700 matches
-
consistent, în franceză, dintr-o scrisoare e transcris cu neglijență (iar competența lingvistică a lui Alice Voinescu, deținătoarea unui doctorat la Sorbona și frecventînd grupul de la Pontigny, e incontestabila): "je n'ai pris que le nécessaires", "le geste de Coana Profira que șes filles mon șpentru m'ontț bien décrite (...) mă șpentru m'aț beaucoup endolorie". Nu sînt greșeli care să împiedice o bună receptare a textului, dar evident ar fi fost mai bine ca ele să lipsească dintr-o carte
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
-
Filip-Lucian Iorga 3000 de minute de convorbiri A fost odată “R”, prietena lui Mircea Eliade...Așa începea dedicația pe care Doamna Profira Stoicescu mi-o dăruia, acum mai bine de doi ani, pe o fotografie de altădată. Nu e o greșeală, “D”-ul mare. Cum să reprezinți, altfel decât așa, atât de banalizata și devalorizata calitate de doamnă, atunci când este veritabilă? Ce
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
La 30 iunie, Doamna Stoicescu a plecat. Repede, brusc, hotărât, așa cum obișnuia să facă totul. Fără drept de apel. Vârsta înaintată nu înseamnă nimic. Plecarea a fost, oricum, prea rapidă și neașteptată. Pentru că, de fapt, nu era dorită... Puțină genealogie Profira (Rica) Botez s-a născut la 25 iulie 1904, în Vlașca, la Preajba. Tatăl ei, Ion Botez (1874-1940) era originar din Moldova, a administrat moșii în Vlașca și a fost, mai târziu, primar al Predealului și proprietar de terenuri acolo
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
nu era completă fără o poezie tristă, spusă de Rica, cu ochii în lacrimi. În rest, jocuri copilărești, prietenia surorii mai mari cu Tudor Vianu și savuroase detalii culinare din sudul României vechi. În război... Nu fără peripeții a trecut Profira Botez prin Primul Război Mondial. Singură, fără familie la București, a locuit pe la rude și a ajuns, la un moment dat, să îndeplinească rolul de infirmieră. Pentru micuța infirmieră a compus Alexandru Visarion poezia Către o fetiță de 12 ani
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
puternic îmbibat de frumoase tradiții săsești, în timp ce vacanțele și le petrece la Predeal, unde va învăța și ungurește. Va urma, în continuare, Facultatea de Litere din București, unde îi are ca profesori pe Caracostea, Dragomirescu, Iorga sau Take Papahagi. Frumusețea Profirei și în special privirea misterioasă o transformă în... Sfânta de la Corița, model pentru figurile sfinților pictați în bisericuța aromânească de la Corița. Amintiri despre Mircea Eliade Tânăra studioasă și refractară la avansurile sentimentale ale unor Radu Boureanu, Anton Holban sau Zaharia
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
Pasărea. Încă din primul moment, se creează între ei o legătură puternică. Prietenia va căpăta profunzimi în timpul lungilor plimbări în doi, mână în mână, și al discuțiilor din mansarda de pe strada Melodiei. “N-am vorbit niciodată despre dragoste - își amintea Profira Stoicescu - chiar dacă Mircea a încercat de multe ori să mă facă să-nțeleg. El m-a iubit cu o iubire tristă”. În decembrie 1925 merg, împreună cu alți colegi, cu Moș Ajunul și sunt primiți la Familia Regală, la Patriarhie, de către
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
a scris în jurnalul său: “Plec. Biblioteca se-ndoliază. Rica, Rica, Rica ...”; numele Ricăi, scris din ce în ce mai mare, până ajungea să ocupe singur o pagină de caiet. A urmat o corespondență care, la un moment dat, s-a întrerupt. Pentru Eliade, Profira Botez a rămas întotdeauna enigmatica R, marea iubire platonică, inspiratoare a Gaudeamusului și despre care a scris în Șantier și în fragmentul Mansarda din memorii. Nici pentru Profira nu a fost doar o prietenie intelectuală, ci un sentiment superior, o
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
o corespondență care, la un moment dat, s-a întrerupt. Pentru Eliade, Profira Botez a rămas întotdeauna enigmatica R, marea iubire platonică, inspiratoare a Gaudeamusului și despre care a scris în Șantier și în fragmentul Mansarda din memorii. Nici pentru Profira nu a fost doar o prietenie intelectuală, ci un sentiment superior, o iubire stranie care n-a părăsit-o niciodată. Povești din anii ’30... În 1927, Rica a făcut prima călătorie în străinătate, la Constantinopol, unde s-a împrietenit cu
