14 matches
-
poate fi înlăturat de la parohie numai de către arhiereul eparhiot, la cererea preotului, în urma demisiei sale ori în urma sentinței Consistoriului bisericesc eparhial. Articolul 134 Acolo unde există mai mulți preoți pe lângă o Biserică, arhiereul eparhiot așază pe unul dintre ei ca proestos al Bisericii și care este responsabil de rânduiala din Biserică și birou. Articolul 135 Arhiereul eparhiot poate suspenda, până la pronunțarea sentinței Consistoriului bisericesc eparhial, fiecare preot, dacă pentru aceasta există motive. Cazurile de acest gen se vor socoti urgente, iar
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206810_a_208139]
-
Athos și se călugărește la mănăstirea Hilandar. După perioada de noviciat este hirotonit ierodiacon, iar la scurt timp preot ieromonah. Prețuit de toți, după trecerea la cele veșnice a egumenului, soborul mănăstirii l-a ales egumen în locul lui dar și proestos (membru al consiliului de conducere) al așezământului. Primește în vis porunca să ridice o mănăstire la o cădere de apă din România și să o închine Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Atunci își comandă o cruce din plumb grea de 7
SF. NICODIM DE LA TISMANA de ION UNTARU în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 by http://confluente.ro/26_decembrie_sf_nicodim_de_ion_untaru_1388061429.html [Corola-blog/BlogPost/347673_a_349002]
-
poate fi înlăturat de la parohie numai de către arhiereul eparhiot, la cererea preotului, în urma demisiei sale ori în urma sentinței Consistoriului bisericesc eparhial. Articolul 134 Acolo unde există mai mulți preoți pe lângă o Biserică, arhiereul eparhiot așază pe unul dintre ei ca proestos al Bisericii și care este responsabil de rânduiala din Biserică și birou. Articolul 135 Arhiereul eparhiot poate suspenda, până la pronunțarea sentinței Consistoriului bisericesc eparhial, fiecare preot, dacă pentru aceasta există motive. Cazurile de acest gen se vor socoti urgente, iar
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206811_a_208140]
-
se trece direct la citirile din Vechiul Testament, urmate de prochimene câte trei în parte. Apoi urmează rugăciunea trisagiului și trisagiul, un ultim prochimen, apostolul, evanghelia, predica și ectenia stăruitoare. Aici ne vom ocupa amănunțit de liturghia cuvântului împletită cu tipicele. Proestosul, preot sau episcop, îmbrăcat cu toate veșmintele - stihar, patrafir, brâu, mânecuțe și felon - tămâiază presbiteriul, icoanele și poporul, până în nartex și până la ușa locașului de cult. Tămâind rostește psalmul 51. Duminica, la greci și în Ardeal, această tămâiere se face
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
După obiceiurile vechi, acest loc ar trebui să fie la intrarea în naos, un jilț (strană) cu spatele la nartex și cu fața spre altar. După rubricile medievale, preotul prezidează tocmai din fața altarului, ca în timpul liturghiei euharistice, pe când episcopul urmează obiceiul vechi. Proestosul, cu mâinile ridicate, rostește stihira «Împărate ceresc», apoi stihurile următoare: Proestosul sărută evanghelia (și altarul, dacă e în fața altarului). Cu evanghelia în mână trasează semnul crucii peste credincioși (sau peste antimis), zicând: În timpul pascal, urmează stihurile Paștilor. Diaconul sau preotul
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
în naos, un jilț (strană) cu spatele la nartex și cu fața spre altar. După rubricile medievale, preotul prezidează tocmai din fața altarului, ca în timpul liturghiei euharistice, pe când episcopul urmează obiceiul vechi. Proestosul, cu mâinile ridicate, rostește stihira «Împărate ceresc», apoi stihurile următoare: Proestosul sărută evanghelia (și altarul, dacă e în fața altarului). Cu evanghelia în mână trasează semnul crucii peste credincioși (sau peste antimis), zicând: În timpul pascal, urmează stihurile Paștilor. Diaconul sau preotul citește ectenia mare, poporul răspunzând «Kyrie eleison» după fiecare cerere. Proestosul
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
Proestosul sărută evanghelia (și altarul, dacă e în fața altarului). Cu evanghelia în mână trasează semnul crucii peste credincioși (sau peste antimis), zicând: În timpul pascal, urmează stihurile Paștilor. Diaconul sau preotul citește ectenia mare, poporul răspunzând «Kyrie eleison» după fiecare cerere. Proestosul sau unul din preoții conslujitori recită prima rugăciune sinaxă, ce are conținutul următor: Poporul cântă primul antifon. La slavi și melkiți, fiecare zi de peste săptămână și fiecare sărbătoare au stihuri proprii, urmate întotdeauna de refrenul: La români, în afara sărbătorilor, există
