100 matches
-
literare, se muzeifică (vezi volumul-sottisier al lui Patrick Rambaud din 2001, Bernard Pivot reșoit... Cartea lui Dominique Viart, profesor la universitatea din Lille, deși adresată studenților, nu trebuie trecută cu vederea de iubitorii, frustrați sau nu, ai literaturii franceze. Deși procustian ca dimensiune - din păcate - volumul propune o radiografie didactică a secolului XX literar francez În ceea ce privește proza. Reperele teoretice, epistemologice sau antropologice (sociologice) nu sînt prea bogate, cum săracă este Încercarea, obligatorie Îndefinitiv, de contextualizare a literaturii franceze prin aducerea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Îți iese pe gură; dacă spui car, atunci un car Îți iese pe gură.” Nu tradiționalismul realist și psihologizant este În sine un defect al romanului Annei Gavalda. Autoarea, cum remarcă și Livius Ciocârlie, evită pateticul. Mai ales prin dimensiunea procustiană a frazelor - tertip consacrat recent de Amélie Nothomb. Nici, la rigoare, prozelitismul narațiunii, genul true story sau, dacă vreți, vulgarizînd un pic, De 3 ori femeie. Nu. Romanul se citește pe nerăsuflate - dacă cititorul cedează și deschide cartea. Pur și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mijloc de vehiculare a unor considerații filosofic existențialiste cultivate în epocă. Conflictul este, de regulă, dispersat într-o atmosferă poematică, structurată potrivit cerințelor genului dramatic, iar arhitectonica lucrărilor este concepută cu rol de ilustrare a ideii-nucleu. Rezultatul vădește o constrângere procustiană a logicii întâmplărilor și a comportamentului personajelor, care trebuie să evolueze, rigid, către un deznodământ prestabilit. Tenta moralizatoare a finalurilor este evidentă, formația teologică, dar și nonconformismul funciar al autorului rimând inevitabil cu un astfel de teatru strunit. Amon-Ra, poem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
nedumeriri, mai ales ca imi iau licența anul acesta. Si am o tema foarte dificila „Sentimentul religios in poezia lui Eminescu“. Poate imi sugerati ceva...” iar autorul îi răspunde tușat: „Tema e generoasă și, dacă nu ții s-o circumscrii procustian creștinismului și ortodoxiei, religiozitatea lui Eminescu se vădește reală și fascinantă, la punctele de întîlnire dintre spiritul romantic și spiritul folcloric, dintre dacism și creștinism, dintre meditația filosofică și meditația religioasă, dintre lirismul sacru și lirismul profan. S-a scris
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
scris mult pe această temă, dar nu știu nici o carte care să sintetizeze mulțumitor lucrurile. Poate o veti scrie dvs., licența fiind un prim pas (pe care vi-l doresc unul „cu dreptul“)“. N-am ce zice, chestia cu „circumscrisul procustian” e haioasă, cum ar zice un tânăr - dar unde va fi fiind, oare, punctul de întâlnire dintre lirismul sacru și lirismul profan?! Nu cumva, în goana după noutate, inventând atâtea concepte care de fapt nu există, dl. Răzvan Codrescu are
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
timp în timp sau din cauza vestelor antiglonț ale polițiștilor din Palermo. Până la urmă, ăsta e tot farmecul în Sicilia: să nu mai cauți înțelesuri sau să le lași să vină către tine și să nu mai încerci să le ajustezi procustian în schemele tale de viață. Dacă m-ar auzi Andrei de scheme de viață aș vedea cum i se strâng sprâncenele dezaprobator, devenind mai întunecate decât sunt de obicei. De Andrei am vrut să mă apropii ca de Sicilia. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
chiar dacă unul marginal. Iar În ce privește autobiografia, ea este arareori altceva decât un jurnal intim deghizat. Amprenta Frankenstein „Monstruozitatea eului”, admirabil analizată de către Barbara Johnson 18, este, desigur, transcrierea În oglindă a unei caracteristici a realității. Obligat să intre În patul procustian al fragmentarismului confesiunii cotidiene, eul scriitorului e constrâns să se replieze asupră-și, până la insuportabil. E o contractare Înșelătoare. Fragmentarismul vieții de zi cu zi se dovedește, pe termen lung, capabil să redea mult mai exact trăsăturile ființei decât ar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În jurul ideii de iluzie a vieții 67, memoria dobândește unitatea dintre sine și lume, deschizând drum apariției textului, permițând transcrierea tensiunii invizibile, a nevăzutului ce organizează subteranele discursului confesiv. Supusă presiunii timpului, memoria se modifică prin mărturisire. Intrând În patul procustian al fragmentarismului, ea unifică nivelele temporale ale jurnalului. Presiunea ei, mai slabă sau mai puternică, modulează amplitudinea iluziei. După anihilarea completă a senzației de incertitudine, dată de fragmentarismul „demonstrației” implicate de orice act literar, jurnalului Îi rămâne intactă, neintrată În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
comentate ale toamnei este un prim roman de mari dimensiuni, de 650 de pagini (se pare că e și asta una din constantele recoltei prezente, după ani buni în care editorii s-au străduit să-și țină autorii în paturi procustiene de maximum 200 pagini, lumea redescoperă plăcerea de a citi ficțiuni consistente). Intitulat Arta franceză a războiului, de Alexis Jenni (Gallimard), cu trimitere evidentă la celebrul tratat militar al chinezului Sun Tzu, acest volum vorbește despre cincizeci de ani de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