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
a făcut prima călătorie în străinătate, la Constantinopol, unde s-a împrietenit cu un bey turc și a petrecut Paștele la restaurantul ținut de rușii albi, refugiați din cauza revoluției bolșevice. După terminarea facultății și obținerea licenței în Litere și Istorie, Profira Botez a plecat, ca profesoară, la Strehaia, apoi la Bazargic și la Balcic, unde a intrat în atmosfera inconfundabilă a lumii de la Mahmud și unde le-a cunoscut pe Regina Maria și pe Principesa Ileana, viitoarea Maică Alexandra, de care
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
II și comandant-șef al Aviației; unica soră a fost Virginia, moartă la doar 30 de ani, din cauza unei tuberculoze agravate în timpul detenției de la Horezu, ordonate de autoritățile germane de ocupație, din timpul Primului Război Mondial, din cauză că tânăra studentă răspândise manifeste anti-germane. Profira și Sergiu se căsătoresc în 1937 și, anul următor, la 27 aprilie 1938, vine pe lume Călin-Sergiu Stoicescu, un copil de o frumusețe răpitoare, crescut cu guvernante nemțoaice și școlit la Școala Franceză. Mondenități și prietenii În această epocă, soții
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
Grigore Vasiliu-Birlic, Eva Vântu, Coco Vidrașcu, Petrișor Viforeanu, Ion Voicu, George Vraca, Maria Zagor ș.a., toți apar în evocările Doamnei Stoicescu, resuscitând o lume apusă, cu gălăgia și can-can-urile ei, cu întreaga distincție și strălucire. O relație specială a avut Profira Stoicescu și cu Principesa Martha Bibescu. Dr. Stoicescu îl îngrijea pe Principele George-Valentin, iar soțiile stăteau de vorbă, la palatul de la Mogoșoaia. Peste ani, cele două aveau să se reîntâlnească, în cu totul alte condiții, la Paris, în ultimul an
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
reîntâlnească, în cu totul alte condiții, la Paris, în ultimul an de viață al prințesei exilate. Apocalipsa unei lumi Au urmat vremuri grele pentru familia Stoicescu: ascensiunea legionarilor, cărora doctorul Sergiu li s-a alăturat, de nevoie, cu toate împotrivirile Profirei, care avea oroare de extremele politice; războiul și venirea la putere a comuniștilor, care aveau să demoleze o lume întreagă; anchetele de la Securitate; confiscarea apartamentului cu 10 camere, din Știrbey-Vodă; dispariția prietenilor și rudelor în închisorile comuniste; excluderea doctorului Stoicescu
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
rudelor în închisorile comuniste; excluderea doctorului Stoicescu din corpul medicilor și problemele pe care le-a avut Călin, înainte să poată urma Facultatea de Chimie și să ajungă unul dintre cei mai apreciați absolvenți ai acestei facultăți. După anii ’60, Profira Stoicescu a călătorit mult, la prietenii din străinătate. Avea să fie singura consolare, după pierderea soțului și a fiului. Ultimii ani au însemnat mai mult singurătate și dezamăgiri, dar și participarea la viața culturală și actele filantropice pe care le-
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
scria: “Leg de viața Duduiei Rica fapte mari”. Și nu a greșit. Faptele mari ale Doamnei Stoicescu nu au fost vizibile sau trâmbițate, ci discrete și adevărate. Model de existență și de asumare a propriei failibilități și a destinului. Plecarea Profirei Stoicescu, deși dureroasă, nu mă lasă chiar atât de singur, pentru că eu, “cronicarul dumneaei”, așa cum obișnuia să îmi spună, moștenesc și sper să pot împărtăși, în continuare, amintirile enigmaticei R. Pentru că de la Doamna Profira Stoicescu am înțeles că moarte există
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
propriei failibilități și a destinului. Plecarea Profirei Stoicescu, deși dureroasă, nu mă lasă chiar atât de singur, pentru că eu, “cronicarul dumneaei”, așa cum obișnuia să îmi spună, moștenesc și sper să pot împărtăși, în continuare, amintirile enigmaticei R. Pentru că de la Doamna Profira Stoicescu am înțeles că moarte există numai acolo unde există uitare.
