28 matches
-
toiul celei de a douăzeci și doua civilizații. Aici trăiește o populație umanoidă stratificată: oamenii de la suprafață, cu preocupări strict intelectuale, înzestrați cu o inteligență și o creativitate neonișnuite, dar lipsiți în totalitate de sentimente, și oamenii incolori (similari oarecum prolilor din celebrul roman al lui Orwell), ființe considerate de categoria a doua, care locuiesc în cavernele din interiorul planetei și asigură producția bunurilor materiale. Acestora li se adaugă sfincșii, cei dintâi locuitori de pe Globus - făpturi semi-umane ținute în rezervații, dar
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
abia mai târziu. Cum e greu de imaginat lectura publică a unui text extrem de lung cum e Tezaurul, obișnuim să identificăm această operă cu o altă scriere, adresată tot lui Nemesinos, care se ocupă de „sfânta și consubstanțiala Treime” (I, prol.) și e împărțită în șapte dialoguri (logidia). Cum Chiril declară că abordează „din nou” tema, opera e posterioară Tezaurului. Interlocutorul lui Chiril în aceste dialoguri este Hermias, același ca și în tratatul Despre întruparea Unicnăscutului (care în ediția lui Aubert
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Biblioteca, cod. 59), Paladius și Heraclid din Efes, amândoi prieteni ai lui Ioan Hrisostomul, au fost acuzați de origenism la sinodul de la Quercia din 403, iar mai târziu aceeași acuzație le-a fost adusă și de Ieronim (Dialog împotriva pelagienilor, prol. 2). Referindu-se la această criză, Palladius povestește că a petrecut unsprezece luni “într-o celulă întunecată” (ascunzătoare sau temniță, după întoarcerea la Roma?). Întors la Roma dintr-o călătorie pentru a susține cauza lui Ioan Hrisostomul în fața papei, Palladius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
abia mai tîrziu. Deoarece e greu de imaginat lectura publică a unui text extrem de lung cum e Tezaurul, obișnuim să identificăm această operă cu o altă scriere, adresată tot lui Nemesinos, care se ocupă de „sfînta și consubstanțiala Treime” (I, prol.) și e împărțită în șapte dialoguri (logidia). Cum Chiril declară că abordează „din nou” tema, opera e posterioară Tezaurului. Interlocutorul lui Chiril în aceste dialoguri este Hermias, același ca și în tratatul Despre întruparea Unului-născut (care în ediția lui Aubert
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Biblioteca, cod. 59), Paladius și Heraclid din Efes, amîndoi prieteni ai lui Ioan Hrisostomul, au fost acuzați de origenism la sinodul de la Stejar din 403, iar mai tîrziu aceeași acuzație le-a fost adusă și de Ieronim (Dialog împotriva pelagienilor, prol. 2). Referindu-se la această criză, Palladius povestește că a petrecut unsprezece luni „într-o celulă întunecată” (ascunzătoare sau temniță, după întoarcerea de la Roma?). întors dintr-o călătorie la Roma pentru a susține cauza lui Ioan Hrisostomul în fața papei, Palladius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Schriften [Die griechischen christlichen Schriftsteller 1.2, Leipzig, 1897]. Ieronim, Aduersus Iouinianum, liber 1, 48 ; liber 2, 2 ; 2, 21 : PL 23, col. 221-352. Ieronim, Altercatio Luciferiani et Orthodoxi, par. 2 ; 5 : PL 23, col. 163-192. Ieronim, Commentarii in Danielem, prol. ; liber 2, 5 ; 2, 7 ; 2, 8 ; liber 3, 9 ; liber 4, 11 ; 4, 12 : SL 75A, éd. F. Glorie, 1964. Ieronim, Commentarii in euangelium Matthaei, praef. ; liber 1 ; liber 4 : SL 77, éd. D. Hurst et M. Adriaen, 1969
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
M. Borret, Origène. Contre Celse, 4 vol. [SC 132, 136, 147, 150, Paris, 1967-1969]. Origen, Expositio in Prouerbia, PG 17, col. 248. Origen, Selecta in Exodum, PG 12, col. 292. Orosiu, Historiarum aduersum paganos libri vii vol. I, liber 1, prol., par. 14 ; vol. III, liber 7, cap. 27, 16 : CUF, éd. H.-P. Arnaud-Lindet, 1990-1991. Orosiu, Liber apologeticus contra Pelagianos, cap. 16, 2 ; 28, 8 :CSEL 5, éd. C. Zangemeister, 1882. Palladius, Historia Lausiaca (recensio G), Vita 25, 5 ; Vita
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
54, 5 : éd. G.J.M. Bartelink, Palladio. La storia Lausiaca, Verona, 1974. Policarp, Epistula ad Philippenses 7, 1 : éd. K. Bihlmeyer and W. Schneemelcher post F.X. Funk, Die apostolischen Vater, Tubingen, 1970. Quoduultdeus, Liber promissionum et praedictorum Dei, Dimidium temporis, prol. ; cap. 5 ; 6 ; 8 ; 9 ; 10 ; 11 ; 12 ; 13 ; 14 ; 16 :SL 60, éd. R. Braun, 1976. Quoduultdeus, Liber promissionum et praedictorum Dei, pars 1, prol. ; cap. 6 ; 7 ; pars 2, cap. 34 ; 35 ; 36 : SL 60, éd. R. Braun
