155 matches
-
la o adică undeva, pe o stradă din Paris sau Londra, asemeni unui Cervantes sau Tolstoi rătăciți în secolul meu, deposedați de rama temporală a geniului și speriindu-mă asemeni unei năluci care schimbase dimensiunea lui ,illo tempore" cu aceea profană a timpului meu. Apoi, pe măsură ce-i citeam cărțile, altele și altele, care veneau peste mine ca un șuvoi a cărui forță părea că se amplifică neîncetat, senzația aceasta stranie că sunt contemporan cu cineva de la care, prin cine știe ce întâmplare miraculoasă
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
o dată relevat. "Eu sunt ușa", ianua coeli, sună un verset evanghelic, regăsibil și sub alte forme. În timpul liturghiei, există un moment tulburător când preotul clamează: " Ușile, ușile!", invitând la separarea celor chemați de cei nechemați, a lumii sacre de cea profană. Janus din mitologia latină era inițiatorul în mistere și purtătorul cheilor de la poarta solstițiului, precum Sf. Petru, în lumea creștină, deține cheile raiului. Folclorul nostru e plin de referințe consonante. Poarta maramureșeană, somptuoasă, are și o replică modestă, acea ușă
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
la înmormântări erau între două și patru sute de persoane, fapt ce arăta, pe de o parte, că controlul ideologic al partidului era foarte puternic; a merge la biserică era un semn de disidență; în schimb, ritualurile de la înmormântare fiind și profane, având o altă sacralitate decât cea instituționalizată de biserică, populația era lăsată să meargă la aceste ritualuri religioase - de altfel cele mai înalte autorități ale partidului spuneau că își înmormântează părinții la biserică și își căsătoresc copiii în fața statuii lui
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
aux motifs rupestres, îl narre leș origines. D'une feuille de vigne farcie, îl explique la tradition culinaire d'un carrefour de civilisations nourri des influences voisines. Récit ou recettes, tout ici n'est que truculence. Dans une Roumanie oů profane et sacré se côtoient, manger permet de participer ŕ l'ordre des choses, ŕ la réalité cosmique. Entre fętes champętres et caręmes orthodoxes, l'auteur ne s'y trompe pas, le repas est bien la premičre des expressions culturelles." În timp ce
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12344_a_13669]
-
Antifonarul este totodată și un îndreptar în ce privește regulile de execuție și ordinea cântărilor în cadrul liturghiei. Coralul gregorian a servit ca bază începutului polifonic devenind pentru câteva secole un izvor de inspirație pentru muzicieni. Monodia vocală atât religioasă cât și cea profană (laică) a caracterizat exprimarea muzicală până spre anul 1000 d. Hr. 4. Polifonia religioasă Aventura muzicii europene va începe odată cu apariția polifoniei și va duce la apogeul erei tonale. Ars nova este marcată în secolul al Xlll-lea de nașterea și
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
dezlegarea decât "sub cruce", ce poate fi sinonimă cu scrisul, legământ violent, visceral, pe viață și pe moarte, contra cronometru: "Tulbură hârtia/ cu sudori de sânge,/ patima, pustia,/ până nu se stânge!". Fidel valorilor sale ce nu țin de tulbureala profană și de vremelnicie, Ion Horea nu pregetă să facă din enigma morții o obsesie a scrisului, încredințând povara atotputerniciei divine. Încă sensibil la miracolul naturii, regretând ruptura artistului de perena ofrandă germinativă, poetul nu se cruță într-un epitaf autoironic
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
două literat m cultura păgână garantându-i în interio lui răscumpărat 61. Cunoscători desăvârșiți ai culturii păgâne, ei citează din literatura elenă. Mai mult decât atât: grație evoluției de câteva secole a literaturii creștine, grație imitației și emulației față de cea profană, dar mai ales grație propriului lor geniu, Sfinții Părinți ai secolului al IV-lea au creat o literatură clasică în stare să înfrunte mileniile și să satisfacă spiritele cele mai alese. Din contactul cel uri a ieșit cea mai frumoasă
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Sorin Lavric Nu există fenomen cultural care, privit fără prejudecăți, să nu arate izbitoare trăsături cultice. Literatura nu e profană decît pentru neaveniți, aura de mister care învăluie o operă fiind hotărîtoare pentru destinul ei postum. Un scriitor care nu e înzestrat cu însușiri magice e un biet scrib căzut din rangul vocației, talentul neputînd fi definit în chip rațional
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
cu capitolul rezervat lui Eminescu, topit sagace împreună cu Creangă sub titlul Frăția vinului de la Borta-Rece. Încă o dată, simțul critic al autorului se dovedește salutar: nu numai că distinge (și aici, ca și în alte păriți) între ocurențele sacre și cele profane ale licorii, dar, în ce-l privește strict pe Eminescu, Răzvan Voncu mai introduce o nuanță, separând „beția romantică” de cea lumească. Cea dintâi, ilustrată mai cu seamă prin efecte retorice. Eminescu, ne amintim, nu se îmbată numai cu alcooluri
