100 matches
-
să evadeze în sine într-o zi de vacanță binefăcătoare. Căci, ce e mai grav, individul eșuează nu doar politic sau profesional (obligat să se încadreze permanent, tacit și fără posibilitatea replicii, într-un ritm și într-o organizare socială procustiană), dar eșecul survine inevitabil și în ultimul strat al libertății și particularității individului: în relația intimă a cuplului. Într-o lume sfâșiată de rutină și de imposibilitatea ieșirii din plictisul existenței, sentimentele își pierd culoarea și tonusul. Acționând asupra tuturor
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
discursului comunist două confuzii. Una privește "cuvîntul amfibologic" egalitate. Acolo unde autorul în discuție înțelegea "o egalitate proporțională a fiecăruia cu fiecare, măsurați fiind cu toții (în mod diferențiat, firește), cu propriile lor staturi potențiale", doctrina "socialismului" înțelegea "o brutală egalizare procustiană (croită firește pe un calapod exterior ființei, și anume pe calapodul cel mai mic, la nivelul brutei supraviețuiri)". O altă "poveste" e generată de vocabula fraternitate, "poate cea mai închisă și exclusivă dintre vocabule". Căci "democrația populară" indigenă înfățișa un
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
secții, plus redactorii-șefi adjuncți (nededulciți la cultură, cei mai mulți cu studii politehnice, sau neterminate), strânși de două ori pe zi, între orele 10-11 și după-amiază, între 16-17, fiecare licitându-și "marfa" secției pe acea zi, la concurență deschisă, pentru un spațiu procustian, care elimina mai mult de jumătate din ofertă: Politica, Investigațiile, Socialul, Economicul, Externele, Sportul etc. Toți vin cu bombele și bombițele zilei, crime înfricoșătoare, odioase violuri, jafuri la drumul mare, căderi de miniștri, lovituri de stat, totul arde, frige, explodează
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
căldicică, unde toată lumea menajează pe cine trebuie, critică pe cine critică toată lumea bună, "rade" și elogiază pe cine e rentabil etc." Sau, luînd-o invers, "orice ideologie, cînd se rigidizează, cînd vrea să schimbe lumea cu orice preț, cînd devine coercitivă, procustiană și obligatorie, certitudine maniheistă, transformîndu-i pe adversarii de idei în monștri periculoși, cînd pierde simțul realității și se blochează în utopie, riscă să piardă omenia". Bine spus, numai că, săgețile doar plutind, fiecare poate pretinde, n'est ce pas, că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
mai sus amintite a fost preluat de arabul fanatic și psihopat, gata să apese pe un buton și să arunce lumea în aer, sau de sârbul criminal de război" (p.138). Cartea despre povestirea tradițională a Ruxandrei Ivăncescu depășește limitele procustiene ale discursului teoretic. O reală vocație scriitoricească o ajută pe tânăra (dar deja formata) autoare să evite frazarea prăfuită a studiilor de gen și să își construiască un text care să îmbine șarmul formei cu acuratețea informației și cu inteligența
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
asumându-i limitele: " Intru în această capcană/ pe care eu mi-o construiesc/ intru/ cuvânt după cuvânt în acest poem/ rămân fixată/ aici/ pentru eternitate." (Capcana). O întreaga metafizică se subțiază și se colorează poetic pentru a intra în forma procustiană a unui poem de maximum două zeci de substantive, noțiuni- abstracte: Să mă bucur / de clipa aceasta / ca de o viață veșnică / să învăț / tehnica acestei bucurii / alchimia aceasta / care preschimbă / o mlaștină / într-o pajiște verde." (alchimie). Alteori o
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
un regim al economiei de piață și încheie contracte cu diverși autori; al doilea este el însuși autor și își îngăduie prezervarea tuturor libertăților sale critice și creatoare. ,Cămașa de forță" a editorului este atât de strâmtă, încât numai patul procustian al criticului care lucrează și ca PR o întrece în inconfort: ,Cel mai periculos pentru mine, acum, e că risc să-mi pierd colaboratorii de la editură. Dacă n-aș fi editor, lucrurile ar fi suportabile. Editorul (neguțătorul, că tot vorbeam
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
toate mutilează pînă la desfigurare o serie de scriitori însemnați. Trec peste autorii turnantei artistice, sociale și politice miraculoase de la 1848, înecați de manuale într-un verbiaj fie liricoid-plîngăcios, fie lozincard-lătrător. Sau peste pilduitorul caz intelectual Maiorescu, încorsetat în formule procustiene, papagalicite silnic de elevi. Trec deci peste aceștia, ca să mă opresc din nou la Eminescu, mumificat cu vigilenta pioasa de profesori și transformat în sperietoare rituala a candidaților la diferite teste. În loc să fie atrași subtil în intimitatea poetului, elevii sînt
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
lovinesciene (atent selectate, ăn concordanță cu structura eseului și situându-se, ăntr-un fel, ăn prelungirea lui) și câteva decupaje din amplă exegeza lovinesciană. Această nouă lectură a operei lui Lovinescu reușește să depășească an multe privințe limitele unui demers didactic, "procustian" prin excelență, si incită, fără doar și poate, la reluarea și adâncirea lecturii, prin numeroasele interogații pe care le lansează și ăntr-un fel, le lasă deschise. Valentina Marin Curticeanu - Eugen Lovinescu, Ed. Univers, 1998, 254 pag.
