46 matches
-
intelectuale a elevului. După cum a putut rezulta din această succintă descriere, sistemul de instruire Dalton Plan prezintă numeroase deficiențe, pentru care a fost combătut de teoreticieni ce aparțin unor diverse orientări pedagogice (19, pp. 91-92; 20, p. 107-108). Chiar adepții progresivismului l-au criticat pentru faptul că, menținînd o singură programă pentru toți elevii și un sistem livresc de instruire, Dalton Plan realiza un compromis între școala tradițională și școala nouă. Sistemul nu poate fi eficient nici pe plan educativ, datorită
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pericolului pe care îl constituie tendința teoriei progresiviste de a-și formula principiile numai ca o reacție față de școala tradițională, fără a încerca efortul pozitiv de construire a unei teorii. Dacă școala tradițională se caracterizează prin impunerea unei autorități externe, progresivismul a tins spre respingerea oricărei autorități; dacă vechea școală avea în vedere studierea trecutului, școala nouă se oprește asupra prezentului și viitorului; unei școli caracterizate printr-o strictă planificare a activității sale, i se opunea școala care încearcă să se
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
182). Apreciază, de aceea, că problema esențială a unei educații centrate pe experiență este aceea de a oferi criteriile pe baza cărora se pot selecta experiențele educative de cele needucative. Făcînd abstracție de unele abateri de la tezele fundamentale ale mentorului progresivismului, această orientare pedagogică se caracterizează prin următoarele: școala pune în centrul preocupărilor sale satisfacerea intereselor copiilor; în consecință, școlile au programe variate, iar elevii au posibilitatea să opteze pentru unul sau altul dintre obiectele de învățămînt; pornindu-se de la ritmul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educații. De fapt, tendința dominantă a educației urmărește tocmai socializarea în anumite condiții de personalizare a ființei umane. 14.4. Critici aduse filosofiei pragmatice a educației Deși larg răspîndit, devenind curentul pedagogic dominant în S.U.A., în deceniile trei și patru, progresivismul a fost supus unor severe critici din partea unor orientări care, prin esența lor, sînt anti-progresiviste (perenialismul, esențialismul și reconstrucționismul). 14.4.1. Perenialismul Dacă progresivismul își întemeia cea mai mare parte a tezelor sale pedagogice pe ideea de schimbare a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educației Deși larg răspîndit, devenind curentul pedagogic dominant în S.U.A., în deceniile trei și patru, progresivismul a fost supus unor severe critici din partea unor orientări care, prin esența lor, sînt anti-progresiviste (perenialismul, esențialismul și reconstrucționismul). 14.4.1. Perenialismul Dacă progresivismul își întemeia cea mai mare parte a tezelor sale pedagogice pe ideea de schimbare a societății, precum și pe aceea de diversitate a naturii umane, perenialismul adopta ca punct de sprijin al construcției sale teoretice principii fundamental opuse. Progresiviștii, spun adepții
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în conformitate cu natura se constituie într-o reacție față de practica educațională de tip progresivist, care urmărea adaptarea tinerei generații la realitățile societății nord-americane. Perenialismul nu neagă influența socială asupra indivizilor, dar consideră că educația nu trebuie să-și propună așa cum face progresivismul ajustarea omului la mediu (32). Iată cum, teoria educației ca creștere a fost criticată pentru un fapt pe care Dewey însuși îl punea pe seama școlii tradiționale și împotriva căruia a scris în toate operele sale. Lipsind educația de un scop
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
la mediu (32). Iată cum, teoria educației ca creștere a fost criticată pentru un fapt pe care Dewey însuși îl punea pe seama școlii tradiționale și împotriva căruia a scris în toate operele sale. Lipsind educația de un scop clar formulat, progresivismul conducea inevitabil spre conformism social, spre subordonarea față de mediu. Se va vedea că această critică va fi reluată cu mai multă vehemență de către o altă orientare pedagogică americană, devenită relativ puternică în a doua jumătate a secolului XX reconstrucționismul. Omul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Numai prin studiul acestora printr-o educație liberală întemeiată, așadar, pe studiu livresc se cultivă inteligența, fiecare elev ajungînd să gîndească în mod personal, să aprecieze faptele și ideile cu care se confruntă prin prisma valorilor "permanente" ale umanității. Dacă progresivismul absolutizează schimbarea, perenialiștii se situează la polul opus, absolutizînd permanența. Dacă progresivismul vrea să aducă școala cît mai mult în miezul problemelor lumii contemporane și s-o lege de viitor, perenialismul tinde spre ancorarea ei cît mai puternică în trecut
