35 matches
-
gradului de profesionalizare și autonomie ale consiliilor întreprinderilor de stat“ (OCDE). Reducerea risipei în companiile de stat prin eliminarea excepțiilor din Legea nr. 296/2023 (companii listate) și reducerea cheltuielilor cu minimum 15%, cu excepția cheltuielilor de investiții. Renașterea industrială prin productivism - un model de creștere economică bazat pe investiții, scheme de ajutor de stat și garanții. România, hub tehnologic și industrial în Europa de Est. România va consolida modelul de creștere bazată pe investiții, inovație, incluziune, sustenabilitate și reziliență. Investiții masive
HOTĂRÂRE nr. 33 din 23 decembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/292981]
-
lui Rathenau În planificarea totală și În raționalizarea producției Își avea originile profunde În legătura intelectuală creată Între legile fizice ale termodinamicii, pe de o parte, și noile științe aplicate ale muncii, pe de altă parte. Mulți specialiști susțineau un „productivism” Îngust și materialist, care privea activitatea umană ca pe un sistem mecanic ce putea fi descompus În transferuri de energie, mișcare și fizica muncii. Reducerea acesteia din urmă la probleme izolate de eficiență mecanică a condus direct la aspirația către
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a condus direct la aspirația către un mod științific de a controla Întregul proces. După cum subliniază Anson Rabinbach, În centrul metafizic al materialismului sfârșitului de secol al XIX-lea se afla o relație de echivalență Între tehnologie și fiziologie. Acest productivism a avut cel puțin două versiuni distincte, una nord-americană și alta europeană. O importantă contribuție a adus-o opera americanului Frederick Taylor, a cărui minuțioasă descompunere a muncii din fabrică În mișcări izolabile, precise și repetitive Începuse să revoluționeze modul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
productivității datorită științei și reînvestirea tehnologiei cu valențe extraordinare. Ideea unei societăți În care conflictul social era eliminat În favoarea imperativelor de ordin tehnologic și științific putea fi transpusă În soluții liberale, socialiste, autoritare sau chiar comuniste și fasciste. Pe scurt, productivismul era promiscuu din punct de vedere politic”. Pentru o mare parte a celor cu orientare de centru și de dreapta, atracția față de o formă sau alta de productivism se datora În mare măsură promisiunii de „rezolvare” tehnologică a luptei de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În soluții liberale, socialiste, autoritare sau chiar comuniste și fasciste. Pe scurt, productivismul era promiscuu din punct de vedere politic”. Pentru o mare parte a celor cu orientare de centru și de dreapta, atracția față de o formă sau alta de productivism se datora În mare măsură promisiunii de „rezolvare” tehnologică a luptei de clasă. Dacă, după cum pretindeau susținătorii săi, el putea spori considerabil cantitatea de muncă, atunci politica de redistribuire putea fi Înlocuită de o colaborare Între clase, În cadrul căreia puteau
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
clasă. Dacă, după cum pretindeau susținătorii săi, el putea spori considerabil cantitatea de muncă, atunci politica de redistribuire putea fi Înlocuită de o colaborare Între clase, În cadrul căreia puteau crește concomitent și profiturile, și salariile. În viziunea majorității celor de stânga, productivismul făgăduia Înlocuirea capitalistului cu inginerul sau cu specialistul ori funcționarul statului și propunea o singură soluție optimă sau „cea mai bună practică” pentru orice problemă legată de organizarea muncii. Rezultatul logic a fost un autoritarism rigid, așa-zis În interesul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În culturile itinerante În Pinchot, Gifford Plantații facilitarea aproprierii și controlului În Asia de Sud-Est Platon Platonov, Andrei Policultură avantajele pe termen lung opoziția agriculturii științifice față de Porter, Theodore M. Potemkin, prințul Grigori cooperative Potemkin Potters, Talja Sectroul privat funcții publice ale Productivism Progres linear Proletariat dictatura lizibilitatea Drept funciar vezi, de asemenea, Proprietatea funciară Cartea funciară Proudhon, Pierre-Joseph Spectacole publice Quetelet, Adoplh Rabinbach, Anson Rathenau, Walter Revoluția Rusă versiunile oficiale ale ostilitatea dintre bolșevici și țărani complexitatea aspectul cultural al Revoluția din
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
garanteze un loc de muncă tuturor celor care ar fi trebuit să muncească. În acest context, rata de ocupare era foarte mare, iar șomajul era absent cel puțin din statisticile oficiale. Acest sistem se situa undeva, între workfare-ul american și productivismul scandinav. Conform lui Esping-Anderson (1990), workfare-ul american presupune condiționarea beneficiilor sociale de acceptarea muncii, în timp ce productivismul scandinav implică faptul că statul bunăstării trebuie să garanteze că toți cetățenii au resursele necesare și motivația pentru a munci și că acea muncă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rata de ocupare era foarte mare, iar șomajul era absent cel puțin din statisticile oficiale. Acest sistem se situa undeva, între workfare-ul american și productivismul scandinav. Conform lui Esping-Anderson (1990), workfare-ul american presupune condiționarea beneficiilor sociale de acceptarea muncii, în timp ce productivismul scandinav implică faptul că statul bunăstării trebuie să garanteze că toți cetățenii au resursele necesare și motivația pentru a munci și că acea muncă este disponibilă (p. 81). În regimul socialist, individul era cel responsabil pentru propria bunăstare, fiind obligat
