13 matches
-
adecvare și de expresie, de abstractizare a realității, în măsura în care aici se finalizează demersul său, cu toate virtuțile care l-au făcut posibil.Astfel abordând lucrurile, limbajul încetează să mai aibă pentru poet o valoare instrumentală, devenind o putere ale cărei prodigii se cer provocate și păstrate, într-un cuvânt, cultivate. După cum se cunoaște, literatura- ca și proza- vânează adevărurile omului care nu sunt deloc neutre și, în plus, cât se poate de nuanțate și abstractizate. Calitatea artistică a poeziei este o
CONTEAZĂ CE SPUNE POETUL ŞI NU CUM SPUNE? SAU ŞI UNA ŞI ALTA? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Conteaza_ce_spune_poetul_si_nu_cum_spune_sau_si_una_si_alta_.html [Corola-blog/BlogPost/361728_a_363057]
-
Marea proză presupune totdeauna, premeditat sau nu, dar niciodată cu totul inconștient, o retorică. Noi am avut, de la Caragiale încoace, doi prozatori care sunt printre cei mai mari de totdeauna și de pretutindeni: Sadoveanu și Iorga, Operele acestora sunt neverosimile prodigii, uluitoare prin uriașa lor cuprindere și inepuizabilul, copleșitorul lor geniu. La amândoi e prezentă permanent conștiința unei retorici superioare care le comandă și dirijează vasta operă. Dacă Sadoveanu are o concepție unitară și organizată asupra universului, cum am încercat altădată
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
alt aspect extrem de important: este vorba despre forma și despre semnificația oracolului ca revelație. Paginile ce urmează vor fi consacrate acestei chestiuni. Vom căuta mai Întâi să aflăm care este poziția lui Plutarh față de divinație În general, față de miracole și prodigii, pentru a-i Înțelege mai bine concepția despre oracole În particular. Câteva exemple semnificative extrase din alte scrieri ale autorului nostru vor veni În sprijinul textelor din De Pythiae... Apoi vom analiza cele două forme ale expresiei oraculare - proză și
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cu divinația, prodigiile și miracoleletc "Plutarh față‑n față cu divinația, prodigiile și miracolele" Cum nu este vorba despre un fenomen izolat, trebuie să aruncăm mai Întâi o privire asupra concepției generale pe care o avea Plutarh despre divinație și prodigii. De altminteri, acestea sunt două dintre problemele ridicate de personajele din De Pythiae Oraculis În cursul „periegezei delfice”. Ar fi bine de precizat, pentru Început, că avem de-a face cu părerea mai mult sau mai puțin nuanțată a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a puterii lor”3. În alt pasaj 4, Plutarh susține că nimic nu-i Împiedică „pe Învățat și pe prezicător să se găsească amândoi pe calea cea bună, percepând corect, unul cauza, celălalt efectul”. Plimbarea delfică trezește amintirea mai multor prodigii care au avut loc chiar În sanctuar (de pildă, coloana din bronz Înălțată de Hieron se prăbușise exact În ziua morții tiranului, la Siracuza, palmierul consacrat de atenieni lasă să-i cadă curmalele de aur În timpul dezastrelor de care aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pildă, coloana din bronz Înălțată de Hieron se prăbușise exact În ziua morții tiranului, la Siracuza, palmierul consacrat de atenieni lasă să-i cadă curmalele de aur În timpul dezastrelor de care aceștia avură parte În Sicilia etc.). Evocarea acestor impresionante prodigii al căror teatru a fost Delfi Îl face pe Philinos să spună că „ofrandele din acest sanctuar sunt extrem de bine Înzestrate cu facultatea de a se mișca și de a da semne despre pronia zeului; nici una dintre părțile lor nu
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cu nimic mai prejos decât celelalte scrieri ale sale. Fără a fi un calofil, epistolierul deține formula magică a verbului care deschide calea regală a literaturii, instituind ad hoc universuri ficționale, cu o spontaneitate uimitoare. Iar spiritul său, fremătând în prodigii, revarsă asupra cititorului un torent: aforismele, paradoxurile, reflecția tăioasă, judecata subtilă, nuanțând până la infinitezimal, calambururile, meditația gravă și fandarea ironică se întâlnesc peste tot, în câteva pagini, uneori concentrate într-o singură, uriașă frază, în care "cuvintele cântă" - cum frumos