că "întregul e mai adevărat decât partea și miracolul este al întregului"160, considerăm că abordarea operei eminesciene ca un tot unitar oferă șansa descoperirii adevăratei măsuri a scrisului lui Eminescu, dincolo de rigiditatea unor instrumente de lucru sau de prejudecăți procustiene de interpretare. Poezia, proza, teatrul, publicistica, fiecare în parte relevă imagini ale lui Eminescu, dar geniul eminescian este oferit doar de întregul creației. În această perspectivă, ignorarea uneia dintre aceste dimensiuni nu poate decât să afecteze receptarea lumii de sensuri
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în fond, dincolo de orice explicație; că noi, oamenii de rând, suntem în definitiv dincolo de orice răspundere"170. Fenomenul de mitizare a lui Eminescu, specific generațiilor posterioare poetului, continuă să împiedice receptarea adecvată a operei și să favorizeze circulația unor etichete procustiene, devoțiunea pentru Eminescu sfârșind în cele din urmă într-o obnubilare. Ambele atitudini sunt condamnabile din cauza excesului, a radicalismului și a închiderilor pe care le operează la nivel de interpretare: nici supralicitarea, nici respingerea ab initio nu oferă soluția unei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu conștientizarea presupozițiilor care domină receptarea, oferă șansa unei reevaluări a semnificatului publicisticii eminesciene. Demersul hermeneutic, înțeles ca dialog productiv al interpretului cu opera, are ca prim obiectiv decelarea întrebărilor fundamentale la care răspund articolele poetului, dincolo de aplicarea unor grile procustiene de lectură. O perspectivă integratoare asupra publicisticii, prin corelarea multiplelor dimensiuni ale actului de comunicare actualizate, are avantajul de a reduce subiectivismul unor perspective univoce, mistificatoare. Apelul constant la conținutul/substanța articolelor oferă condițiile de obiectivare a interpretării jurnalisticii eminesciene
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
poate fi desprins de funcția majoră care îl guvernează: aceea de a oferi informații. Un alt factor de influențare a fenomenului receptării îl constituie criteriul de judecată folosit de exegeți, criteriu care, nu de puține ori, constituie un adevărat pat procustian pentru scrisul jurnalistului. Astfel, pentru a se argumenta încadrarea publicisticii eminesciene într-o ideologie sau alta, s-au excerptat fragmente din corpusul jurnalistic, avansându-se ipoteze și judecăți de valoare variate, dincolo de litera textelor. Tehnica excerptării tendențioase și a de-contextualizării
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și Esterne; Vinterhalder, al doilea redactor la Românul"359. Valorificarea virtuților modelului hexadic în analiza semiozei limbajului politic eminescian facilitează, la nivel metodologic, procesul de re-contextualizare a articolelor poetului și operează deschideri analitice inedite, împiedicând formularea unor judecăți de valoare procustiene, dincolo de litera textelor. Astfel, descrierea celor șase parametri ai hexadei (jurnalist, direcții tematice, mijloace de semnificare, macro și micro-context, finalități ale discursului politic și orizonturi ale receptării) configurează dinamica procesului de semnificare care stă la baza publicisticii eminesciene, propunând în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
493, care abundă în cuvinte și metafore religioase, cu finalități persuasive. Dincolo de amestecul de vechi și nou, de proliferarea unor clișee de expresie și de conținut, care obligă discursul politic al acestei perioade să intre într-un fel de pat procustian, remarcăm eforturile de înnoire, de modernizare și de specializare a mijloacelor de exprimare specifice limbajului politic al epocii. Identitatea stilului publicistic este construită în principal de caracteristicile vocabularului, de ponderea însemnată a neologismelor, dar și de dimensiunea metadiscursivă, menită să
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
depășirea analizelor vulgar-conținutiste și prin demersurile de circumscriere a spațiilor de convergență dintre poezia și publicistica eminesciană. Fenomenul de mitizare, specific generațiilor posteminesciene, continuă însă să împiedice dezvoltarea unei relații firești cu opera poetului și să favorizeze circulația unor etichete procustiene, devoțiunea pentru Eminescu sfârșind în cele din urmă într-o obnubilare. "Ne-am obișnuit să spunem că Eminescu este un geniu. Cu aceasta nu spunem nimic chibzuit și spunem în schimb două lucruri proaste: că Eminescu este, în fond, dincolo de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și cu asumarea presupozițiilor care domină receptarea, oferă șansa unei reevaluări a semnificatului publicistic. Demersul hermeneutic, înțeles ca dialog productiv al interpretului cu opera, are ca scop decelarea întrebărilor fundamentale la care răspund articolele poetului și nu aplicarea unor grile procustiene de lectură. O viziune integratoare asupra scrisului eminescian, prin corelarea tuturor dimensiunilor actului de comunicare pe care îl presupune acesta, are avantajul limitării subiectivismului unor perspective univoce, mistificatoare. Apelul constant la litera textelor oferă condițiile de obiectivare a interpretării jurnalisticii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