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în vagonul de bagaje dar totuși scrie cu cretă albă pe tablă der blauer reiter camden town group section d’or orfismul suprematismul grupul celor șapte deutsche werkbund mișcarea dada neoplastismul purismul pittura metafizica societatea arta română constructivismul școala bauhaus productivismul atenție se închid ușile de piatră hamalii adună aripile de fluturi în cupe de argint laureații premiului nobel sunt eliberați conferențiarul este primit în audiență lupanarul este deschis până la orele zero zero urmează stația anii douăzeci cu peronul pe partea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a dualității intrinseci a Binelui și Răului (nimic rousseauist, deci, în gândirea lui Michel Maffesoli, și nici urmă de imprecație anti-barbaristă originară). Pluralitatea etică nu are nimic în comun cu eclectismul valorilor. "Activismului modern ofensiv față de sine (educație), față de natură (productivism), față de mediul social (politică) este pe cale să-i urmeze un raport de o cu totul altă natură. Un fel de dezangajare radicală" (p. 191) întemeiată pe pluralitatea valorilor și a criteriilor ordinii morale. Concluzia sa este aceea a unui sociolog
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
progresiv, sub influența economiei mântuirii iudeo-creștine, pură contabilitate. Astfel, viața va fi complet determinată "să cântărească, să calculeze, să reducă valorile calitative în unele cantitative"7. Această reducție este cea care va veghea la dominația planetară a Banului-Rege, la prevalența productivismului și la dezvoltarea societății de consum. Fiecare lucru sprijinindu-se pe imperativul categoric al unei morale a muncii care permite realizarea individului și dominarea naturii din care, conform poruncii divine, "cu osteneală să te hrănești" ( Facerea 3, 17). Cu aceasta
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
că un alt mod de a fi împreună este în curs de a (re)naște. Alt mod care datorează mult, așa cum am indicat-o în diverse feluri, formelor anterioare, mai tradiționale. Astfel, activismului modern ofensiv față de sine (educație), față de natură (productivism), față de mediul social (politică) este pe cale să-i urmeze un raport de o cu totul altă natură. Un fel de dezangajare radicală. Astfel, brutalitatea conceptului, perceptibilă în închiderea sistemelor dogmatice ale secolului al XIX-lea, este înlocuită cu un relativism
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
văzut, „exportatori” de revoluție artistică). Influența constructivistă le vine pe mai multe filiere, cele mai importante fiind cea germană și cea elvețiană (prin Marcel Iancu, Milița Petrașcu și Max Hermann Maxy — elev, la Berlin, al ex-dadaistului Artur Segal), contactele cu productivismul și realismul rus/sovietic fiind mai tîrzii și indirecte. Mai interesantă rămîne situarea constructivismului de la Contimporanul „în continuitatea lui Dada”, pe linia fuziunii „sincretice” a artelor noi. Se știe că lansarea europeană a mișcării dadaiste, petrecută în 1916 la Cabaret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Maxy („mobilă modernă de boudoir”, perne, covoare). Obiectele artistice expuse sînt dintre cele mai diverse: pictură, litografie, gravuri în lemn, sculptură, desen, obiecte de artă decorativă, cristaluri, ceramică modernă ș.a.m.d. Indiferent de modelul asumat (Bauhaus-ul german, realismul și productivismul rus, „purismul” francez al lui Ozenfant și Jeanneret, De Stijl ș.a.), avangarda constructivistă europeană își are cîmpul predilect de manifestare în arhitectură și sculptură (prin Hans Richter, Theo van Doesburg, Piet Mondrian, Wiking Eggeling, Le Corbusier, V. Tatlin, Naum Gabo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
copiii lui Jean-Jacques cu cei ai lui Louis Bonald. Pe lîngă forțele precapitaliste, ecologismul mai cuprinde și o parte din moștenirile stîngismului de după anii '68. Spiritualismul precapitalist și postmaterialismul, rezultate din prosperitatea anilor '60, au luptat împreună în scopul denunțării "productivismului" devastator. Nu este vorba de orice fel de stîngism, ci de curentul libertaire reformat și contra-cultural care este întruchipat de Beat Generation și de Hippies. Acestea se caracterizează prin denunțarea culturii occidentale și a modelului industrial în folosul culturilor orientale
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
și un tată: Saint-Simon, și numeroase prenume: industrialism, tehnocrație etc. Pe deasupra, mai putem adăuga faptul că, fără concursul oamenilor de stat de talia lui Jean Monnet sau George Pompidou, acestea ar fi rămas inclasabile. Configurația istorică a vrut ca proprietarii productivismului să fie întotdeauna recrutați fie de partidele muncitorești, fie de partidele patrimoniale. Acestea au practicat o uniune sacră pentru a asigura dezvoltarea de după război pînă în anii '80 și care a contribuit la asigurarea fastului glorioșilor ani '30. Doar Ungaria
