337 matches
-
acestuia la data de 16 septembrie 1824 de cea a fratelui său, Carol al X-lea. Viața parlamentară a fost foarte agitată și a fost dominată de două facțiuni: ultraregaliștii și liberalii, respectiv conservatorii ce doreau revenirea regimului absolutist și progresiștii. Din cauza represiunii susținătorilor revoluției și ai lui Napoleon, opoziția a fost practic inexistentă. Din punct de vedere al relațiilor internaționale, acțiunile Franței trebuiau să se încadreze în cadrul strict al Congresului de la Viena. Acțiunile militare sunt în principal motivate de necesitatea
Restaurația franceză () [Corola-website/Science/309682_a_311011]
-
Primul Război Mondial, aflată în satul Dârvari. Ca monument funerar sau memorial este clasificat separat cimitirul mănăstirii Samurcășești, cimitir ce conține cenotaful căpitanului Valter Mărăcineanu căzut pe câmpul de luptă, în Asediul Plevnei, în timpul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878; mormântul ziaristului progresist Alexandru Beldiman (1832-1898) și cel al actriței Frosa Sarandy (1840-1904). La Ciorogârla Pamfil Șeicaru avea un conac, unde, după 1944, s-a instalat Mihail Sadoveanu, ceea ce l-a determinat pe Șeicaru să-l numească într-un pamflet „contele de Ciorogârla
Comuna Ciorogârla, Ilfov () [Corola-website/Science/300494_a_301823]
-
în 1986. În 2002 a fost lansat un nou ziar cu titlul "The New York Sun", care purta antetul și moto-ul vechiului ziar. Acesta a fost conceput ca o alternativă „conservatoare” și axată pe știri locale la mult mai liberalul/progresistul "New York Times" și la alte ziare din New York. El a fost publicat de către Ronald Weintraub și redactat de către Seth Lipsky și și-a încetat apariția pe 30 septembrie 2008.
The Sun (New York) () [Corola-website/Science/336314_a_337643]
-
importante, cum ar fi prime simfonii sau părți din prime simfonii, să fi putut fi găsite în Dresda”. La sosirea în Budapesta, în octombrie 1888, Mahler a întâlnit conflictul cultural între naționaliștii maghiari conservatori, care favorizau politica de maghiarizare și progresiștii care doreau continuarea dezvoltării tradiției culturale austro-germane. Opera era dominată de un comitet conservator condus de directorul muzical Sándor Erkel, care menținea un repertoriu limitat de opere folclorice și culturale. La momentul la care Mahler a preluat postul, tabără progresistă
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
de care se bucurau liderii republicii. La nivel legislativ, intervenția executivului părea justificată de tinerețea sistemului democratic turc. Proclamarea suveranității poporului a implicat confruntarea cu tradiții vechi de mai multe secole. Procesul de reforme a devenit, astfel, o luptă dintre progresiști și conservatori. Pe de-o parte, se aflau Atatürk și elita liberală care îl susținea, iar pe de alta, marea masă a populației, conservatoare și cu un nivel de educație foarte scăzut. Una dintre schimbările principale a vizat desființarea sistemului
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
Montparnasse, din Paris. Ediția completă a scrierilor lui Edgar Quinet a fost publicată de către soția sa, Hermione Asachi, în 30 de volume (în perioada 1877 - 1882). Prin activitatea sa, de istoric și de profesor, Edgar Quinet a sprijinit aspirațiile românilor progresiști din secolul al XIX-lea. El s-a manifestat ca filoromân, atât prin scrierile sale, cât și prin sprijinul pe care l-a acordat „pașoptiștilor” români (dintre care unii i-au fost studenți la Collège de France). După 1852, când
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
au organizat alegeri pentru Curtea Constituțională a celei de-a doua Republici Spaniole. Cea de-a doua rundă a alegerilor, cu diferite alegeri a fost între 12 iulie și 8 noiembrie. La alegeri au participat inclusiv PSOE, Lerroux (radicalii), radical-socialiștii, progresiștii (Dreptul Liberal Republican) și Republicanii. Alegerile au avut ca rezultat o victorie răsunătoare pentru republicanii-socialiști. Republicanii de dreapta și centru (cu excepția radicalilor) au rămas cu un singur mandat, în timp ce dreapta-monarhică a suferit un serios pas înapoi. Ca rezultat cea mai
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
radicalilor) au rămas cu un singur mandat, în timp ce dreapta-monarhică a suferit un serios pas înapoi. Ca rezultat cea mai mare parte a locurilor din Parlament (nucleul s-a format în jurul socialiștilor și al radical-socialiștilor republicani de la începutul anului și radicalii progresiști din coaliția de stânga) a condus la așa-numitul " biennium reformist" între anii 1931 și 1933. Nu există unanimitate cu privire la afilierea politică a tuturor parlamentarilor. În plus, grupurile au fost foarte mobile. În conformitate cu aceste situații, rezultatele pot fi defalcate după cum
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
