2,781 matches
-
cu metafizicul.Eliade vorbește de trecerea sacrului în profan și de supraviețuirea lui camuflata în lumea desacralizata. E adevărat că ateii dezafectează metafizica, e adevărat că-l “ucid” pe D-zeu, dar își cruța religiozitatea care se transferă asupra obiectelor profane.Adica ateii nu “adoră”, nu “idolatrizează”,nu “fetișizează” nu iubesc cu “religiozitate”?!!! E de-ajuns să ne-amintim de predecesorii ateilor de azi, unii dintre iluminiști, care au înlocuit credință în D-zeul creștin cu credința în Ratiune.Sa ne
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
cu credința în ...nihilism!Iată, deci că religiozitatea supraviețuiește morții lui D-zeu.Ceea ce ma deranjeaza este că religiozitatea originară,metafizica, nu mai are loc de progenitura ei, religiozitatea profana care crede că înlocuirea zeului cu tot soiul de substitute profane trebuie să devină normă universală. Pt Codruț: mersi pt cursul scurt de istoria religiilor... Știam ce spun și Eliade, si Durând et alii, dar asta nu mă obligă să fiu de acord cu ei. Sunt pure IPOTEZE, în condițiile în
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
știu, fie ei români sau străini, o știu oricum, iar pe ceilalți n-o să-i lămurească un semn cu căciulă care marchează un "a" latinesc (și măcar dacă ar fi așa întotdeauna!). Specialiștii nu au nevoie de astfel de semne, profanii nu sînt interesați, pe cetățeanul de rînd mai mult îl încurcă. Reforma e inutilă și nu dovedește nimic nimănui. Iar dacă vrem să ne afirmăm originea prin litere, atunci să o facem pînă la capăt. Să încercăm să scriem cu
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
pomenească. S-o fi jucat el cu alții...". La fel, reamintește intenția, împlinită pînă la un punct, a naratorului din Cimitirul Buna-Vestire, Unanian, de-a redacta un text sacrileg, Al Treilea Testament, în mijlocul căruia să se afle panorama unui Paradis profan ("un Rai Böcklin, pictural, artistic și cu singura santinelă a cedrului monumental la intrarea dinspre ape"), în dezacord cu conceptele biblice (" Plec înainte, ca în Sfintele Scripturi: ce mă poate opri? Mă oprește parcă noțiunea"), bizuit pe temele unei "romanțe
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
muchiile postamentului statuii, spre expunere și vînzare, lenjerie de damă Evident că aspectul pitoresc, farmecul pastoral, puritatea ancestrală a peisajului, frumusețea fizică și morală a locuitorilor Rășinarilor, datinile bine conservate, toate aceste elemente "sacre" contrastînd cu inevitabilele aspecte derizorii ale "profanului", au lăsat asupra scriitoarei amintiri de neuitat, halucinante pe alocuri. Friedgard Thoma vrea să refacă pe cont propriu această călătorie. Va pleca singură, incognito, și de aceea, inainte de a porni la drum, i-am propus să reperăm cîteva impresii
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
Ioana Pârvulescu La vîrsta cînd umblă prin cameră repejor și caraghios ca pinguinii, diletanți entuziaști în explorarea spațiului și profani în răsfoirea cărții cu pagini tari, copiii află deja că există "buni" și "răi". Atîta timp cît e acolo o voce care să le povestească, au sentimentul obscur că totul e cum trebuie să fie, pentru că răii dispar de la sine
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
cu ei? Erau și nu mai sunt - deloc și nicăieri. Amănunțite, sistematice investigații, prin mijloacele curente rămân fără nici un efect. Trebuie recurs la noi tehnologii, la aparatură din dotarea spațială. Discrete cercuri de influență știu ceva, dar nu fac destăinuiri profanilor. O asemenea neprețuită sursă ne-a atras atenția asupra unui fenomen întâlnit cu relativă frecvență și discernabilă repetabilitate numai în Statele Unite ale Americii. Acolo, persoane de ambele sexe, de preferință din clasele mijlocii - peste un milion de dolari în cont
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
am simțit "trădat" după ce am constatat faptul că erați "manipulat" de alții mai "versați" în ale politicii. Ați acceptat să fiți chiar președinte de partid, alături de foști tovarăși de nădejde ai defunctului P.C.R.(?), despre care știați mult mai multe decât "profanii". Nu m-au interesat motivele pe care le-ați avut în vedere atunci când ați acceptat propunerea făcută de alții, în numele Dvs. M-au întristat eșecurile, pe care eu le prevăzusem, care au început să apară unul după celălalt și m-
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