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
jumătate de secol. Despre America anilor 20, despre politica și obiceiurile vremii. Am aflat în schimb cât de tare mă poate enerva un machiaj de îmbătrânire și ce stresante sunt anacronismele și gafele de scenariu pe care chiar și o profană ca mine le-a mirosit rapid. Personajul cu siguranță e unul fascinant, până la urmă tipul a implmentat sistemul de amprentare în SUA și a reușit să șantajeze toți președinții americani cu care a fost contemporan pentru a-i convinge să
J. Edgar [Corola-blog/BlogPost/97095_a_98387]
-
Mă tem de iarbă./ Nu înjur - nu mânjesc/ Femeile mă sperie - sunt/ Niște extratereștri din Norway./ Fac exerciții/ Și beau apă multă apă care mă consolează”. Majoritatea poemelor par, de altfel, niște exerciții de inițiere - câteodată cât se poate de profană, alteori de-a dreptul diafană - în particularul ireductibil al obiectelor din jur. Fie că e atent la mișcarea naturii, la o anumită gestică umană, Vlad Moldovan pândește mereu incongruențele, iregularitățile, „aspectul zgrunțuros” al lucrurilor, menite să (des)compună un imens
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
în care se îmbină Paradisul cu iubirea pentru o femeie Beatrice în forma cea mai idealizată, făcând astfel drum către iubirea pământeană dintre Petrarca și Laura. În felul acesta Tizian a putut reuni pe același tablou iubirea sacră cu cea profană, figurând în ambele hipostaze aceeași femeie, iubita din majoritatea pânzelor sale. Și coborând, nu prin hazard, ci cu perfectă logică în Faust, erotica domină în bună parte acțiunea, sacrul apărând în final ca o licență poetică, și nu ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de înviere- este simbolul învierii, al biruinței vieții asupra morții și a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului. Sărbătoarea Fărșangului( carnavalul măștilor) Termenul fărșang ( fășanc- în pronunție românească) - vine din Germania și se traduce ,, mască’’. După aprecieri recente acest obicei( profane la început- a ajuns o sărbătoare religioasă) ar fi apărut în lumea germană, maghiară catolică, extinzându-se în zona ortodoxă a Banatului de Sud, la români și sârbi (sunt și aprecieri că prima dată fășancul s-a născut în neolitic-
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
făcând propriu-zis politică, înscriindu-se adică într-un partid, sunt priviți de către cititorii lor cel puțin cu suspiciune. Omul de cultură dă dovadă de lipsă de profesionalism, atunci când, în loc să se ocupe de cultură, alege să rătăcească prin sfere atât de profane. Cultura înseamnă însă și o cultură politică. Eseul politic, cel pe care-l vor practica de exemplu Nicolae Manolescu sau Ileana Mălăncioiu după 1990, este un subgen literar. Iar de la afacerea Dreyfus încoace, rolul intelectualui (categoria scriitorului subsumându-se) a
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
numele tău" (Mt., 6, 9: în forma aramaică originală folosită de Isus: jit kaddaš šēmak). "Numele" (haššēm) pentru orientali nu este doar o definiție exterioară, ci partea esențială a personalității și deci, în acest caz, însuși Dumnezeu. Cererea semnifică: nu "profana" numele Domnului, nu ignora voința sa și poruncile sale și nu diminua onoarea sa în fața oamenilor. Semnifică "sfințește" numele Domnului, observă și pune în practică poruncile sale spre mai marea lui glorie în fața lumii. Mă întreb dacă evreii, care încă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vorba despre figuri care au propria lor importanță ce merită cel puțin respectul din partea celor de o altă credință sau deloc credincioși. De aceea, am considerat inacceptabil că, în 2006 la Berlin, directorul unei opere, în căutarea senzaționalului a putut profana Idomeneo de Mozart, operă magnifică, lăsând să iasă la sfârșit pe scenă capetele decapitate ale fondatorilor diferitelor religii, fără nici o legătură cu textul sau muzica fapt pentru care a primit aplauzele anumitor politicieni și jurnaliști ignoranți. De asemenea, tot în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
despre sacru și profan. Mai precis, despre modalitățile în care sacrul își face simțită prezența în imediata noastră apropiere sub forma unor întâmplări pline de tâlc, îmbrăcate pentru cei mai mulți dintre oameni într-o haină cu aparențe cât se poate de profane. Citind aceste romane cu o foarte solidă componentă metafizică și eseistică, aproape automat, gândul zboară spre Dostoievski, Mircea Eliade, Bulgakov, dar și spre Paulo Coelho, Dan Brown sau Michel Houellebecq, toți prezenți într-un fel sau altul (se discută despre
