16 matches
-
chiar că ideile acestora au influențat sensibil educația și mersul societății americane. Aceste patru grupuri sunt următoarele: • umaniștii: sunt „paznicii vechii tradiții”, care militează pentru un curriculum menit să asigure păstrarea moștenirii culturale a Vestului; alcătuiesc „garda veche” a „nostalgicilor”; • progresiviștii (the developmentalists) îi includ nu numai pe progresiviștii autentici, ci și pe mulți reconstrucționiști. Obsesia lor este întemeierea și orientarea curriculumului cu datele cele mai noi, mai revoluționare și mai certe oferite de cercetarea științifică. Ei sunt „maniacii” preciziei și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și mersul societății americane. Aceste patru grupuri sunt următoarele: • umaniștii: sunt „paznicii vechii tradiții”, care militează pentru un curriculum menit să asigure păstrarea moștenirii culturale a Vestului; alcătuiesc „garda veche” a „nostalgicilor”; • progresiviștii (the developmentalists) îi includ nu numai pe progresiviștii autentici, ci și pe mulți reconstrucționiști. Obsesia lor este întemeierea și orientarea curriculumului cu datele cele mai noi, mai revoluționare și mai certe oferite de cercetarea științifică. Ei sunt „maniacii” preciziei și rigorii teoretice în educație; • eficientiștii: îl au în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cel mai fidel discipol al lui Bobbitt, deși era un teoretician și nu un administrator, ca acesta. Studiase cu Dewey la Chicago, iar lucrarea sa din 1909 Methods of Teaching, Developed from a Functional Standpoint era influențată de ideile marelui progresivist. A considerat însă că progresivismul și eficientismul pot fi conciliate într-un model de determinare a curriculumului mai riguros decât cel conceput de Bobbitt. Charters a dezvoltat în lucrarea sa Curriculum Construction (1923) un model de analiză a operațiilor, numită
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Walden School (New York University), School of Organic Education (Alabama University) ș.a.7 The Project Method, inițiat în 1918 de William Kilpatrick (1871-1965) ca o simplă „metodă”, a asimilat ideile lui Dewey și, începând din 1925, s-a transformat în curriculum progresivist 8. 11.3. Curricula progresiviste versus curricula eficientistetc "11.3. Curricula progresiviste versus curricula eficientiste" Aflat în dispută permanentă - deși subtilă - cu eficientismul dominant, progresivismul a evoluat continuu în perioada 1928-1989, alimentând cu „ingrediente epistemice” din ce în ce mai temeinice eforturile de a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Kilpatrick, Childs ș.a.) au intrat în dispută. Ambele susțineau optimizarea socială prin educație, dar propuneau realizarea acesteia prin viziuni curriculare foarte diferite. Boyd Henry Bode (1873-1953), colegul lui Charters de la Ohio State University, l-a criticat pe acesta și pe progresiviști în termeni violenți în lucrarea sa din 1927 Modern Educational Theories 9. Bode era filosof și gândea ca un filosof. I-a atacat vehement și pe Bobbitt, Charters și Snedden. Lui Bobbitt i-a reproșat că trivializează curriculumul; lui Charters
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
i-a demonstrat că job analysis pe care o folosea în designul curricular era reducționistă și dezumanizantă; pe Snedden l-a acuzat chiar în legătură cu eficientismul exacerbat, determinat prin obiective economicizante, pragmatice, triviale. Dar Bode nu i-a iertat nici pe progresiviști. Ținta principală a fost Kilpatrick. După Bode, project method dezorientează elevii, lăsându-i fără nici un ghid care să-i ajute să aleagă obiective, subiecte și teme de studiu pertinente pentru o formare temeinică. Critica lui Bode semnala o realitate: evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a umplut paharul”. Primul atac împotriva curricula americane în vigoare, în special împotriva mișcării life adjustment education, a fost dat de Arthur Bestor, care a tunat și fulgerat împotriva rătăcirilor antiintelectualiste ale „vocaționiștilor” (dar nu i-a iertat nici pe progresiviști) și a cerut cu vehemență revenirea la curriculumul clasic, singurul apt să confere generațiilor tinere nu numai o cultură temeinică, ci și disciplina necesară studiului profund și perseverent. În lucrarea Educational Wasteland (1953)19, el i-a acuzat de antiintelectualism
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cerut cu vehemență revenirea la curriculumul clasic, singurul apt să confere generațiilor tinere nu numai o cultură temeinică, ci și disciplina necesară studiului profund și perseverent. În lucrarea Educational Wasteland (1953)19, el i-a acuzat de antiintelectualism și pe progresiviști și a cerut reîntoarcerea la studiile clasice și reluarea mișcării de restaurare încercate de Robert Maynard Hutchins din anii ’30. În lucrarea The Higher Learning in America (1936)20, acest președinte al University of Chicago propusese un curriculum bazat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
