86 matches
-
Rhizoma marconienii (numele alegoric al românilor pe fundalul defunctului regim Iliescu-Năstase) sunt supuși unor "narcoze, hipnoze, psihoze" ce dau și titlurile celor trei părți ale cărții. Sub aceste auspicii de sfârșit de lume, autorul se lasă scris de hermeneutica suspiciunii profesată cam de toate personajele care cred că nimeni nu mai e liber și nesupravegheat, că toți suntem victime ale interferențelor, bruiajului și paraziților într-o "conexiune simpatetică", într-o "rhizomă" generalizată și totodată subterană. Această stare de dihonie și dependență
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
asupra celorlalți, ca și cum, neapărat, ar trebui să fie să ofensezi, fie să fii ofensat" Niccolo Machiavelli (11 apr. 1981). Candoare feroce... (subsemnatul, 20 nov. 2004)... Cumintele, ipocritul la maximum, ajuns sus la putere, unde taie și spânzură. Invers, umilința excesiv profesată, pusă la încercare, înfruntând prefăcută un mare succes...Sau pudoarea în fața unei șanse prea mari ce i se ivește pe neașteptate cuiva mimând modestia, faptul că așa ceva, el personal, nu ar merita... Lucidul fără scăpare. Căruia îi mai rămăsese doar
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
ucigași în același timp, explică vitalitatea acestei doctrine care continuă să tulbure mințile multor indivizi chiar și în ziua de azi. „Natura conspirațională” și „revoluționarismul militant” al comuniștilor din România nu sunt, însă, tocmai elemente de recuzită romantică. Dincolo de ideile profesate, comunismul a fost o luptă bestială pentru putere, și nimic mai mult. Nu generozitate și avânt spiritual umanist găsim la protagoniștii experimentului comunist, ci lăcomie, ură, fanatism, schizofrenie și-o imensă rapacitate. Aceste caracteristici s-au manifestat pretutindeni, dar în
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
i-o provoacă exegetului poezia bună. Criticul nu citește pur și simplu poezia, ci o rescrie, reconstituind actul creației. Chiar și atunci când procesul de producere a poeziei este extrem de complicat, ca în cazul creației lui Mihai Ursachi, critică de identificare profesata de Gheorghe Grigurcu funcționează fără ezitare, chiar cu un fel de ardoare, făcându-l pe cititor să se simtă oarecum depășit, așa cum se simte un iubitor de muzică în fața unui interpret virtuoz: "în numele acestei (im)posturi de alchimist, poetul se
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
50 de ani de când a început să mânuiască penița, încadrându-se printre condeierii ,,Libertății”. La începutul carierei, câțiva ani ați fost profesor la școala generală din Iancaid, apoi gazetar și translator. Paralel ați scris și proză scurtă. Care dintre domeniile profesate v-a atras cel mai mult? - Deși mi-a plăcut foarte mult activitatea la școală, respectiv să lucrez cu elevii, am părăsit cu oarecare regret școala și satul Iancaid, alegând profesia de jurnalist. M-au chemat să mă angajez la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94155_a_95447]
-
dată când înfierează manelismul, prostul-gust sau dispersia valorilor, ei fraternizează implicit cu cititorul așa-zis civilizat, gâdilându-i și stimulându-i orgoliul de a se fi înălțat deasupra moravurilor cotidiene. De aici, teza celor două Românii, dar și cultul elitismului, profesat mai mult sau mai puțin programatic. În schimb, nimic din acest pact de simpatie cu publicul elevat - în dauna celor „necivilizați” - n-a stat în firea lui Octavian Paler. Dezgustul său față de societatea românească de azi s-a scăldat întotdeauna
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
N. Steinhardt și Adrian Marino sunt eminamente diferiți. În plus, Steinhardt și tipul său de lectură critică nu ar putea să provoace decât derută unui intelectual „cu ambiția construcției și cu vocația seriosului” (Mircea Muthu). Aceasta și datorită ambiguității criticii profesate de Steinhardt: dintre cele două mari teorii antinomice asupra procesului lecturii („descoperim” sensul sau îl „construim”), Steinhardt le alege pe... amândouă. Mai exact, el preia de la prima ideea că „Autorul nu a murit” și că a depus el însuși sensul
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
cuvântul, văzând situația, sări cu bricheta lui, scăpără la iuțeală și îi dădu foc, realizând asta cu un fel de servilism ironic, pentru că în timp ce se întorcea spre sală, îmi făcuse mie cu ochiul, ca și cum eu aș fi complicele lui. Marxismul profesat zi de zi făcuse din Pipoton, amicul meu ajuns departe, vorbitorul, profesorul cu reciclarea, colegul meu sărac de liceu, cu care mă dusesem prima dată la Crucea de piatră și pe urmă și la Șanhai, un bordel care nu mai
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
o cu totul altă calitate decât cea veche, stând sub cârmuirea directă și salutară a Creatorului, iar nu sub cea arbitrară și nocivă a creaturilor. Un lucru se cuvine însă adăugat aici, și nu de cea mai mică importanță: dualismul profesat de autorii apocalipticilor nu este unul metafizic, întrucât Dumnezeu rămâne peste tot Creatorul și Stăpânul absolut, al ambelor vârste. Ne aflăm așadar la antipodul viziunii gnostice, unde viziunea vârstelor reflectă o dihotomie esențială în sânul divinității: Dumnezeul bun și Demiurgul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fiul natural al lui Ion Luca. O uliță desfundată de fapt, aruncată undeva în mahalaua mahalalei, dincolo de stadionul Ghencea, în ale cărei noroaie, n-au călcat, cu siguranță, nici chiar pașii lui Gorică Pirgu. Uzând înțelept de filonul psihanalitic, viziunea profesată aici de Ion Vianu ar putea fi, cu ușurință, una integrală. Nu e, însă are o calitate mult mai de preț, dovedindu-se, în raport cu scrisul matein, integrantă.
