84 matches
-
provine așa de des în istoria artelor rezistența ce-o face publicul operelor poetice mari chiar la aparința lor, pentru că publicul trebuie educat anume spre-a le înțelege. Artistul are așadar adeseori să-și elupte valoarea sa, și adeseaori stă profunditatea opcrei sale în (proporțiune opusă) disproporțiune cu impresiunile ce face la aparițiunea sa. Numai cei ce cugetă asemenea lui, cei înrudiți lui prin simț, și cari sunt totdeuna într-un număr foarte mic, discopere pe dată în el manifestațiunile unui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
teatrală asupra propriei piese Ce-aduce ceasul n-aduce anul Regenerațiunea criticei teatrale care coprinde (locul), rangul unei activități științifice și care e așa de mult folositoare artei reprezentative ea e numai atuncea posibilă când critica va fi întemeiată pe profunditate științifică, adică să stea la înălțimea inteligenței - una, și două, când aceste vor fi susținute de un tact fin și de un adevărat orga-a artistic (? ), cari două abia îi dau circumspecțiunei filozofice influința cea vie pentru domeniul speciale al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
face din fiecare cîte-un întreg, și priceperea de-a se masca atât în cele nobile cât și-n cele vulgare, însă totdeuna conform artei și frumos, această înțelepciune era prea eminentă pentru de-a nu deveni fructiferă". Câtă conștiință asupra profundităților artei sale nu se vede în fiecare din tractatele lui teoretice, în calendarele sale de teatru, mai ales când e să dezvolte relațiunile psicologice din oarecari scene până-n detaliul cel mai ne-nsemnat. Cât de pedantic, în parte, a analizat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
domn peste ea, parte apoi pentru de-a aprecia și valoarea lor relativă și a o face a se auzi în grai. Totodată acest studiu a scalei vocalelor e foarte folositor pentru cultivarea elementului muzical al tonului în înălțimea și profunditatea sa, căci învață a lărgi coprinsul mijloacelor tonului și a domni asupră-le. Vocalele însă, ca elemente produse de impulsul sufletului, își au însemnătatea lor (Bedeutsamkeit). O pronunție perfectă va aduce la aparință cât se va putea mai mult această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unității cuvântului prin mijlocul puterei accentului. În aceste trei trepte s-au dezvoltat mișcarea sunetului. În accentul vorbei însă sunetul s-a pronunțat și în afară de sine, pentru că aicea el e dominat de un principiu spiritual. MODULAȚIUNEA TONULUI 1. ÎNĂLȚIME ȘI PROFUNDITATE Însă frumusețea pătrunde abia atuncea în espresiunea vorbei omenești când tonul poate să producă în sine diferite ondolațiuni cari, nejignind curățenia sunetului și a accentului cuvântului, să sune la urechea noastră, și prin suirea și coborârea sa să fie în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nejignind curățenia sunetului și a accentului cuvântului, să sune la urechea noastră, și prin suirea și coborârea sa să fie în stare de-a pune și simțirea în aceeași modulațiune (mișcare). Acesta e elementul muzical a formărei tonului: înălțimea și profunditatea, trăgănarea și repejunea, tăria și slăbirea. După espresiunea lui Cicero: "sunetele sânt ca niște coarde întinse cari răsună după gradul atingerei eventuale, când înalt, când profund, când repede, când trăgănat, când tare, când încet. Însă în toate speciile de tonuri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
simțământul necondiționat a siguranței cumcă omul dispune liber de întreaga măsură a mijloacelor care-i sânt date de natură. Modulațiunea tonului, ca condițiune negativă la reprezentarea afectelor și a pasiunilor, se in[c]lude celor trei momente a nălțimei și profundității, a iuțelei și a trăgănărei, a tăriei și a slăbiciunei. Fără cultura acestor elemente, acele ondulațiuni ale tonului ce ni dezgolesc scala pasiunilor rămân nereprezentabile (nereproductibile). Cultura înalțimei și profundității ne dă (coprinsul) estensiunea (circumferinței) periferiei vocei. Cât îs de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se in[c]lude celor trei momente a nălțimei și profundității, a iuțelei și a trăgănărei, a tăriei și a slăbiciunei. Fără cultura acestor elemente, acele ondulațiuni ale tonului ce ni dezgolesc scala pasiunilor rămân nereprezentabile (nereproductibile). Cultura înalțimei și profundității ne dă (coprinsul) estensiunea (circumferinței) periferiei vocei. Cât îs de diferite darurile naturale ale tonului în astă privință și totuși fiecare voce își are [în] sine măsura ei pe care trebuie să o dezvolte. Cultura constă dar în aceea că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Cultura constă dar în aceea că dominăm astfel asupra acelui