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
chiar un Ion Barbu, un Vasile Băncilă, un George Călinescu, un Mircea Vulcănescu sau un N. Steinhardt, au fost stigmatizați pe rând, pe rând, într-o frondă ideologică fățișă sau deghizată sub felurite pretexte culturale, jenant de asemănătoare cu axiologia procustiană a comunismului." Așadar, iată ce reprezintă cultura pentru Răzvan Codrescu - un ring de box în care stânga aplică upercuturi dreptei. Acest tip de reducționism trivial, această deversare a ideologiei în literatură nu reprezintă decât reziduuri ale gândirii "omului nou", incapabil
"Dreptăciuni" pseudocritice by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16840_a_18165]
-
Ce anume mi se pare deliberat novator în Stațiunea? În primul rând ruptura de orice miză expozitivă consumată. Ecovoiu a renunțat la dispunerea materiei pe capitole deslușit articulate. El nu descinde în universul caracterelor; pur și simplu "pedepsește" la modul procustian, tăios, prin disecții pe un fundal negativ codul lor de rătăciri și reprimări. Pe portativul actanților defilează, cu fișe precise, folosite pe potrivă, combatanții abhorați: Magistratul, Filosoful, Ermitul, Caravella, Romancierul ș.a. Numeroși alienați de la raționalitate pleacă la drum într-un
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
Culianu, Victor Ivanovici, Șerban Anghelescu, Paul Drogeanu, Silviu Angelescu, toți colegi la filologie. Am avut norocul întîlnirii unor spirite înalte și cărora le păsa efectiv de "procesul pedagogic", mergeau, vreau să spun, mult dincolo de el și de limitările atît de procustiene ale acelor ani: Mihai Pop, Savin Bratu, Silvian Iosifescu, Paul Cornea, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, dar și mai tinerii, pe atunci, Sorin Alexandrescu, Mircea Martin, Gheorghe Frâncu, Florin Manolescu, Al. Sincu, C.M. Ionescu. Le datorez imens, dincoace și dincolo de mormîntul unora dintre
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
dezinvoltă a celui pentru care biblioteca reprezintă spațiul vital. Calitatea principală a cărții derivă, probabil, tocmai din felul în care Monica Spiridon își duce, cu obstinație, demonstrația pînă la capăt, exemplificînd excesiv, dar ferindu-se să introducă literatura în patul procustian al teoriei. Ea nu forțează textul pentru a-și confirma teza, ci, dimpotrivă, scormonește cu minuție și răbdare ascetică în căutarea punctelor textuale de acroș, identificate fără greș. Se simte în această carte cum balanța se înclină discret în favoarea literaturii
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
nimic nou față de antecesori. Dar alți specialiști, ca, de pildă, Ovidiu Papadima, au socotit că lipsa de metodă a lui Pamfile e, dimpotrivă, un merit. "Tudor Pamfile, considera Papadima, n-a supus din fericire tot acest ansamblu de creație patului procustian al unei viziuni unitare și personale, care l-ar fi obligat să selecteze numai ceea ce se conforma ei. El a făcut o admirabilă operă de folclorist culegător și sistematizator, lăsînd viitorimii sarcina de a interpreta întreaga viață atît de diversă
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
pornirea scrîș-nită spre interiorizare a eului scindat din a doua etapă de creație", acesta ar proba oare altceva decît că eul său rămîne "inautentic"? Să fie, ne îngăduim a ne întreba, o "inautenticitate" estetică sau doar o inadecvare la patul procustian al textualismului? Abia cu Ion Barbu încep a sta lucrurile altminteri: "eul poetic este retras definitiv ca modul posibil al discursului, fiind substituit cu o instanță textuală suverană ce dictează doar acele permutări sintactice și prozodice, incluse în legile interne
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
Petru Manoliu, ca și opusculul aceluiași Dan Botta, Cazul Blaga, au reprezentat doar o parte din dosarul atacurilor îndreptate cu precădere împotriva filosofului. Deranja originalitatea acuzată a opiniilor acestuia, neîncadrarea lor în tiparele prestabilite. Gînditorul se vedea pus în patul procustian al unor concepții cu prestigiu universitar și ecleziastic. Noutatea gîndirii blagiene se vedea exorcizată de vechea gardă a școlii filosofice din Capitală, în frunte cu C. Rădulescu-Motru. Acesta publică în Convorbiri literare, în 1941, un text intitulat Gîndirea filosofică, înțelesul
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
Sorescu, Ileana Mălăncioiu și Angela Marinescu, Dorin Tudoran și Mircea Dinescu, Ion Mureșan și Mircea Cărtărescu, Ioan Es. Pop și Daniel Bănulescu? Și atunci, e dezirabil pentru această tânără generație în aflux să se încazarmeze și să intre în patul procustian al unei unice formule de sensibilitate lirică? Să le cerem să fie, cu toții, organici și postexpresioniști, viscerali, biografiști, apocaliptici? Milenariști? S-ar zice că mă contrazic: propun un termen (ultimul) pentru definirea unei generații, pledând totodată pentru folosirea lui cu