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
livresc se cultivă inteligența, fiecare elev ajungînd să gîndească în mod personal, să aprecieze faptele și ideile cu care se confruntă prin prisma valorilor "permanente" ale umanității. Dacă progresivismul absolutizează schimbarea, perenialiștii se situează la polul opus, absolutizînd permanența. Dacă progresivismul vrea să aducă școala cît mai mult în miezul problemelor lumii contemporane și s-o lege de viitor, perenialismul tinde spre ancorarea ei cît mai puternică în trecut. Se ajunge astfel la o teorie pedagogică anacronică, care propune o revenire
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
puternică în trecut. Se ajunge astfel la o teorie pedagogică anacronică, care propune o revenire la școala din prima jumătate a secolului al XIX-lea, cînd nivelul de dezvoltare al științelor permitea încă educația liberală dominant filologică și filosofică. Dacă progresivismul cultivă adaptarea tinerei generații la mediul social, perenialismul educă oameni care departe de a domina schimbarea, de a judeca cu luciditate lumea în care trăiesc nu sînt pregătiți nici pentru adaptare, nici pentru a imprima vieții sociale o altă orientare
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prestigiu ale pedagogiei americane, dintre care amintim pe: ISSAC L. KANDEL, MICHAEL J. DEMIASHKIEVICH, WILLIAM C. BAGLEY. Cu trecerea anilor, numărul adepților acestei noi direcții în pedagogia americană a crescut foarte mult. Esențialiștii se opun cîtorva din tezele fundamentale ale progresivismului: extinderea funcțiilor școlii, pentru ca aceasta să poată asigura pregătirea profesională și integrarea socială; realizarea procesului instructiv prin organizarea și reorganizarea experienței, prin rezolvarea de probleme, pornindu-se de la interesele elevilor. Potrivit concepției promovate de esențialiști, sarcina școlii o constituie pregătirea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și integrarea socială; realizarea procesului instructiv prin organizarea și reorganizarea experienței, prin rezolvarea de probleme, pornindu-se de la interesele elevilor. Potrivit concepției promovate de esențialiști, sarcina școlii o constituie pregătirea intelectuală a tineretului; celelalte funcții cu care a investit-o progresivismul (pregătirea pentru activitatea profesională și integrarea în societate) nu-i sînt proprii, ele aparținînd altor instituții sociale. Chiar dacă avem rezerve asupra modului în care înțeleg progresiviștii să realizeze aceste două funcții ale școlii, nu putem să nu apreciem că ei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
instituției școlare. Ideile fundamentale ale acestei tendințe sînt formulate de unul din inițiatorii grupului GEORGE SYLVESTER COUNTS în lucrarea Dare the School Build a New Social Order? (Îndrăznește școala să construiască o nouă ordine socială?), publicată în 1932. După ce critică progresivismul pentru tendințele sale individualiste, pentru subaprecierea rolului culturii în schimbarea socială și pentru că a lipsit școala de un scop social Counts expune tezele noii direcții pedagogice americane: școala trebuie să contribuie la alcătuirea unei noi ordini sociale (evident, în marginile
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de reforme sociale capabil să-l stimuleze la reconstrucția socială. După opinia lui Counts, fiind un produs al clasei politice mijlocii din S.U.A. clasă pe care el o consideră ca fiind dominată de oportunism, în momentele hotărîtoare ale vieții sociale progresivismul nu-și asumă responsabilitatea unor schimbări sociale, ci adoptă... o poziție contemplativă, punînd accentul pe pregătire pentru adaptarea la aceste schimbări. În concepția sa, școala ar trebui să devină un centru de construire a civilizației, care nu se sfiește să
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