coprins a vocei la care ea este predispusă, încît putem dispune liber de întreaga ei scală, astfel încît să putem cu ușurătate a scoate până și estremele înălțimei și a profundității fără de-a ni se impune siguranța chinuitoare cumcă a fost ajunsă estrema estremitate a vocei. Căci fiecare estrem care iese ca atare, fie în espresiunea afectului, fie în ton numai, ne rumpe diu iluziunea artistică, în care sîntem ținuți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în aparința sa nu se prezintă ca estrem. Fiecare estrem trebuie așadar în arte cel puțin să avizeze încă afară de sine, astfel încît pentru simțământ ca estremissim rămâne suspins. Acest fondal mistic îl pretindem așadar și la întrebuințarea nălțimei și profundității tonului. Cicero zice în această privință: Fiecare voce are un ton de mijloc oarecare care-i e propriu. Că vocea încet-încet se ridică de la acest ton mijlociu nu numai că e plăcut, dar e și favorabil pentru intuirea vocei. Afară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-aceea va fi cu deosebire de recomandat de-a dirige tonul mai întîi în jos. Întîi: vorbitorul se deprinde prin aceasta la o articulare clară a diferitelor elemente a vorbei, căci fiindcă ondolațiunile se esecută mai (încet) trăgănat în profunditate, vorbitorul e silit la o trăgănare și prin aceasta câștigă în puterea și ținuta tonului. A doua: prin claritatea cu care toate silabele trebuie să vină la o îndriptățire egală, prin o mai lungă durată a tonului el se transpune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tonul infim cât și cel estrem de care e capabilă vocea umană nu trebuie să ni se prezinte ca estreme, pentru că escită intuițiunea unei siluiri la care tonul a fost forțat, prin urmare deșteaptă icoana forțărei. Întru formarea înălțimei și profundității se pune mai mult valoare pe aceea ca polii vocei să fie încă timbrați și produși fără sforță (silă). Numai prin aceasta ni se impune binefăcătoarea siguranță cumcă vorbitorul mai posedă încă un escedent de putere în sine pe care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un mic flaut de fildeș, care prin tonul fluierului său trebuie să-l rețină de la estreme întru întrebuințarea vocei sale), atunci el nu esprimă cu aceasta decât cerința unei domniri libere asupra vocei până și la întrebuințarea înălțimei și, a profundității estreme. Numai în această libertate vedem noi garanția cumcă vorbitorul în urcarea și coborârea tonurilor nu ni va arăta o silință sforțată. 2. PORTAMENTUL ȘI VOLUBILITATEA Cultura tonului în înălțimea și profunditatea sa, adică a volumului (Umfang) vocei, te avizează
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vocei până și la întrebuințarea înălțimei și, a profundității estreme. Numai în această libertate vedem noi garanția cumcă vorbitorul în urcarea și coborârea tonurilor nu ni va arăta o silință sforțată. 2. PORTAMENTUL ȘI VOLUBILITATEA Cultura tonului în înălțimea și profunditatea sa, adică a volumului (Umfang) vocei, te avizează deja la elementul mai înalt prin care omul produce liber o undolațiune mai repede sau mai trăgănată a tonului și prin care o domină. După natura lor tonurile nalte și cele base
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unde portamentul e condiționat mai mult prin caracterul ideal (decît prin metru). Aicea se pot pune opere poetice de un timbru prin escelență antic. Înainte de toate s-ar potrivi aicea Iphigenia și Fiica naturală, pentru grandioasa sa periodologie și pentru profunditatea cugetărilor sale. Să se aleagă mai întîi părțile acelea în cari predomină atitudinea unei liniști sublime și a gîndirei sufletului. Așa primul monolog din Iphigenia. Aicea însă încă nu trebuie să se esercite Spre acest scop am propune cu deosebire
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și rămânând și aceste gradațiuni diferite a tăriei și a slăbiciunei tot timbrat și pur, și l-a supus pe deplin. Fără această abilitate de-a putea scări după voință tăria tonului afectele rămân cu desăvârșire nereprezentabile. în înălțimea și profunditatea tonului e un estrem care nu trebuie să se arate, dar tot astfel este și în privința tăriei și slăbirei vocei. Până și tonul cel mai tare trebuie totuși să aibă în sine un element muzical, care-l distinge de cătră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puternic; pentru că ea poate cel puțin să realize toate intensiunile și de-aceea ne poate ținea mereu în dispozițiune artistică. Și aicea artistul bate pe naturalist, pentru că cel dentîi ni dă un întreg stăpânit de el. Stăpânirea asupra înălțimei și profundității tonului, asupra portamentului și a volubilității, în fine scările tăriei tonului includ cultura tonuliii în