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
greșească. Odată, la un consult cu medici de renume, stătea umil lângă perete, ascultându-l pe profesorul Urlățeanu: - Fata are febră tifoidă. Nu vă speriați că temperatura-i mare; înveliți-o întruna în cearșafuri reci și primeniți-le mereu. - Coană Profiră... Fata n-are febră tifoidă. Lăsați cearșafurile, c-o-mbolnăviți mai rău. Pe cine să creadă coana Profira? Pe Benglas sau pe un ditamai profesor? A mers pe mâna magistrului, iar Lenuța, soră-mea, a făcut o dublă pneumonie și
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
Fata are febră tifoidă. Nu vă speriați că temperatura-i mare; înveliți-o întruna în cearșafuri reci și primeniți-le mereu. - Coană Profiră... Fata n-are febră tifoidă. Lăsați cearșafurile, c-o-mbolnăviți mai rău. Pe cine să creadă coana Profira? Pe Benglas sau pe un ditamai profesor? A mers pe mâna magistrului, iar Lenuța, soră-mea, a făcut o dublă pneumonie și s-a curățat. Nu cred în blesteme, dar n-am s-o uit pe mama spu-nându-i vestitului doctor
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
mă gîndesc bine, o iubeam și pe Ada, o fetiță de seama mea, venită de la București. Ne jucam în nasturi, avea vocea nazonată și ceva neobișnuit în mers. Făcea mereu pași de dans! Însă adevăratele legături "sexuale" le aveam cu Profira, servitoarea. Ea mă lăsa s-o "aud". Un adevărat ritual! Cînd se făcea noapte coboram împreună scările (stam într-o haltă, la etaj) pe întuneric. Ne țineam de mînă. Ajunși jos, ea ieșea afară, închidea ușa și se pișa în
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
copil un cărturar, drept care i-a și fost primul profesor de istorie și filosofie. Deci "spiritul pandur" de care vorbea Mihai Ralea trebuie căutat nu în Gorj, ci printre neamurile din partea mamei, țărancă de la Verșeni, de pe malul Moldovei. O chema Profira (nume pe care autorul Șoimilor îl va da primului său născut, scriitoarea Profira Sadoveanu); îi semăna fizic, era veselă, expansivă și povestea frumos lucruri "de la noi de la Moldova". A murit de tânără, la 34 de ani. Bunicul, "un bătrân voinic
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
filosofie. Deci "spiritul pandur" de care vorbea Mihai Ralea trebuie căutat nu în Gorj, ci printre neamurile din partea mamei, țărancă de la Verșeni, de pe malul Moldovei. O chema Profira (nume pe care autorul Șoimilor îl va da primului său născut, scriitoarea Profira Sadoveanu); îi semăna fizic, era veselă, expansivă și povestea frumos lucruri "de la noi de la Moldova". A murit de tânără, la 34 de ani. Bunicul, "un bătrân voinic, roș la obraz, cu plete albe" (ca și scriitorul în anii senectuții) se
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
Emil Brumaru Incomparabilei Profira O, servitoare, dulce servitoare Din îngereasca mea copilărie, Îți miroseam cu lăcomie fusta Plină de purici din bucătărie Și-ți căutam chiloții sub saltele Ca să le sorb cerescul lor parfum, Cu nara dilatată, cu ochi umezi, Cu inima făcînd trans-bara-bum
Suprema servitoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11494_a_12819]
-
cu petrol lampant,/ Înfierbânta în el orice agrafă./ Iar curul tău gigantic și vibrant,// Cu bucile cum pernele și roșii,/ Purtat în rochii leoarcă de lături,/ Ți-l arătai, pe putini aplecată,/ Punând cu-nțelepciune murături!!!" (Suprema servitoare, dedicată "incomparabilei Profira"). Nu mi se pare nimic obscen în aceste strofe încinse: calitatea estetică a versurilor le ridică mult deasupra simplei pornografii. În câteva rânduri, autorul reușește chiar performanța de a nara și fixa liric uimitoare indecențe caste. Un arhanghel "putred/ în
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
și jumătate de pușcărie. Bărbatul fusese acuzat de furt calificat. El a fost predat lucrătorilor de la I.P.J. Timiș - Compartimentul Urmăriri pentru punerea în aplicare a mandatului l În data de 11 ianuarie, polițiștii de frontieră timișeni au depistat-o pe Profira H. , de 38 de ani, din Galați, care a sosit în țară la bordul cursei aeriene Treviso - Timișoara. Oamenii legii au descoperit că aceasta nu avea în pașaport nici o ștampilă de intrare în Italia, țară din care venea. Au fost
Agenda2005-03-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283283_a_284612]
-
S-a stabilit că gălățeanca a ieșit în mod legal din țară în luna iunie 2003. A ajuns în Serbia, de acolo în Muntenegru, a vizitat Croația și Slovenia. La frontiera cu Italia au apărut problemele, generate de faptul că Profira H. avea interdicție de a mai păși în spațiul Schengen timp de cinci ani de zile, fiind returnată de acolo în cursul anului 2002. Ea a intrat, totuși, în Italia în mod ilegal, trecând pe lângă punctul de frontieră sloveno-italian. Zilele
Agenda2005-03-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283283_a_284612]
-
noi ca persoanele devenite cetățeni români să nu aibă drepturi politice decât cel puțin după trei generații, adică, minimum de timp ca să-și poată formă puțină rădăcina an trupul neamului nostru"). Sau, alt exemplu, ăntr-o convorbire din aprilie 1944 cu Profira Sadoveanu, cumnată autorului Jurnalului și fiica lui M.Sadoveanu, este evocata intenția pe care o avusese acesta de a se ănscrie, ănainte de rebeliunea din ianuarie 1941, la legionari: <"Tata, continuă ea, nu poate ănghiti pe bolșevici și de aceea
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]