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
sentimental ca serial killerul/ surâzând tandru când vede la știri/ pozele victimelor?/ Să nu-ți urăști & să nu-ți iubești amintirile." (pag. 37) E drept că de aici mai trebuie întoarse câteva pagini până la întinsul eseu prin intermediul căruia fascinația alcoolică profesată își vădește, în defavoarea eventualelor suspiciuni de adicție, aerul substanțial erudit. Spre deosebire de natură, iată, cultura face salturi. Căci nu despre alcooluri pur și simplu scrie Vancu, ci despre un anume scenariu, bine trecut prin alambic, în care, desigur, acestea joacă neînduplecat
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
de bine se pricepe!) numai la aceasta din urmă. Șocul pe care l-a produs, la apariție, primul volum din Jurnal (2001), se datorează tocmai unei asemenea confuzii. Critica l-a citit ca pe un fapt de viață literară. (Singurătatea profesată anancastic acolo fiind interpretată ca simplu răsfăț monden.) Cineva se scandaliza, mi-amintesc, de transcrierea cutărui sadism infantil. Cum să rupi, chiar și la o vârstă fragedă, coarnele unui melc? Dar cum să judeci o carte, fie ea și memorialistică
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
de-a face cu valoarea, lucrurile îți lasă un gust sălciu. Transferul urii din zona politicului a desfigurat un spațiu care ar fi trebuit să fie al creativității pure. A nu vedea că dezinteresul pentru cultură e datorat și intoleranței profesate de comisarii politici de la anumite publicații cu pretenții „elitiste” înseamnă a fi orb. Când, programatic, lauzi cărțile unor autori convenabili și, la fel de programatic, le tăvălești în noroi pe cele scrise de inamici ideologici, de ce te-ar mai crede cititorul? Poate
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
pun la îndoială ierarhia lui Negrici („cei mai serioși [...] din această parte a Europei”). Doar că, formulată fiind de un spirit în genere atât de sceptic, o găsesc surprinzătoare. Cum se împacă vehemența nimicitoare din Iluziile literaturii române cu entuziasmul profesat, iată, cu numai un deceniu și ceva în urmă? Pe de altă parte, să luăm aminte la stil. Că Negrici scrie bine (cu un termen colocvial), e deja un loc comun. Frazele lui închipuie adevărați arbori genealogici. De obicei, cuvintele
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
cu ziua”. La el, forța vine și din retragerea expresiei belicoase în favoarea unei abia șoptite rugăciuni, a unei contorsionări imaginative, așa cum iedera înlănțuie înfrumusețându-l trunchiul unui copac uscat. Oare, doar „înfrumusețându-l”? Zona imprecativă odată părăsită (reminiscențe ale agon-ului profesat în volumul anterior mai pâlpâie uneori, în special în capitolul Afaceri biografice), Jurebie redevine caligraful acut al unei noi resemantizări a emoției, un creator de stampe atemporale în care dincolo de autoportretele vizibile putem zări uitată, într-un colț, mâna maestrului
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
de om). Ideea e foarte interesantă și, în realitate, pe ea se fondează întreaga carte. La mijloc e, cred, un fel de tabu. Dar și o metodă inedită de distanțare față de limpiditatea prea accentuată a poeziei de azi. Ermetismul soft profesat constant de Manasia îl determină să refuze asemenea acte de directețe. O dovedește și primul poem de aici, care alunecă treptat dinspre un regim cotidian, localizabil, către unul al terorii difuze: „Rătăcesc printre blocurile Ostroveniului,/ proaspete, colorate,/ văzute prin retina
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
reciproc, dar În nici un caz prin lipsa unui anumit termen. E ca și când am acorda unui scriitor un premiu Nobel În speranța că, mai apoi, ar lupta din toate puterile pentru a-l merita și a-l obține cu adevărat. Educația profesată prost și excesiv cultivă iluzia că altcineva poate să facă ceva În locul tău, că există permanent o alteritate mai presus de tine care trebuie să vină și să valorizeze ceea ce Întreprinzi, că cineva dinafară trebuie să-ți dea permanent un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Niciun filosof nu are prostul gust de a opta pentru un sfârșit care să-i contrazică trecutul: în cazul lui Diogene, doxograful lasă alegerea între ingestia unei caracatițe crude și mușcătura unui câine; în ambele cazuri, el moare în conformitate cu preceptele profesate: natura crudă este de preferat culturii gătitului, iar animalele indică întotdeauna calea cea bună - inclusiv câinii turbați... Prima versiune: Simon Magicianul - trebuie să fii într-adevăr vrăjitor pentru a reuși această performanță unică - zboară vreme îndelungată deasupra Romei. Planează fără