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ca pe un element al naturii, trupul său fiind una cu imensa masă lichidă inertă, așa cum îl vedem lăsîndu-se, ca o uriașă plantă, năpădit de viețuitoarele sîngelui; în puhoaiele Buzăului, orbul pășește uriaș prin albia rîului și se salvează prin prodigiu, forța neomenească manifestîndu-se din nou: în picioare, ținînd piept vîrtejurilor ucigașe, el iese din ape ca un renăscut la lumină. Așa îl văd, pentru prima dată, martorii înfricoșați ai grozăviei apelor care, de altfel, îi vor omorî pe însoțitori; pe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
un șal roșu" (Scrisori șmai mult decîtț deschise). Deși personalitatea tutelară rămîne Mallarmé, în transcendența sa eretică, în angelismul său fără îndestulător har, convertit în mistuitor-rece ebuliție estetă. Acel obsedant Mallarmé, producător - bardul nostru îi reia cuvintele teoretice - al unui "prodigiu de racursiuri și elanuri, într-o scrisură corporală, un lucru-a cărui redactare ar cere,-n proză dialogată sau descriptivă, lungi perioade: Poemul pur, adică liber de-ntreg tacîmul scriptologic... " (Scrisori șmai mult decîtț deschise). Sau care îi inspiră asemenea
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
ce alcătuiesc o variantă intermediară a Dicționarului poeziei române - Miron Kiropol (D.P.R.-M.K.), autorul ne explică: "am ăncercat incomplet, ăn paginile ce urmează, să mă apropii, la ăntâmplarea lecturii, de unele poeme ce mi-au dat un moment de prodigiu. Apoi mi-a venit ideea operei. Deci, cel care va vrea să mă citească trebuie să știe că livrez acum o primă secvență a ăaventuriloră mele cu poezia română. Lipsesc aici, sau sunt abia reprezentați nenumărați poeți, mari sau mărunți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
și absența altuia nu ași au rostul. (Cronicarul nu se poate abține totuși de la o observație răutăcioasa: dacă se ăntămplă că directorii revistelor an care publică des Miron Kiropol să fie poeți, atunci ei i-au procurat neapărat "momente de prodigiu".) * Pentru a ilustra "aventurile" omului nostru de la Chartres cu poezia română, am ales două transpuneri ale unor poezii binecunoscute, cu un mare grad de dificultate an echivalare. Iată varianta franceză M.K. a poeziei lui Ion Barbu cunoscută (eronat) sub titlul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
s-a simțit, nu o dată, familiar atrasă de lumea păsărilor, a le înțelege graiul a fost, în felurite tradiții legendare, semn de tainică putere. Pe urmele biblicului rege Solomon, de neîntrecută înțelepciune, o astfel de virtute venea să încunune, prin prodigiul ei, isprăvi aflate în orizontul mitului. Nu doar vitejii în stare să ucidă, ca Siegfried, dragonul unor spaime primordiale, și să se scalde în sîngele lui, atingeau subit acest har, umplînd de presciență misterioasă universul. Acolo unde sufletul rîurește în
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
supus intenționalității artistice, sensurilor muzicii. Uluitoare mi s-a părut mai ales paletă infinită de culori cu care "pictează" fiecare sunet în raport cu valoarea fonetica a fiecărei silabe, făcând din textul cântat cu o suplețe și o limpezime ce țin de prodigiu, purtătorul culorii sonore. În lumea noastră dominată de superstaruri (unele derizorii) ale rock-ului, filmului, sportului, operă a început să cucerească un loc angrenând interese uriașe (industria discului, televiziuni etc.). Primul artizan al acestui banchet muzical a fost Luciano Pavarotti
Un pact cu diavolul publicitătii by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17684_a_19009]