poporului român. Cînd însă factorul constituțional însuși abdică (...) înțelegem că ar fi fără sens a mai rămîne monarhici fără monarh și fără dinastie"; și, în concluzie, "din toată inima, întorcîndu-ne ochii de la trecut, cu grija numai a viitorului, ca adevărați progresiști strigăm: Trăiască Republica Populară Română!". Implicat și angajat total în publicistica epocii, va fi singura mare personalitate scriitoricească care va participa, ca simplu ziarist, la procesul lui Ion Antonescu și va fi între primii semnatari (3 decembrie 1944) ai unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sau altul și acela, probabil, cenzurat. Pornind de la Memoriile lui Jean-François Revel, cea care a scris La apa Vavilonului se alătură acestuia în critica adusă comunismului și comuniștilor: "Nu doar ieri, ci și azi. Comuniștii, foștii tovarăși de drum, simpatizanții, progresiștii, stîngiștii, adică acei intelectuali din Occident, refuzînd să tragă concluziile ce se impun după catastrofa comunistă, îi apar ca niște moștenitori confortabili ai necinstei intelectuale ce devenise sub comuniști o lege". Aici este vituperat Sartre, întruchipare a dezastrului cultural de după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Dar și-au pus abilii întrebarea de ce? De ce poți spune tot ce vrei și poți afirma că retractezi și că nu știi și că n-ai făcut și că n-ai auzit și că e om de treabă și vechi progresist și că zi-i și descarcă-te și liniștește-i cugetul și încheie pace cu tine însuți și turuie și dă-i cît te-o lăsa. De ce? Pentru că tot ce spui în public (dacă nu-s ședințe secrete, ca la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cadă și spune că el, Racikovski, să-și mute gândul. Se autoacuză că se folosește de persoane discreditate, ca Nilus, lucru care era exact. De ce Protocoalele Îi pot fi atribuite lui Racikovski? Protectorul lui Racikovski era ministrul Serghei Witte, un progresist care voia să transforme Rusia Într-o țară modernă. Din ce motiv progresistul Witte se servea de reacționarul Racikovski, numai Dumnezeu știa, dar noi eram de-acum pregătiți pentru orice. Witte avea un adversar politic, un anume Elie de Cyon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu persoana mea era ținta atacurilor, ci ideea pe care o reprezintam: ideea modernizării partidului conservator, a asimilării lui la starea socială actuală a României... Am neclintita convingere că România are nevoie de un partid conservator, democratic în compoziția sa, progresist în tendințele sale, reprezentând cu fermitate ideile de conservațiune socială..." Ce ciudate, neînțelese ne par azi cuvintele acestea... N-a trecut decât un sfert de secol de atunci și ele arată atât de vechi! Totuși, pentru starea de spirit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
inspirat din sferele cancelarului, prin care se arată că acesta ar fi declarat că e obosit de-a fi ținta tuturor răutăților, înjosirii, calomniei, suspiciunii invidioase a unei populații de 45 de milioane. Majoritatea parlamentară, compusă din centrul catolic și progresiști, ar putea în adevăr să-l răstoarne și principele va fi căutând să previe acest eveniment dîndu-și singur demisiunea. Nu e lesne de crezut că cel mai mare om de stat al secolului nostru ar fi dispus a-și părăsi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cel actual nu sunt în stare nici fiecare îndeosebi, nici amândouă la un loc; tendențele lor sunt o prăpastie din momentul în care guvernul actual le va face loc. Mulțumită sacrificiului de intelect și slugărniciei partidului național liberal față cu progresiștii, partidul radical au crescut în detrimentul unui partid moderat, iar centrul (catolic) cu aderenții lui au devenit cel mai puternic partid în Reichstag, încît vorba pe care cancelarul a rostit-o în anul trecut de pe tribuna Parlamentului, că progresiștii și liber
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
față cu progresiștii, partidul radical au crescut în detrimentul unui partid moderat, iar centrul (catolic) cu aderenții lui au devenit cel mai puternic partid în Reichstag, încît vorba pe care cancelarul a rostit-o în anul trecut de pe tribuna Parlamentului, că progresiștii și liber schimbiștii vor arunca pe succesorul său în brațele centrului, se realizează mai repede de cum ar fi putut-o prevedea pesimiștii chiar. Cancelarul, rostindu-se precum am spus mai sus, a recunoscut cu întristare că problema de-a duce
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
rezultatul alegerilor actuale, cancelarul a ostenit de-a se mai bate cu prostia și răutatea, deși regretăm din fundul inimei o asemenea hotărâre, din cauza patriei noastre? După principiile parlamentarismului, majoritatea înaintea căreia se retrage are să ia asupră - și succesiunea; însă progresiștii și centrul pot să formeze opoziția împreună, dar nu pot guverna împreună. E așadar necesar ca cancelarul să repete încercarea de a câștiga aprobarea împăratului pentru retragerea sa și ca succesorul său să opteze între cele două direcțiuni ale opoziției