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de care modelul occidental recent de econo-mie a uitat cel mai mult este repartiția. Deși analizată intens de Ricardo, Say, Stuart Mill, Marx și alți corifei ai gîndirii economice, ulterior ea a fost parțial abandonată, cel mai adesea în favoarea unui productivism cu orice preț iar mai nou și în favoarea unui consumatorism excesiv. Schimbul s-a intensificat și el continuu, dar mai cu seamă odată cu "noua economie", făcînd legătura între celelalte două. Rățușca cea urîtă a rămas repartiția, adică distribuția și redistribuția
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
În zilele noastre, sectoarele în creștere sunt cele al căror ritm de înnoire și de creare de produse noi este cel mai ridicat. Produsele noi au devenit una dintre cheile creșterii întreprinderilor: în faza a III-a, inovaționismul a înlocuit productivismul repetitiv al fordismului. Inflația de noutc " Inflația de nou" Evoluția ritmurilor și a imperativelor inovării e impresionantă. În 1966, în raioanele supermagazinelor americane își făceau apariția 7.000 de produse noi: astăzi, sunt 16.000, cu un indice de eșec
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ei nu este altul decât Penia (pauperitatea). Un al doilea model interpretează universul nevoilor multiplicate ca dezlănțuire a principiului hedonist, ca exacerbare a simțurilor, ca prevalență a dorințelor de satisfacere deplină, aici și acum. În opoziție cu vechile norme ale productivismului burghez, epoca se caracterizează prin promovarea clipei trăite, printr-o cultură centrată pe ludismul cărnii, pe efervescențele festive, pe căutarea senzațiilor și a extazelor de tot felul. Laboriosul Prometeu este epuizat: timpurile care vin îl propulsează pe Dionysos, mânat de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
costurilor. Piețele se câștigă tot mai mult prin privilegierea calității, mass customization, nivelul serviciilor, reactivitate maximă la evoluțiile cererii, reducerea termenelor, ameliorarea neîntreruptă. Pentru a ajunge aici, discursurile manageriale privilegiază scheme axate pe potențialele individului. Concepției mecaniciste sau impersonale a productivismului de modă veche îi urmează odele închinate autonomiei și inițiativei, flexibilității și creativității. Fiecare e invitat să-și evalueze și să-și perfecționeze competențele, dar și să-și aducă o contribuție personală, să se angajeze într-un progres continuu, să
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
recordurilor ce pot fi omologate, măsurate, un hedonism cantitativ și obligatoriu care reușește mai curând să complexeze oamenii decât să-i dezinhibe. Astfel încât dreptul la plăcere proslăvit de generația rebelă a devenit o somație, o „corvoadă”47, un fel de productivism al plăcerii asemănător, în principiu, celui care organizează domeniul industriei. Și tot așa cum economia liberală dă naștere stresului rezultatelor și angoasei șomajului, noua economie libidinală generează, în mare, panica eșecurilor și a fiascoului, frica de a fi un subdotat al
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
diversificând și fragmentând modurile de consum, obligându-i pe industriași să dezvolte și mai mult politica de segmentare a piețelor, alterconsumerismul nu face decât să desăvârșească esența societății de hiperconsum. Fericire și frugalitatetc " Fericire și frugalitate" Repunerea în cauză a productivismului și a consumaționismului sălbatic nu este considerată doar un imperativ pentru asigurarea supraviețuirii planetei: ea este adesea apreciată ca singura soluție socialmente justă și cea mai potrivită pentru idealul de fericire și de trai mai bun. Conform adversarilor mondializării liberale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Sondaj Le Monde - Médias PA, „L’élite des grandes écoles est fatiguée”, Le Monde, 23 octombrie 1991. 6. Roger Sue, Temps et ordre social, PUF, Paris, 1994, pp. 198-200. 7. Philippe Askenazy, Les désordres du travail. Enquête sur le nouveau productivisme, Seuil, Paris, 2004. 8. În 2002, aproape un muncitor european din trei recunoaște că este afectat de stres la locul de muncă. 10% dintre salariați suferă de depresie sau de anxietate; 9% dintre europeni declară că au fost ținta unei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ar fi libertare, egalitare și participative. Acest fapt reflectă un set întreg de asumpții asupra originilor crizei ecologice; nu este vorba despre "tragedia bunurilor comune" (care naturalizează lăcomia umană), ci despre apariția relațiilor sociale ierarhice și canalizarea energiilor umane înspre productivism și consumism (Bookchin 1982). Sociețile participative ar trebui să asigure posibilitatea realizării umane, fără să depindă de un nivel ridicat de consum. În al doilea rând, aceste comunități, deși se bazează pe ele însele, sunt privite ca având orientări internaționaliste
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]