înseamnă cât de bătrâni ne simțim). Toate aceste criterii evocă, de fapt, obtuzitatea tendinței de a ne crampona de clasificări artificiale, respectiv de a încerca să ajustăm forțat ceea ce este prin excelență multifocal, fluid și imposibil de încorsetat în „patul procustian” al unei etapizări rigide. Solidari cu o asemenea premisă, din considerente exclusiv didactice, ne vom organiza analiza în două registre distincte, dar conexe: unul care vizează tinerețea și altul care se referă la vârstele adulte mijlocii. 3.3.2. Tinerețea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
înseamnă cât de bătrâni ne simțim). Toate aceste criterii evocă, de fapt, obtuzitatea tendinței de a ne crampona de clasificări artificiale, respectiv de a încerca să ajustăm forțat ceea ce este prin excelență multifocal, fluid și imposibil de încorsetat în „patul procustian” al unei etapizări rigide. Solidari cu o asemenea premisă, din considerente exclusiv didactice, ne vom organiza analiza în două registre distincte, dar conexe: unul care vizează tinerețea și altul care se referă la vârstele adulte mijlocii. 3.3.2. Tinerețea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de echivocă și de imposibil de mimat este poezia și cât de imposibil de contrafăcut este această identitate între semnificație și ființă, care există în adevărata și marea poezie. Spre deosebire de regizorii care întorc spatele textului sau care-1 schimonosesc, în patul procustian al unei așa-zise viziuni, Alexa Visarion se luptă să-i crească aripile, să-l smulgă glodului, în care îl pot arunca, pe dramaturg, moda sau manierismul unor puneri în scenă. Teatrului redus la mimică și mimarea unor roluri precise
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fiind valabile în clasament, odată ce poartă augusta semnătură. Să încep, așadar. Cu încă o minimă precizare: n-am putut ocoli situația dilematică în care pe același loc s-au ivit două sau trei nume (de aceeași mărime), dar cum patul procustian a fost deja acceptat, am tăiat în carne vie (propria-mi carne) și am decis definitiv. Veți observa că nu Rafael, Rembrandt, Van Gogh, Dali, giganți oricum, dar neconsonînd cu entuziasmele/ umorile personale, au fost convocate să decidă pe loc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
regrupare febrilă a rămășițelor propriei identități în jurul unui ultim spasm de oportunism (avantajele împăcării cu Pandele) asistăm la delirul mini-grandomaniei ("șmecheria e să fii mare atât cît să nu fii mic"), cumplită convertire a fricii de a fi în personalism procustian; criza absenței identității se agravează și culminează prin "conștiința" pierderii identității; adus în fața acestui adevăr, antieroul află că la capătul pierderii identității s-a identificat cu neantul: el este nimeni! De aici încolo autoiluzionarea cunoaște un "acces" paroxistic, ultima încercare
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
patetic, aglomerarea rabelaisiană de epitete sunt elemente care dezambiguizează intenția parodică, oferind un evident exemplu de antistil din perspectiva lui Caragiale care, s-a constatat, n-a scris un cuvânt de prisos în comediile și "momentele" sale, încadrabile perfect dimensiunilor procustiene. Prolixitatea și platitudinea imaginii sunt puse în lumină și în pastișele după Bolintineanu: Grația domniței sau Pașa din Silista, ultima celebră prin amănuntul că a fost întocmită ad-hoc într-o întrunire amicală de scriitori pentru a demonstra ușurința cu care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să te trăznească! lua-te-ar hengherul, șoangherița dracului! etc...169 Așa cum se poate observa, ca detaliu al expresiei artistice caragialiene, finalizarea prin "etc", "șcl." sau prin puncte de suspensie indică "impaciența", graba de a ajunge la esențial, măiestria potrivirii procustiene a conținutului la formă prin înlăturarea fără milă a balastului tipografic, stârpirea "spanacului" din propriile texte pândite de pericolul prolixității. Considerăm așadar că aceste expresii ale suprimării poliloghiei sau a "chisturilor textuale" (Ph. Hamon), pot fi văzute ca mărci stilistice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pictori din școala de la Pont-Aven precum Emile Bernard, Félix Vallotton, Charles Filiger. Chiar dacă dimensiunea salonului rozacrucian rămâne una simbolistă sensibilitatea decadentă îmbibă pictura simboliștilor -, chiar regulamentul și preferințele mentorilor săi recomandă un anumit eclectism pentru care factorul ordonator nu acționează procustian. Și în Belgia, la Bruxelles, grupul intitulat "Les XX" se formează în absența unui postulat metodologic sau de școală estetică, pe 28 octombrie 1883. Octave Maus, cu concursul lui Edmodn Picard, celălalt editor fondator al revistei L'Art Moderne, va
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]