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Funk, Die apostolischen Vater, Tubingen, 1970. Quoduultdeus, Liber promissionum et praedictorum Dei, Dimidium temporis, prol. ; cap. 5 ; 6 ; 8 ; 9 ; 10 ; 11 ; 12 ; 13 ; 14 ; 16 :SL 60, éd. R. Braun, 1976. Quoduultdeus, Liber promissionum et praedictorum Dei, pars 1, prol. ; cap. 6 ; 7 ; pars 2, cap. 34 ; 35 ; 36 : SL 60, éd. R. Braun, 1976. Rufin, De benedictionibus patriarcharum, liber 2, 16 : SL 20, éd. M. Simonetti, 1961. Rufin, Expositio symboli, cap. 32 : SL 20, éd. M. Simonetti, 1961. Sententiae
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
politică, din care menționăm pe cele mai însemnate: A o principia era o verbo (L. 1924, ed. II, 1946); A Alianca peninsular (Porto, 1924; ed. II, 1930); Ao ritmo do ampulheta (Coimbra, 1925); Na feira dos mitos (L. 1926); A prol do comun... (L. 1934); Purgatorio das ideas (L. 1929) etc. De asemenea: Hipólito Raposo, Dois nacionalismos (L. 1929); Joao Ameal, Panorama do Nacionalismo portugues (L. 1932); Theophilo Duarte, op. cit. p. 109 sq.; Alfredo Pimenta, Palavras á juventude (Porto, 1941). Doctrina
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
son]; lesbo < lesb[ian]; moto < mot[ivation]; provo < prov[isional]; fr. alcoolo < alcool[ique]; apéro < apér[itif]; camaro < camar[ade]; dico < dic[tionnaire]; directo (adv.!) < direct[ement]; gaucho < gauch[iste]; Montparno < Montparn[asse]; mécano < mécan[icien]; pharmaco < pharmac[ien]; prolo < prol[étaire]; proprio < propri[étaire]; véto < vét[érinaire]; fr., sued. intello < fr. intell[ectuel], sued. intell[ektuell]; germ. Anarcho < Anarch[ist]; Fascho < Fasch[ist]; Karriero < Karrier[ist]; Kino "cinema, cinematograf, cinematografie" < înv. Kin[ematograph]; Radikalo < Radikal[ist]; Realo < Real[ist]; ol
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
rolul persoanei fără iluzii, care vede lucrurile așa cum sînt : sistemul de învățămînt nu e un instrument al reformei sociale (așa cum pretinde politrucul de director al școlii), ci o armă de control al mulțimilor ; rolul școlii nu e să permită accesul prolilor pubescenți din cartier la alte paliere sociale, ci să-i mîne în ordine spre platoul unei mediocrități noninflamabile. Ce-o face atît de impunătoare ca personaj e faptul că, deși e clar de la bun început că vederile ei sînt modelate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
seara precedentă, când a fost la „un film foarte bun”, film de război cu femei terifiate și „un braț de copil zburând sus, sus, sus”. Publicul era încântat și aplauda; s-au auzit însă câteva proteste, dar acestea veneau din partea prolilor. Cei care „au început brusc să facă gură și să țipe că n-ar fi trebuit să arate așa ceva, nu de față cu copiii” au fost scoși din sală, însă probabil că nu au pățit nimic, căci „cui îi pasă
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
au început brusc să facă gură și să țipe că n-ar fi trebuit să arate așa ceva, nu de față cu copiii” au fost scoși din sală, însă probabil că nu au pățit nimic, căci „cui îi pasă ce zic prolii?”. Dacă ar fi fost vorba de membri ai Partidului (adică toți în afara prolilor) ar fi fost cu siguranță omorâți, iar existența lor ștearsă până la ultima urmă palpabilă din memoria celorlalți. Zilnic, la ora unsprezece, toți oamenii - inclusiv cei care ocupă
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
trebuit să arate așa ceva, nu de față cu copiii” au fost scoși din sală, însă probabil că nu au pățit nimic, căci „cui îi pasă ce zic prolii?”. Dacă ar fi fost vorba de membri ai Partidului (adică toți în afara prolilor) ar fi fost cu siguranță omorâți, iar existența lor ștearsă până la ultima urmă palpabilă din memoria celorlalți. Zilnic, la ora unsprezece, toți oamenii - inclusiv cei care ocupă funcții destul de importante în cadrul Partidului Interior (cum ar fi cazul lui O’Brian
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
Exasperantă e și sărăcia, care generează mizerie și boală. Conducerea nu se află în imposibilitatea de a asigura un nivel de trai ceva mai ridicat, însă are tot interesul să nu o facă. „Dacă există vreo speranță ea stă în proli” scrie Winston în jurnal, amintindu-și o experiență sexuală cu o femeie bătrână într-un cartier al prolilor, care avusese loc cu vreo trei ani în urmă. Prolii (aproximativ optzeci și cinci la sută din populația Oceaniei) nu erau îndoctrinați
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
un nivel de trai ceva mai ridicat, însă are tot interesul să nu o facă. „Dacă există vreo speranță ea stă în proli” scrie Winston în jurnal, amintindu-și o experiență sexuală cu o femeie bătrână într-un cartier al prolilor, care avusese loc cu vreo trei ani în urmă. Prolii (aproximativ optzeci și cinci la sută din populația Oceaniei) nu erau îndoctrinați, nici supravegheați („Prolii și animalele sunt liberi” - spunea o lozincă a Partidului), însă trăiau într-o mizerie și