cultură. în același timp, eram foarte impresionat văzând că, pentru marile ritualuri, precum nunta ori ritualurile funerare, erau practici complet diferite de ceea ce observasem în Maramureș și în Oltenia. într-adevăr, în Maramureș, ca și în Oltenia, oficianții pentru ceremonialul profan al nunții și pentru ceremonialul profan al înmormântării sunt înșiși membrii familiei, cei apropiați sau vecinii. Ceremonialul e asumat de aceștia. De exemplu, femeile însele jelesc pe textele bocetelor pe care le-au învățat. Tinerii înșiși sunt cei care cântă
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
impresionat văzând că, pentru marile ritualuri, precum nunta ori ritualurile funerare, erau practici complet diferite de ceea ce observasem în Maramureș și în Oltenia. într-adevăr, în Maramureș, ca și în Oltenia, oficianții pentru ceremonialul profan al nunții și pentru ceremonialul profan al înmormântării sunt înșiși membrii familiei, cei apropiați sau vecinii. Ceremonialul e asumat de aceștia. De exemplu, femeile însele jelesc pe textele bocetelor pe care le-au învățat. Tinerii înșiși sunt cei care cântă cântecele obligatorii la ceremonialul nunții, - pe când
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
cei doi, mai ales priviți din spate! Altă variantă: "Venim să vă luăm cu mașina. Cînd auziți claxonul, coborîți". Altă variantă: soția a intrat în magazin, după cumpărături. Soțul, impacient, o cheamă afară printr-un cod familial auzit de toți profanii, dar înțeles doar de cuplul de inițiați. 3. Ambuteiaj. Șirul de mașini e atît de lung, încît nu i se mai vede capătul. La început, automobiliștii profită de ocazie să-și rezolve mici treburi interne: un telefon, o țigară aprinsă
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
extatic tărîmuri reale și țări imaginare, forează academic prin depozitele muzeelor și scotocește magic prin zoaiele mahalalelor, doar-doar se va întîlni cu luminile ascunse ale unor arderi creatoare neîmpărtășite ori cu mesajele subtile ale unor experiențe exemplare pentru care timpul profan n-a avut nici ochi, nici urechi și nici simțire, în general. Și parcă anume spre a confirma acea minunată zicală conform căreia din moment ce cauți ceva, înseamnă că ai și găsit, Tudor Octavian găsește. Găsește obiecte și fantasme, lumi uitate
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
în zorii conștiinței de sine și în plină miză a eternității. Există în spiritul acestor obiecte o severitate monastică și o vizibilă aspirație purificatoare, iar în materialitatea lor o tentație a păcatului și o voluptate ascunsă și periculoasă a jocului profan. Cea de-a doua categorie de lucrări folosește ca suport lemnul, mai exact scîndura, și duce economia de semn plastic pînă aproape de gradul zero. Lăsat în cea mai mare parte în starea lui brută, cu textura, nervurile și accidentele sale
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
ți-a trupul, și-n ureche îți crește-un creștet nou, îți url-o altă gură - e-un vai netrupuit de-o stranie natură, ci-a ei, și-a lui, și-a ta - iubite, rase, arse cărți de nisip à trois profane, sacre, farse. un vai mai am, un Doi, un Mai, o Vamă netrecută, veche; hai!”
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
notorietate și-au editat restituirile sonore pe CD-uri sub atenta sa oblăduire. Strădaniile lui, fie în fața mixerului ori a mesei de montaj, fie în fața calculatorului sau a sempler-ului se consumă în-tr-un fel de Tebaida arzătoare, în care practicarea ascetismului profan este la fel de aspră ca celebrarea ascetismului autentic, religios. Oamenii puternici nu se pleacă sub poverile grele, chiar dacă nu sunt obișnuiți să le poarte, pe când cei slabi nu se pot mișca sub ele chiar dacă menirea lor este căratul poverilor. Pe Călin
Meseriașul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13776_a_15101]
-
Un poem atrage totuși atenția asupra a ceea ce s-ar putea numi o structurare "arhetipală" a imaginii subiectului, abia sugerată dar nu mai puțin reverberantă, referința fiind una mitic-biblică, pusă în surdină și camuflată, cum ar zice Mircea Eliade, în "profanul" situației comune: cel ce vorbește despre pungile de sub ochi, "boala mizerabilă" ori "petele roșii de pe spate" face apel la acel gest ocrotitor, ca într-o pietà, o coborâre de pe cruce fără de cruce, reeditată în ambianța cotidiană, a unei râvnite "după-amieze
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
realizează simultan, fără a fi în mod simplu și definitiv una sau alta ( "întru înseamnă și a fi în, și a merge către", op. cit., 305); prepoziția are doar meritul de a se asocia prin uz acestui context. Cu sensul mai profan "în numele", "în spiritul", poate de obicei să apară la fel de bine și prepoziția în; întru are doar avantajul specializării marcate stilistic. De fapt, într-o analiză a uzurilor și a conotațiilor, e evident că întru cu excepția construcțiilor cu articolul nehotărît și