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
drept un soi de specii naturale, Hennequin s-a străduit a aborda critica într-o manieră scientizantă, după criterii psiho-fiziologice, iar Thibaudet, adept al bergsonismului, "face adeseori aplicări nefericite, ca aceea de a ajusta pe poetul intelectualist Valéry la patul procustian al filosofiei vitaliste". De unde și concluzia că spiritul francez, punînd cu predilecție în funcțiune resursele vocației sale analitice, s-ar arăta "neprimitor față de disciplina esteticii generale". Și, în plus, că "se dezinteresează de problematica specială a criticii", adică evită discuțiile
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
de a lua cele mai neașteptate, mai vii și mai originale forme, într-o ștafetă infinită și adesea aleatorie, în care prezentul nu e decît miradorul din care privim marele spectacol". Intempestiv elan romantic, dar și explicația acestuia, înfrîngerea tiparului procustian, chiar acolo unde se părea că s-a înstăpînit definitiv. Și ceva mai mult decît atît, o revanșă a criticului care, fără o vocație istoricistă ca atare, vrea să ia în posesie planul istoriei, să-l reformeze, să-l organizeze
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
teoretic care este textul intitulat Împotriva cosmopolitismului și obiectivismului burghez în științele sociale, publicat în revista Lupta de clasă (nr.4, octombrie 1949) și apoi independent, sub formă de broșură, în același an. Tendința sa cardinală este cea a unui procustian "spirit de partid, deoarece "numai în măsura în care sîntem fideli spiritului de partid, activitatea noastră științifică poate contribui atît la o justă explicare a lumii, cît și la schimbarea ei". Cît privește literatura, aceasta, potrivit unui citat din Lenin, "trebuie să devină
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
autoritare de tip Vichy ale statului francez. Culmea inocenței ideologice, emulul mai degrabă al lui Lucien Goldman decât al lui Bourdieu, măcar în pasajul care urmează, o atinge când explică felul în care romanul polițist își întinde picioarele în patul procustian al realității: „Contradicția pe care romanul polițist de la începuturile sale o pune în evidență constă în faptul că el dezvăluie și disimulează în același timp și ea este una și aceeași cu contradicția pe care o constată m în statul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4885_a_6210]
-
atât de neconvingător. Primul film al lui Liviu Ciulei surprinde prin aceea că recuperează tot ceea ce dă culoare și relief cadrului și personajelor, imprimă tensiune și dramatism cu foarte puține derapaje în artificial, răzbate dincolo de convenția în care îl instala procustian scenariul. Este un exemplu-școală de ceea ce poate face un regizor autentic cu materialul cel mai viu, împotriva a tot ceea ce-i contrazice flagrant libertatea. Majoritatea cadrelor ilustrează evazionismul și versatilitatea cineastului, camera degajă din fundal detalii care impresionează altfel scena
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
din noiembrie-decembrie 1996), o dă Occidentului: spațiul ocupat de catolici și protestanți. Reacția lui Poukamisas: "Occidentul ca termen care îi include pe catolicii Europei, precum și pe protestanții din întreaga lume reprezintă o interesantă noțiune de orientare. Este însă o idee procustiană, idee înșelătoare și nestatornică." Se subînțelege că lăsarea în afară a spațiului ortodox nu poate fi acceptată de Poukamisas. Al doilea loc se referă la afirmația istoricului german Golo Mann, din ziarul Die Zeit din 30 august 1985, potrivit căreia
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
nevoie de mintea hermeneutică aptă să o deslușească. Lipsa numelui personajului nu e întîmplătoare. În el trebuie să identificăm toate victimele adevărului absolut în artă și, concomitent, toți reflectorii a căror dorință avidă de obiectivitate se destramă, paradoxal, pe patul procustian al propriei lor subiectivități. Tînărul critic - tulburat pînă la depersonalizare de discursul lui Vereker - devine noul Orfeu (al literaturii), mesmerizat de ideea găsirii unei iluzorii Euridice (a semnificației) la sfîrșitul tribulațiilor sale (exegetice). Alături de amicul George Covick și logodnica acestuia
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
monștri sacri ai cinematografiei atât de diferiți constituie în sine o cheie a fabulei. Olivier detestă metoda lui Stanislawki pe care Paula Strasberg (Zoë Wanamaker), asistenta lui Marilyn, o consideră definitorie pentru evoluția actriței, iar aceasta se agită în patul procustian al unui alt mod de a concepe arta actorului. Însă măștile își joacă bine rolurile, Marilyn pe cel de neurastenică, Laurence Olivier pe cel de actor magnetic care-și intră în rol la un pocnet de degete. Sincopele apar din cauza
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]