educații clasice practicate în școlile tradiționale: caracterul livresc, magistrocentrismul, accentul excesiv pus pe instruirea informativă, izolarea școlii față de viață și societate, ignorarea individualității celui care învață, eludarea obiectivelor formative și vocaționale. Începuturile acestei orientări generale a curriculumului modern aparțin curentului progresivist, însă aportul curentului eficientist a fost de asemenea masiv. Cele mai multe curricula moderne se prezintă ca social engineering, conciliat cu tehnologii de dirijare și control al mecanismelor de învățare ale learners, pentru realizarea de competențe și capacități sau de obiective predefinite
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
postmodernism politic în domeniul curriculumului. Ideile lui Bowers, Wexler și McLaren au evoluat semnificativ. Bowers repudiase dintotdeauna marxismul, criticându-l virulent (1980, 1981, 1984, 1986, 1987, 1991, 1992)67. Și-a extins însă criticile politice și la adresa „reformiștilor romantici”, precum progresiviștii, a „criticilor neomarxiști”, precum Apple și Giroux, a „tehnocraților liberali”, precum eficientiștii tylerieni ș.a. Pe toți i-a acuzat că mint construind și întreținând mitul schimbării progresive (the myth of progresive change) care nu are nici o justificare. Acestei acuze, formulată
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumului 167. Ar putea fi suspectat de simpatii nondirectiviste - dar Doll jr. nu a fost un antimodernist întârziat; dimpotrivă, a admirat, în tinerețe, marile realizări ale gândirii curriculare moderne. Înainte de a fi devenit postmodernist, Doll jr. a fost un fervent progresivist și structuralist. În 1980 publicase în Journal of Curriculum Theorizing apreciatul studiu „Play and Mastery: A Structuralist View”168, iar în 1983, în Theory into Practice a publicat „A Re-Visioning of Progressive Education”169. Dar în același an a descoperit
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
încă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cînd s-a și conturat o mișcare pedagogică la început destul de eterogenă care căuta un nou sistem de instruire, mai adecvat ritmului propriu de dezvoltare a societății nord-americane. Adepții acestei tendințe își spuneau progresiviști. Cu timpul, mulți dintre cei care militau pentru inovarea învățămîntului american au considerat teoria pedagogică a lui JOHN DEWEY ca fiind cea mai aptă să ofere soluțiile pentru o cît mai deplină racordare a școlii la realitățile sociale ale țării
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
organizare a unor școli în spiritul noii concepții. La ele a și făcut Dewey referiri în scrierea sa și a fiicei sale, Evelyn Dewey Schools of tomorrow (Școlile de mîine), 1915. Dacă spre sfîrșitul secolului al XIX-lea termenul de progresivist exprima mai ales opoziția față de școala tradițională, în cel de-al doilea deceniu al secolului XX acest termen semnifica ceva mai mult: adeziunea la teoria pedagogică a lui John Dewey. Întemeierea, în 1919, a Asociației pentru educația progresivă (Progresive Education
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
școlii o constituie pregătirea intelectuală a tineretului; celelalte funcții cu care a investit-o progresivismul (pregătirea pentru activitatea profesională și integrarea în societate) nu-i sînt proprii, ele aparținînd altor instituții sociale. Chiar dacă avem rezerve asupra modului în care înțeleg progresiviștii să realizeze aceste două funcții ale școlii, nu putem să nu apreciem că ei au înțeles mai bine realitățile lumii contemporane, cînd școala nu se mai poate limita la funcția ce-i era specifică înaintea secolului XX. În concepția esențialistă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
activități practice (aluzie la caracterul practic-utilitar al școlilor progresiviste). Spre deosebire de perenialism, esențialismul nu vede în valorile trecutului o expresie a permanenței, ci o sursă de cunoaștere care poate căpăta forme noi prin raportarea la problemele contemporane (31, p. 44). Dacă progresiviștii apreciau avantajele unei instrucții întemeiate pe contactul elevilor cu situații complexe, cu probleme, esențialiștii insistă asupra păstrării sistemului de instruire prin obiectele de învățămînt. Pînă la vîrsta adolescenței, învățămîntul trebuie să aibă un caracter analitic care permite o mai ușoară
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
păstrării sistemului de instruire prin obiectele de învățămînt. Pînă la vîrsta adolescenței, învățămîntul trebuie să aibă un caracter analitic care permite o mai ușoară pătrundere în cunoașterea lumii înconjurătoare; pe această bază se va putea organiza un învățămînt integrativ. Spre deosebire de progresiviști care propuneau un învățămînt întemeiat pe interesele elevului, esențialiștii apreciază că antrenarea acestuia în activitatea instructivă o realizează profesorul; el este acela care îl obligă pe elev la efort. În sfîrșit, în concepția esențialismului, școala nu trebuie să aspire spre
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]