laturea ei elementară; căci aceste momonte luate la un loc fac abia vocea capabilă în toate privințele de-a reflecta în voce conținutul spiritual al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vedere și să le citească tare. Ca culmi pentru acest scop putem să recomandăm fără îndoială pe Iphigenia și pe Fiica naturală (de Gothe), în cari împreunarea perioadelor celor mai rămuroase și mai artistic dezvoltate merge mînă-n mână cu o profunditate de cugetare și cu o formă atât de bogată în intuițiuni încît face în toată forma din artea respirărei un adevărat studiu. În urmă ar fi bine de ales astfel de piese în cari vivacitatea intuițiunei sensibile, râul îmbulzitor [al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a însușit numai cercul strâmt de cunoștințe neapărate, ci și cele, mai largi, de cunoștințe importante, luminatoare și reîmprospătătoare de spirit, îl vom numi medic cult. Foarte învățat însă vom numi pe medicul acela care pătrunde nu numai cu deosebită profunditate specialitatea sa proprie, ci pătrunde și cele învecinate într-un așa mod ca și când ar fi specialitatea lui exclusivă. Este apoi altceva dacă spunem "acest medic e cult", sau dacă zicem "acest medic e-un om cult". {EminescuOpXIV 923} Medicul nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din vedere că istoria e o dezvoltare a unuia ș-aceluiași spirit omenesc, cum că adesea trebuie să ne abandonăm sintezei istorice, unde esperiența n-ajunge. Un fel de literatură oficială, elegantă în formele ei exterioare însă căreia-i lipsește profunditatea și viața. Profunditatea e esența însăși, măsura aceleia e și a acesteia. {EminescuOpXIV 929} raport obiectiv există, nu există însă ideea subiectivă. Când însă se manifestă o mișcare în sens invers de ceea ce-am indicat-o noi, o mișcare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
istoria e o dezvoltare a unuia ș-aceluiași spirit omenesc, cum că adesea trebuie să ne abandonăm sintezei istorice, unde esperiența n-ajunge. Un fel de literatură oficială, elegantă în formele ei exterioare însă căreia-i lipsește profunditatea și viața. Profunditatea e esența însăși, măsura aceleia e și a acesteia. {EminescuOpXIV 929} raport obiectiv există, nu există însă ideea subiectivă. Când însă se manifestă o mișcare în sens invers de ceea ce-am indicat-o noi, o mișcare a decadenței și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fără nume (1969), Unde răsare soarele și unde apune (1974) sau Imn despre Perla (1982) concretizează momente de referință, preferențiale, în devenirea lirică. îmbogățirea și decantarea mijloacelor de expresie în retrospectiva experiențelor de atelier sunt însoțite de un spor de profunditate și insistență asupra unor întrebări și răspunsuri articulate într-o arie sensibil lărgită și diversificată. Din necesități în primul rând didactice, acceptarea funcției de profesor de literaturi slave la Universitatea din Berkeley a însemnat și schimbarea ritmului și a preferințelor
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
un pilon vital în construirea unei vieți împlinite. Voința este acea energie interioară care așteaptă să fie eliberată și folosită în scopul realizării celui mai minunat lucru și anume: FERICIREA. Când ne vom îndrepta privirea și vom asculta și simți profunditatea ființei noastre, cu siguranță vom da peste voința de a fi noi înșine, cu personalitatea și valorile proprii. Descoperindu ne cine suntem în interiorul nostru, ne va fi mai clar și mai ușor să costruim și să trăim viața într-un
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ipohondrie)! Nu vă mai consumați energia concentrându-vă pe problemele lumii, acordați toată atenția și energia încrederii în sine și iubirii. Vindecările miraculoase sunt datorate puterii voinței și a credinței care acționează forțele curative latente ce se află doar în profunditatea ființei umane! Orice boală pornește din minte, nimic nu se manifestă în corp fără să aibă un prototip mental corespunzător! Urmăriți să înțelegeți ce înseamnă credința. Ea reprezintă un gând întreținut cu perseverență prin care noi devenim creatorii unei anumite
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
piept pentru a ieși cu ceva în evidență, nu încearcă să manipuleze pe nimeni cu nimic, el este împăcat cu el însuși și cu ceilalți și privește mereu zâmbitor la agitația vieții și orice face această persoană simte emoțiile în profunditatea ființei sale. Pentru înțelegerea și continuarea acestei idei, la care mulți se vor întreba: Dar pentru o astfel de transformare trebuie să trăiești la mănăstire și să te rupi de societate. Eu am să vă explic că nu este necesar
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]