PH.1500−10: 64v) b. deaca vei căuta asupră de rugăciunea noastră, veicurăți-ne sufletele
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
din domeniul lexical vP, unde se generează argumentele, în domeniul flexionar IP), Hill și Alboiu (2016) interpretează dubla realizare a pronumelor clitice ca rezultând din dubla lexicalizare a acestora, în poziția de bază (lexicalizarea enclitică) și în poziția derivată (lexicalizarea proclitică) (interpretare avansată și de Nicolae și Niculescu 2014): (174) că toțmă vor ști-mă(DPar.1683: III.62r) Explicația oferită de Hill și Alboiu (2016) este solidă teoretic și presupune că dubla realizare a cliticului pronominal este un fenomen propriu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
0, să în FIN0), a infinitival amalgamează centrele FORCE 0 și FIN0 (un efect, între altele, imposibilitatea propoziției infinitivale de a proiecta periferia stângă). 46V., de exemplu, remarca din Alboiu, Hill și Sitaridou (2014: 8): "[c]litic pronouns, be they proclitic or enclitic, cannot be separated from the verb (or auxiliary) at any time", deși există atestări ale dislocării inclusiv în cronicile moldovenești:așa s-au adaos și Moldova, carea mai apoi de alte țări s-au descălecat, de s-aude
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
e cu putință ceva nou (1940); construcția reapare în mai multe puncte ale textului: "tema lui cum e cu putință ceva nou"; "istoria lui cum e cu putință ceva nou" (Introducere; sublinierile îmi aparțin). S-a arătat că în folosirea proclitică a articolului se manifestă tendința analitică, de reducere a flexiunii, cunoscută din evoluția limbilor romanice: articolul, în forma lui sau lu, devenind un instrument invariabil, asemănător prepozițiilor (Valeria Guțu Romalo). O verificare a stadiului în carea se află acest fenomen
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
evoluția limbilor romanice: articolul, în forma lui sau lu, devenind un instrument invariabil, asemănător prepozițiilor (Valeria Guțu Romalo). O verificare a stadiului în carea se află acest fenomen în stilul colocvial al presei contemporane dovedește, cred, că uzul articolului hotărît proclitic e bine instalat, dar nu neapărat în extindere. E mai curând dependent de o categorie de fapte de limbă: rămâne profund asociat cu imposibilitatea sau limitarea flexiunii, deci cu nominalele invariabile sau cu numele proprii. Deocamdată nu pare a pune
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
timp. De exemplu, chiar alcovul poetului. În persană, avea forma gumbad și nu-i știm sensul , de unde l-a luat araba, în forma qubba, care însemna, între altele, cort. E împrumutat apoi de spaniolă, prin 1280, care îi adaugă articolul proclitic arab al, așa încât capătă forma alcoba. În franceză, îl găsim încă de la mijlocul secolului XVII ca alcove, exportat apoi în rusă și germană. Tot cu sensul inițial, dar schimbat fonetic, zero a primit înțelesul actual sub influența sanscritului sunia, gol
Viața și moartea cuvintelor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5734_a_7059]
-
care au pus în discuție, acum aproape 50 de ani, teme extrem de moderne (privind modalizarea, aspectualitatea, gradele de gramaticalizare). Importante sînt și descrierile construcțiilor analitice în utilizarea substantivului (folosirea prepozițiilor - dau la copii, ușa la casă -, dar și a articolului proclitic lui, devenit instrument analitic), observațiile asupra flexiunii numeralului, explicația unor modificări analogice în flexiunea verbală (ale formelor de imperativ de tip nu du, nu fă, ale formelor iotacizate, a participiului și a perfectului simplu ale verbului a face, care a
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
pielea căruia a intrat și subiectul. În limbaj noician, onomatopeea e holomerul (partea purtătoare de întreg) din care se va desprinde ulterior substantivul (subiectul) și verbul (predicatul). În schimb, articolul este iremediabil steril, neavînd virtuți de ordin dialectic. Enclitic sau proclitic, hotărît sau nu, el e condamnat la a fi un veșnic însoțitor, docil și fără greutate metafizică, al substantivului. Prin optimismul cu care, împotriva resemnării occidentale, Noica privește destinul Europei, el se arată un adept al kairos-ului (timpul prielnic). Istoria
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]