6 matches
-
patru ani se repetează aceste apeluri la gustul estetic fără ca noi să le fi băgat de samă. Dar acuma... acuma cetitorul nu ne mai scapă. Vrând - nevrând trebuie să urmeze pe cărarea înflorită a muzelor botoșănene, să se îmbete de profumul florilor de pe malul Botoșancei, să adoarmă în cântecul filomelelor cu nemuritoare boturi cari în acest fericit oraș au forma cam ciudată de scriitori de cancelarie. Acest calendar conține smântâna (ca să nu zicem crema ) inteligenței literare din acel oraș, iar untul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și la descleștarea lui din scoabele de fier. Atunci, înșiruind 30 de oameni la funiele cu cari am legat capacul, s-a putut trage capacul pre jumătate pre patul ce-i pregătisem, în urletele de bucurie a satului întreg. Un profum agreabil s-a exhalat din sarcofagiu, ceea ce făcu pe mai mulți să zic: ce frumos miros! Această operațiune nu se mai văzuse aci de când este Celeiul 83. "Parfumul" e aerul trecutului, închis în mormânt ca într-o capsulă a timpului
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
din 1868, vorbind despre un poet care și-a încheiat cariera prematur, Bolintineanu notează astfel calitatea poeziilor: "nu vom vorbi de cugetări adânci, de simțiminte puternice, ce nu veți găsi în poeziile unui talent june și născând; vom vorbi de profumul ce lasă murind această floare"111. Despre ce "dispariție" e vorba? Ce pierdere încearcă să descrie acest efort de metaforizare? Există între articolele lui B.P. Hasdeu un experiment, pe jumătate ludic, pe jumătate serios, pe care el însuși avea să
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
din Paradis, extatică, ideală, fără descripție, din esențe imateriale, parfumuri, luciri, efluvii și sonuri. Poetul a intuit jubilația sacră, hora elementelor pure, și e întîiul autor de "laude": Cântați, flori, bucuria și lăudați pe Domnul Pe idioma voastră, vă exalați profumul Spre ceruri ca tămâie. Formați sublime-acorduri, Armonie d-arome. Natura este-n nuntă, serbare-universală... De la Lamartine vine groaza de surpare a lumilor, adăugată la poezia gloriei și a melancoliei religioase: Când toate s-ar esmulge din marea încentrare, Ieșind din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
le zice, În limbaj filozofic, principi, și Într-un loc scoate din comentarea lor un vers tulburător: „Lumină vă e vocea, prin ea vorbiți vederii”. Urmând istoria sacră, Heliade descrie „starea adamiană”, nașterea Evei și, cu mare fantezie, unirea și „profumul” fecundării; „Se scoală-Adam; și Eva În brațele-amoroase Îl strînge cu ardoare; el mai ardent o strînge, Și sîn la sîn ferice se-mparadisă mirii Ținîndu-se de mînă În mutuali afecții, Adam duce pe Eva În leagănul d-aproape De flori și de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tău de crin E o vale ce pătrunde Sau o umbră ce-o ascunde, De mistere loc divin!”... Roza, amarantul, crinul ne introduc În altă sferă a naturii, aceea imaterială a parfumurilor: natura „odorantă”, „aerul Îmbălsămit”, lumea volatilă a „prefumurilor” („profumurilor”) care acompaniază actele lirice esențiale. Parfumul este unul dintre elementele nutritive ale beției, un drog fin care provoacă imaginația. Acolo unde este iubire, plăcere, mister este În preajmă totdeauna un dulce prefum: „Să se verse dulci prefumuri În cămara de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]