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
interesul să nu o facă. „Dacă există vreo speranță ea stă în proli” scrie Winston în jurnal, amintindu-și o experiență sexuală cu o femeie bătrână într-un cartier al prolilor, care avusese loc cu vreo trei ani în urmă. Prolii (aproximativ optzeci și cinci la sută din populația Oceaniei) nu erau îndoctrinați, nici supravegheați („Prolii și animalele sunt liberi” - spunea o lozincă a Partidului), însă trăiau într-o mizerie și sărăcie îngrozitoare, nefiind conștienți de forța lor. „Dacă există vreo
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
în jurnal, amintindu-și o experiență sexuală cu o femeie bătrână într-un cartier al prolilor, care avusese loc cu vreo trei ani în urmă. Prolii (aproximativ optzeci și cinci la sută din populația Oceaniei) nu erau îndoctrinați, nici supravegheați („Prolii și animalele sunt liberi” - spunea o lozincă a Partidului), însă trăiau într-o mizerie și sărăcie îngrozitoare, nefiind conștienți de forța lor. „Dacă există vreo scăpare, ea stă în proli”, se gândește Winston, pentru că cei din Partid sunt atât de
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
la sută din populația Oceaniei) nu erau îndoctrinați, nici supravegheați („Prolii și animalele sunt liberi” - spunea o lozincă a Partidului), însă trăiau într-o mizerie și sărăcie îngrozitoare, nefiind conștienți de forța lor. „Dacă există vreo scăpare, ea stă în proli”, se gândește Winston, pentru că cei din Partid sunt atât de strict supravegheați, încât nu au cum să se organizeze în grupuri, și nici măcar nu pot avea încredere pentru a-și exprima - eventualele - păreri neortodoxe. Durabilitatea sistemului stă tocmai în teroare
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
mult încă, dacă întreprinderile ar aparține statului. Atunci chiar că ți-ai umple buzunarele”) (pp. 144-145). În finalul primei părți (dintre cele trei în care este structurat romanul) este descrisă o lungă plimbare pe care o face Winston prin cartierele prolilor - univers de care se simte tot mai atras de când și-a spus că aceștia ar fi singura speranță. De reținut din acest pasaj sunt trei momente: În urma unei explozii datorate căderii unei rachete în imediata lui apropiere, Winston dă peste
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
pe care îl face doar pentru sine - se îndreaptă asupra unui grup de trei bărbați care discutau cu înflăcărare despre Loterie. Cifrele de câștig declarate oficial - de altfel sume imense - nu erau niciodată cele reale, însă important era faptul că prolii aveau un motiv pentru a trăi; mai exact, atenția le era oarecum distrasă de la mizeria și neajunsurile în care trăiau. (Singurele distracții ale prolilor în afară de Loterie erau berea ieftină și articole pornografice editate și distribuite în acest scop de Partid
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
declarate oficial - de altfel sume imense - nu erau niciodată cele reale, însă important era faptul că prolii aveau un motiv pentru a trăi; mai exact, atenția le era oarecum distrasă de la mizeria și neajunsurile în care trăiau. (Singurele distracții ale prolilor în afară de Loterie erau berea ieftină și articole pornografice editate și distribuite în acest scop de Partid). Un ultim episod din plimbarea lui Winston o constituie vizita sa la anticariatul de unde, cu ani în urmă, își cumpărase caietul devenit ulterior jurnal
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
nu are relevanță decât pentru firul narativ al povestirii, în vederea unor evenimente care urmează. Până atunci însă, văzând un bătrân - care prinsese cu siguranță perioada de dinainte de Revoluție, de dinaintea Erei Fratelui cel Mare - intrând într-un bar - cârciumă, în argoul prolilor - îl urmează sperând să obțină răspunsuri la numeroasele întrebări pe care și le punea referitor la vremea uitată (când el era încă un copil). Însă concluzia la care ajunge - în urma discuției cu bătrânul - e aceea că puținii oameni rămași în
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
cu totul, atunci ea este transformată într-o practică animalică, trivială, care - privită intrinsec - repugnă (Datoria față de Partid, după cum se spunea în școli) și permisă doar între soț și soție (cu toate că se tolerează parțial și sexul cu prostituatele din lumea prolilor); ceva asemănător se întâmplă și cu instituția familiei. Ea este permisă, chiar încurajată - de asemenea dragostea părinților față de copiii lor. „Pe de altă parte însă, copiii sunt sistematic montați împotriva părinților și învățați să-i spioneze și să raporteze orice
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]