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
Cristian Măgura Eliade a însemnat mult timp doar Maitreyi, La țigănci, un roman sau două în plus, în cazurile fericite, iar pentru cei mai "fideli", Sacru și profan. Primul pas făcut în afara modei a fost susținut de o dublă provocare: în primul rând, atacurile care vizau omul - acuzele de legionarism sau antisemitism -, și în al doilea rând, lipsa unor studii ample care să cuprindă întreagă opera eliadescă. Hermeneutica
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
dar și altele privind generația anilor '50-'60, activitatea în mișcarea comunistă, din care autorul făcea parte pentru a se despărți apoi definitiv de ea, în 1957. Amintirile cele mai persistente din această epocă sunt reuniunile militanților ca niște "slujbe profane", impresia generală e "cenușie și disciplinată", limba e de "beton", iar din această vreme autorul păstrează o oroare sacră față de termenul "ședință". Pentru cititorul român e deosebit de interesantă intrarea festival care evocă Festivalul mondial al tineretului din București în epoca
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
el chiar a sporit, diversificîndu-și formele de manifestare. A coborît în istorie și însoțește, cumva, marile dezlănțuiri colective. Și rolul imaginii din peșteră, cu toată încărcătura sa magico-simbolică, ori poate cu mai mult decît atît, îl preiau acum statuile. Tăcutele, profanele și ignoratele statui care ne mai animă piețele sau alte spații publice. Dacă în mod obișnuit trecem pe lîngă ele fără să le observăm, iar cînd le observăm o facem doar pentru a le evita, în momentele de ruptură intervenită
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
Cu alte cuvinte, timpul devine iluzie pe măsură ce se desfășoară ș...ț Da, cea mai rea, cea mai primejdioasă dintre erezii, deoarece introduce în spirite gândul pervers că istoria însăși nu e altceva decât un mit, o minciună. Minciună sacră sau profană. O astfel de idee îngăduie cele mai mari crime!” (p. 299 și urm.) Dar memoria este capricioasă, cu cât se întinde mai mult în trecut cu atât martorii devin mai blazați („evocăm fantome”), uneori ilizibilă, alteori deformând prin însăși natura
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
comportare a personajului în secvența de la berărie, cât și misterioasa lui sinucidere. Mânuitorii de bani alcătuiesc o castă, un segment moral de elită al lumii: se revendică, pe filieră divină, din Sf. Petru, portarul împărăției lui Dumnezeu, iar pe linie profană din stirpea nobilă a marilor vistiernici de la curțile regale și imperiale. Erau oamenii de absolută încredere ai Suveranului, recrutați dintre exemplarele umane binecuvântate cu înaltul simț al onoarei, pentru care, între ființă și datorie, nu poate încăpea slăbiciunea vreunui clivaj
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
totalitate, integralitate (de unde și denumirea de sisteme integriste), el exclude interdependența fenomenelor și faptelor de viață, exclude comparația și opoziția și, înainte de toate, dubiul, dușmanul de moarte al vocației integriste. Istoria a cunoscut monarhii și tiranii absolute, fervoarea religioasă și profană intolerantă, tot felul de dogme fanatice și adevăruri absolute în numele cărora s-au produs și încă se mai produc cele mai cumplite carnagii. Am găsit într-un eseu mai vechi intitulat „Despre tot și nimic” (titlu care-mi amintește de
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
impune o astfel de datorie. Dar poți să ai satisfacții neașteptate dacă administrația acestui cimitir e impecabilă, parcelele bine organizate astfel încât să găsești repede și ceea ce nu cauți. Pentru specialiști conservarea unei tradiții nu are conotații mohorâte. Ceea ce pentru mulți profani pare un vast teritoriu de cenușă (romanele secolului al XIX-lea, să zicem), pentru specialiști sunt vestigiile unei vieți culturale ce merită recuperată. Organizarea cronologică a dicționarului oferă "cea mai fidelă imagine a evoluției genului romanesc și a receptării lui
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
Jumătate de secol poezia românească s-a scris pe zidurile închisorilor. în loc de ferestre. Ea deschidea condamnaților perspectiva mirifică a mirajelor nețărmurite, libertatea paradisiacă a reveriilor impenitente. Literatura s-a transformat pentru acea vreme într-un ritual al evadării din timpul profan și strivitor al istoriei. O poezie de sorginte concentraționară, deci a negării realului, a refugiului în imaginar și în metaforele lui, oficiau poeții. De la Radu Gyr și Vasile Voiculescu la Virgil Mazilescu și Cristian Popescu, ei și-au scris versurile
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]