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
există un antifon I comun tuturor zilelor: La greci, peste săptămână și în sărbători se cântă stihuri, cu refrenul: Pentru rugăciunile, iar duminica tot psalmul 103. Diaconul rostește ectenia mică, sau pur și simplu invitația: «Domnului să ne rugăm!», apoi proestosul sau un al doilea conslujitor recită a doua sinaxă: Se cântă al doilea antifon. Cât despre stihuri și uzajuri, totul se petrece ca în cazul primului antifon, dar cu refrenul următor: Peste săptămână, cuvintele «cel ce ai înviat din morți
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
greci, duminica se cântă psalmul 146. După doxologia minoră, se cântă imnul «Unule-născut». La români, doar acesta se cântă drept antifonul al II-lea, în afara sărbătorilor. Diaconul rostește ectenia mică, sau pur și simplu invitația: «Domnului să ne rugăm!», apoi proestosul sau un al treilea conslujitor recită a treia sinaxă: Antifonul al treilea variază foarte mult între diferitele uzajuri. Doar la sărbători acesta e identic peste tot. În zilele obișnuite, la români se cântă Fericirile (textul din Evanghelia după Matei), una
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
treilea variază foarte mult între diferitele uzajuri. Doar la sărbători acesta e identic peste tot. În zilele obișnuite, la români se cântă Fericirile (textul din Evanghelia după Matei), una după alta, fără stihiri și fără doxologie minoră la sfârșit. Dacă proestosul și conslujitorii sunt în naos, se alinează în procesiune spre presbiteriu, diconul ducând evangheliarul ridicat în mod solemn, în așa fel încât învierea lui Iisus, întipărită pe copertă, să fie în văzul lui și al poporului. Episcopul se pune ultimul
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
altar), să înconjure altarul, apoi să iasă prin ușa din stânga (cea dinspre nord, dacă altarul se află îndreptat spre est). La greci și melkiți procesiunea merge până la ușa bisericii, revenind pe solee, pe când la slavi clericii trec direct pe solee. Proestosul rostește rugăciunea intrării: Diaconul strigă cu voce tare: «Înțelepciune! Drepți!», apoi intră în presbiteriu, așază evangheliarul pe altar, iar ceilalți clerici merg după el. Ïntre timp, poporul cântă isodiconul, care are de obicei conținutul următor: Acesta e urmat de refrenul
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
Dacă este rînduit botez în cadrul liturghiei, atunci catecumenatul, botezul și mirul se fac în acest moment al liturghiei. Tot aici poate fi intercalată hirotonirea întru episcop, după care urmează trisagiul. Mai întâi diaconul rostește invitația: «Domnului să ne rugăm!», apoi proestosul sau un al patrulea conslujitor recită rugăciunea trisagiului: La sărbătorile crucii, rugăciunea de mai sus e înlocuită cu sinaxa următoare: După rugăciune se cântă trisagiul propriu-zis, în stil occidental, care le pomenește pe cele trei persone ale Sfintei Treimi: Aceasta
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
locale duse de arhiepiscopii tesalonicieni. În realitate sinodul V ecumenic precizează, ce pe langă episcopii patriarhi din Romă, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim să se mai numească arhiepiscopi și episcopii-mitropoliti din Cipru, Neoiustineana, Iberia, Efes și Tesalonic; primi 8 erau proestoși ai unor beserici autocefale, iar ultimii 2 pt importantă orașelor lor de reședință. În regunea ilirica se mențin episcopii la Sirmiu. În aceeasta vreme încetează latinitatea ilirica din cauza încetării latinității imperiale care între 578-602 vine înlocuită cu greaca-bizantina a Bisericii
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
Hipolit inserează, în capitolele 18‑19, două istorioare, ai căror protagoniști ar fi putut fi în viață la acel moment. Cea dintâi (IV 18) prezintă cazul unei comunități din Siria, dusă la fanatism de un personaj harismatic (probabil un episcop: proestos ekklesias) căruia nu‑i este prea greu să‑și convingă confrații de iminența parusiei. O mulțime de oameni, „pseudoprofetul” în fruntea sa, a luat calea deșertului pentru a‑l întâmpina pe Domnul. Mulțimea a rătăcit pentru un timp reușind să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]