BRAMELD denumește noua direcție pedagogică reconstrucționism, pentru că își propunea o reconstrucție "radicală" a lumii prin realizarea tuturor valorilor la care a aspirat și aspiră omenirea. În lucrarea sa, Education for Emerginy Age (Educația pentru epoca viitoare), 1961, Th. Brameld critică progresivismul pentru că, deși susține ideea mișcării sociale, nu se interesează de direcția acesteia; totodată, el preciza că reconstrucționismul oferă tocmai ceea ce lipsește progresivismului: un ideal social, o perspectivă capabilă să mobilizeze tînăra generație. În elaborarea teoriei reconstrucționismului, Brameld consideră că trebuie
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și aspiră omenirea. În lucrarea sa, Education for Emerginy Age (Educația pentru epoca viitoare), 1961, Th. Brameld critică progresivismul pentru că, deși susține ideea mișcării sociale, nu se interesează de direcția acesteia; totodată, el preciza că reconstrucționismul oferă tocmai ceea ce lipsește progresivismului: un ideal social, o perspectivă capabilă să mobilizeze tînăra generație. În elaborarea teoriei reconstrucționismului, Brameld consideră că trebuie să se pornească de la două realități: a) omenirea se află într-o perioadă de criză, întrucît dispune de forțe potențiale de autodistrugere
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pentru viitor înlesnindu-i identificarea cu idealurile permanente ale moștenirii culturale și prin proiectarea acestor permanențe potrivit cerințelor viitorului. În afara acestei insistențe pe cultivarea unui ideal, pe necesitatea angajării sociale a tinerei generații, reconstrucționismul nu se deosebește prea mult de progresivism; propune o programă de educație generală și integrată și o tehnică didactică orientată euristic. În general, teoria reconstrucționistă a educației situează pe primul plan factorul cultural; la baza reconstrucției sociale se află reconstrucția culturală; mai mult, consideră că printr-un
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
50 numeroși adepți printre aceia care vor să dea sistemului de educație american un obiectiv mai precis. Pe măsură ce teoria pedagogică promovată de J. Dewey era supusă criticilor critici venite din variate direcții ale filosofiei educației iar forța de afirmare a progresivismului educației scădea, s-a redus treptat și intensitatea disputei dintre orientările amintite. Societatea americană însăși s-a așezat între timp, depășind frămîntările care au alimentat rivalitățile filosofice în planul educației. Disputa, se pare, a rămas numai ca o amintire. Teoria
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și conținutul conștiinței (1 bis, p. 41). Insistînd asupra activității ca modalitate principală de cunoaștere Dewey n-a dat o explicare mai amplă psihologică sau epistemologică desfășurării actelor intelectuale legate de manipularea obiectelor. Așa se și explică, în parte, orientarea progresivismului și a școlii active spre manualism. Activitatea copilului era redusă la acțiuni concrete. Mai tîrziu, în 1929, Dewey a formulat ipoteza naturii operative a gîndirii: "gîndirea, concepțiile și ideile noastre sînt denumiri ale unor operații de executat sau care au
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
specifică teoriilor semiotice. De altfel, psihologul L. B. Itelson îl include pe J. Bruner printre cei care își orientează cercetările în direcția teoriei semiotice a învățării, alături de D. Elkonin, N. Davîdov ș.a (11, pp. 125-142). Spre deosebire de puternicul curent al progresivismului, care pune la baza procesului de educație interesul, Bruner consideră că școala nu-și poate limita activitatea la interesele copilului; interesele pot fi create și stimulate. Care este atunci, în concepția sa, motivația învățării? Ce anume poate provoca satisfacție în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
O speranță parțial justificată "pedagogia instituțională" În prezentarea aspectelor semnificative ale teoriei educației, din cea de-a doua jumătate a secolului XX, nu s-a pomenit nimic pînă acum de educația nouă. S-au făcut referiri doar la varianta americană progresivismul fără a se preciza care este soarta acestui curent pedagogic, așa de viguros în primele patru decenii. Se impune acum precizarea că el a continuat să ființeze, manifestîndu-se pe linia sa teoretică dominantă, aceea a metodelor de educație, mai ales
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]