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ca cancelarul să repete încercarea de a câștiga aprobarea împăratului pentru retragerea sa și ca succesorul său să opteze între cele două direcțiuni ale opoziției. În imposibilitatea de-a guverna Prusia monarhic {EminescuOpXII 392} și totuși în acord cu principiile progresiștilor, această opțiune nu se poate întîmpla decât în favorul centrului și a tendenței de-a forma, cu cooperarea partidului catolic, o majoritate capabilă de-a guverna. Din cauza luptei îndelungate pe care principele de Bismarck a avut - o cu Centrul pe când
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o situație financiară de o neregularitate monstruoasă și în care e destul să amintim că figura, ca condei principal, faimoasa concesiune Strusberg. Din nenorocire însă progresul acesta n-a fost mănținut decât până la 76. Deodată cu căderea puterii în mâinile progresiștilor noștri, cari guvernează până astăzi tot după tipicul de la 66 - 67, a căzut în baltă și progresul constituțional realizat cu privire la regularitatea votării bugetelor. În acești patru ani de regim progresist țara nu s-a învrednicit o dată măcar să aibă bugetul votat
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a prezenta bugetele la vreme, un nou calendar finanțiar, al căr[u]i an începe la [ 1] aprilie; dar se vede că leac pentru năravuri rele și pentru incapacitate nu se găsește așa ușor; căci iată aprilie sosește și iarăși progresiștii noștri își vor încuviința bugetele pe lună ori le vor vota la ultimul moment, cu duiumul și fără discuție. Aceea ce e grav este ca d-astă dată bugetul sporit cu 34 la sută, pe lingă cele din anii trecuți
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
este de netăgăduit că o mare parte a acțiunilor de inginerie socială Întreprinse de stat În secolul al XX-lea au fost concepute de elite progresiste, deseori chiar revoluționare. De ce? Cred că răspunsul ni-l oferă faptul că, de obicei, progresiștii au fost aceia care au ajuns la putere pe baza unei critici ample a societății existente și care au avut (cel puțin la Început) mandatul popular de a o transforma. Ei și-au dorit să folosească această putere pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
dreptul diabolică (cel puțin pentru basarabeni): "Gândirea lui Eminescu a fost arma formidabilă de spălare a creierilor de care s-a folosit comunismul". Virgil Nemoianu a lansat "teoria secundarului", promițând, în premizele ei, să reabiliteze noțiunea de "reacționar" discreditată de "progresiștii sans rivages" și să o încarce c-un sens pozitiv, substituind "rușinea de a fi reacționar" cu "geniul de a fi reacționar, spre binele umanității". Autorul, observă Theodor Codreanu, "pariază pe un paradox: cu cât ritmul istoriei este mai rapid
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
protocronismului românesc, este un excelent raport asupra stării protocronismului de la începuturile sale și până după 1989. Mai mult, datele sunt extrem de utile pentru mai buna înțelegere a luptelor intelectuale și ideologice din ziua de azi - până la urmă, războiul autohtoniștilor împotriva progresiștilor (să le zicem așa) de diverse culori se repetă cu o comică exactitate de la Junimea încoace. Pericolul unui studiu precum cel al Alexandrei Tomiță stă, de obicei, sau în prea multe generalizări completate de „înfierare“ viscerală, lipsită de exemplu concret
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
săi avatari. II. Tradiție vs. inovație la querelle des Anciens et des Modernes II.1. Delimitări generale Ritmul evolutiv al istoriei ce presupune o neîncetată succesiune a generațiilor înregistrează invariabil în momentele cheie ale sale conflicte între admiratorii trecutului și progresiști, între stabilitate și dinamism, între ceea ce a fost și ceea este sau se dorește a fi. Fiecare nou val pe care desfășurarea cronologică îl aduce pe scena istoriei literare își cere dreptul la autodefinire, proces ce nu se poate realiza
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
titlului și implicit a mesajului estetic - „...Les sons et les parfums tournent dans l’air du soir” Ch. Baudelaire - reprezintă un caz unic al creației debussyiste în care compozitorul își face cunoscută sursa viziunii sale conceptuale). Deopotrivă adept al idealului progresist susținut de Baudelaire, potrivit căruia contopirea artelor ar fi rezultatul inevitabil al relațiilor vitale dintre toate lucrurile existente, Debussy va tinde către un obiectiv artistic suprem, cel al reflectării „inexprimabilului”. Această atitudine îl va înscrie sub egida curentului cultural simbolist
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]