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
viață cotidiană, oamenii interacționează pe baza unei strategii ce implică un sistem de coduri de acțiune bazat pe câteva „axiome” de conduită născute, cristalizate și sedimentate în practica rutinieră. Ele sunt, în cele mai multe cazuri, netransparente pentru actorii acțiunii, dar permanent profesate, luate ca subînțelese printr-un acord tacit. Respectivele supoziții, împreună cu regulile mai de detaliu (coduri) nu sunt însă niște principii abstracte, imuabile, ci au o valoare indexicală, adică se adecvează contextului (partenerii interacțiunii țin seama atent de biografia, statutul, cunoștințele
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
rezolve probleme acute și dificile nu incumbă, desigur, negarea de principiu a legitimității unor atare întreprinderi. Cei ce scrutează cu responsabilitate științifică realitatea socioumană insistă însă necontenit că ea trebuie mai întâi atent studiată. (Fără îndoială că un asemenea deziderat, profesat mecanic, este el însuși nerealist, fiindcă pe de o parte sunt fapte evidente, de bun-simț, unde investigația e superfluă, iar pe de altă parte, există situații în care deciziile nu pot aștepta rezultatele unor cercetări minuțioase.) În plus, studierea diversității
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
nouă lectură de ansamblu a operei. Pe de altă parte, criticul dialoghează polemic cu detractorii lui Nichita Stănescu, încearcă să explice mecanismele „clasicizării premature” și ale „mitizării” poetului ori deplânge aviditatea acestuia în a-și irosi timpul în singura politică profesată, aceea a amicițiilor. SCRIERI: Cuprinderi, București, 1993; Nichita Stănescu, Brașov, 2003; Viziunile „învinsului de profesie” Nichita (Cosmicitate în lirica stănesciană), Iași, 2003. Repere bibliografice: Anton Horvath, „Cuprinderi”, ST, 1993, 12; Ioana Bot, Schimbare de voce, TR, 1994, 10; Dan Silviu
SPIRIDON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
glăsuiește profetul: «Zece împărății vor stăpâni pământul, apoi va veni unul mic, care va supune trei din acestea zece»” (4,4; cf. Dan. 7,24). Foarte probabil, autorul are în vedere politica lui Hadrian față de evrei, opusă celei puternic antiiudaice profesată de predecesorii săi, Vespasian, Domițian și Traian. În sprijinul pasajului amintit, el aduce un altul, din aceeași scriere (Dan. 7,7‑8), cu un mesaj identic: cornul cel mic scoate din rădăcină trei dintre coarnele cele mari. Urcarea la cer
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
demonstrată astfel ,,la nivel regional”, este că Întârzierea introducerii sau recunoașterii academice a antropologiei socioculturale În Europa Centrală și Răsăriteană reflectă procesele sociopolitice din regiune, dinainte și de după 1989. Denunțată ca ,,știință burgheză” sub comunism și opusă astfel materialismului istoric profesat oficial, antropologia intră volens nolens Într-un joc ideologic și În niște raporturi de putere Încă active (după toate probabilitățile) și În prezent. Situarea periferică a disciplinei pe ansamblul specializărilor academice centralși est-europene depășește, atunci, cadrul unei dispute strict terminologice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
evoluția unor poziții, estetici, viziuni, relevarea ocurenței și a circulației unor tematici, modalități și tehnici etc. Nu e o istorie anecdotică, pierzându-se în detalii, biografice sau de alt soi, e o istorie a formelor de literatură, a ideilor literare (profesată altfel decât o face Adrian Marino), a practicilor scrisului, observate nu într-o viziune tehnicistă, ci prin corelare cu substratul ideologic și într-o perspectivă vizând revelarea valorii. Demersul exegetic este deseori, dacă e considerat pe porțiuni restrânse, unul cu
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
reîntâlnească din nou, par să nu corespundă portretului colectiv în care intră, de-a valma, eroi și victime, asasini și păcătoși, ratați și lacomi, bețivi și abstinenți. Contradicția majoră a lui Marlowe provine din conflictul ireconciliabil între înaltul model moral profesat și precaritatea - aproape mizeria - în care-și duce existența. „E o viață sordidă, dar m-am obișnuit cu ea”, îi replică, pe un ton mușcător, Lindei Loring, ușor dezamăgită de sărăcia în care trăia bărbatul pe care deja începuse să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]