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
pâlnie de circ la gură trece pedalând alene și anunțând închiderea parcului. Soarele apune. Și fiindcă sanctuarele acestea ale verdeții, domeniul Reginei, trebuie să rămână pustii și curate, noaptea, departe de tot ceea ce instinctul sau întunericul ar putea trezi ori profana, oamenii le părăsesc treptat, după căderea serii. Stau lângă trei bătrâni care își strâng zmeiele în înserarea ce se lasă... Mă înșelasem. Bătrânii erau singuri doar cu câinii lor de rasă, care se făceau că se bat între ei, cu
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7108_a_8433]
-
din nou, de data aceasta de unul singur, numele. Iar noul nume, Demetru Dem Demetrescu-Buzău, prin semnul 33 pe care îl exhibă (n.b., alt semn cristic!) devine acum simbolul desăvârșirii inițiatice, dar și al iubirii în toate ipostazele ei: profană și divină. Această nouă intervenție în destin ar putea indica în cazul lui Urmuz nu doar o (re)cunoaștere a numerosofiei ca formă particulară de fidelitate pentru sacrele mistere ale transcendenței, ci și obsesia 5 autorului pentru „vestalele plăcerii", ca
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
bărbați de seamă din acea vreme, între care Luther și Dürer, binecunoscuți amândoi lui Cranach. Ca și într-un autoportret de bătrânețe care deschide retrospectiva. În acestea, nu mai e nimic convențional. Cranach e primul pictor german atras de portretistica profană. N-a pictat, în schimb, nici un portret de femeie inspirat din realitate. Linia despărțitoare între manierismul canonic și realism trece în mod cât se poate de clar printre figurile de bărbați și cele de femei. Marele iubitor al nudului feminin
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
de autonomie culturală. Și-a admis formal descendența evreiască, însă nu și religia, declarându-se în repetate rânduri ateu. Potrivit lui Rubenstein, tocmai lipsa unei identități religioase asumate voit e posibil să-l fi determinat să adopteo credință alternativă utopică, una profană și mult mai periculoasă. Din biografia lui Rubenstein, politicianul Troțki se profilează ca un om al extremelor și al contrariilor, un inconsecvent cu răsturnări bruște și radicale de poziție și schimbări de opinie în toate, mai puțin în privința idealului său
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
naratorul Raul se trezește numit fie Ra, fie scribul, și astfel rătăcește sensurile realității. Radu Țuculescu recurge la soluția fantasticului ivit din suprapunerea miturilor. Conversia are a face aici, la fel ca la Eliade, cu aglomerarea mizelor sacre în cele profane. Selchis poate fi regina diabolică care-și omoară bărbații sau o zeiță berberă, ce privilegiază, ca Imhotep, scriitorii. O subtilă metaficțiune se insinuează în datele finale ale povestirii, ca și cum manuscrisul neterminat se continuă într-un alt text, încăpător, al realității
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
după rețeta Péladan, „oaia neagră” a neoocultistmului francez, trebuie avut în vedere că libertinajul hedonist esoteric al boemei aristocrate devenise o modă, o l’art de vivre înțeleasă ca o formă de rezistență socială în numele unei utopice „société libre, démocratique, profane et hédoniste”. La angrenarea lui Proust în jocul de-a ocultismul metaestetic trebuie să fi contat și starea maladivă și caracterul exclusivist al solitarului romancier, care nu îi permiteau tânărului Proust frecventarea lucrărilor vreunei fraternități regulare serioase, domeniu pentru care
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
discorsivo e spesso finanche apodittico dei suoi scritti vadă collocato all'interno della curvatura pedagogica che, meglio di qualunque altra, consente di aderire allo spirito dell'autore, cogliendone di conseguenza, come rimarcato da Caterina Foppa Pedretti, îl tratto di "profetismo profano", senza confonderlo con quello di "profetismo religioso" classicamente inteso 4. "Profetismo profano" vuol dire, come invero anche în quello dalla cifră religiosa, abbandonare forme di rapporto con îl presente e îl futuro vicine alla magia, e cessare così di essere
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
della curvatura pedagogica che, meglio di qualunque altra, consente di aderire allo spirito dell'autore, cogliendone di conseguenza, come rimarcato da Caterina Foppa Pedretti, îl tratto di "profetismo profano", senza confonderlo con quello di "profetismo religioso" classicamente inteso 4. "Profetismo profano" vuol dire, come invero anche în quello dalla cifră religiosa, abbandonare forme di rapporto con îl presente e îl futuro vicine alla magia, e cessare così di essere voce oracolare che proclama una verità a chi ne chieda consiglio. Îl
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]