71 matches
-
lui Pașadia portretul străbunicului acestuia, Povestitorul află pentru prima dată istoria armașului care a întemeiat neamul Măgurenilor, altfel povestea evocată de Pașadia în acel moment nu ar avea sens. Relatarea de la începutul romanului e prin urmare un caz tipic de prolepsă internă. Se vede de altfel că portretul trupesc și sufletesc al armașului e citit de Povestitor în bună parte după semnele portretului din salon. Restul - e chipul lui Pașadia, căci stirpea coborîtoare din armaș, ni se spune, i-a moștenit
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
primul, Barbu Cioculescu ne spune de altfel cu certitudine că a fost curier, despre celălalt, Pașadia nu ne dezvăluie nimic, așa că cititorul e liber să creadă în zvonurile pe care Povestitorul i le-a adus deja la ureche. Contrastul dintre prolepsă și secvența la care trimite nu vine din infirmarea nobleței de neam a personajului. E adevărat, Povestitorul dă glas zvonurilor despre originea plebee a celui dintîi dintre Măgureni, dar Pașadia nu a afirmat niciodată contrariul. Mai degrabă negată, noblețea rămîne
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
adus în roman parcă dintr-o pînză a Renașterii italiene. Că e vorba de un portret apusean, confirmă imediat Povestitorul în fragmentul deja citat ("De o sobră eleganță... rămăsese apusean"). Putem, cu oarecare îngăduință, privi pasajul acesta tot ca o prolepsă. Portretul conturat de citirea semnelor chipului apare ceva mai încolo, dar chipul e cel al străbunicului, în secvența care, la rîndu-i, o anticipează după cum am văzut, pe cea din salonul împodobit. Să reluăm textul, odată cu precizarea că el pare o
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
fragment dintr-o scrisoare unde Ghica scrie lui Dimitrie Sturdza, la 1868, că „Intriga, minciuna, calomnia și toate celelalte proaste obiceiuri n-au fost niciodată mai active ca astăzi”, fixînd contextul unei epoci și specificul unor mentalități) funcționează ca o prolepsă pentru că, iată, fapte ar mai fi fost pentru alte volume: călătoriile în străinătate (Anglia, Franța, Italia), diversele funcții importante (prim-ministru, ministru de Externe, președintele Consiliului de Miniștri, director general al teatrelor, ambasador la Londra, președinte al Academiei), redactarea „romanului
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
mai încerca mâine?” Știm acum că „mâine” a devenit și ieri și astăzi. Dar totul a trebuit să treacă prin S.P.M.D.R.-ul (Societatea Protectoare a Muzelor Daco-Române) lui Caragiale. Cel puțin la noi. Mai previne Cato, cu figuri retorice consacrate (prolepsa, prosopopeea), ceea ce presupune că va spune adversarul, tribun al plebei, al cărui obraz - spunea el - ar trebui să roșească, având în vedere cauza apărată. Disperat că nu are efect nici unul dintre argumente, Cato aruncă asupra adunării bărbaților un ultim, grav
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
și chiar pe diagonală.” (158-159). Ambiguitatea titlului ales, Epilogue (Epilog), îi permite autorului în aceste pagini, pe care el le numește cînd „finale”, cînd „crepusculare”, un joc permanent cu „timpul care mai rămîne”, cu acel „irreparabile” al lui Virgiliu, cu „prolepsa care e mai scurtă decît analepsa”, cu „ultimitatea aceea” și, intrînd într-un registru mai grav, o reflecție despre „extincția finală”, „clipa fatală”, „neantul final”, despre „pielea de sagri care se micșorează în toate sensurile”. Cu toate acestea, o notă
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
acestea, o notă de poznaș răbzabte și aici, ca în această deghizare naratologică, pe care Genette o dă „prognosticului cunoscut”, antren`ndu- l și implicîndu-l în ea și pe cititor: „Am ajuns la concluzia că timpul este mai scurt în prolepsă decît în analepsă, altfel spus, că el nu practică simetria, dar asta eu o știam deja și voi de asemenea.” (p. 35) Privirea melancolică asupra timpului, care i-a inspirat sute de pagini și memorabile categorii poetice în Figuri, e
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
propoziție scurtă care le precede: Puțină lumină, vă rog!" Este o parodie ce problematizează proiectul Luminilor, subliniind declinul acestora, neîncrederea într-o ,,narațiune care să dizolve toate diferențele și contradicțiile" (Linda Hutcheon). În același timp este o pendulare între viitor, prolepsele prin care cititorul află cum vor sfîrși eroii cărții, datorate Creatorului și trecut, prin analepsele ce survin, inserate în prezentul narațiunii. Nu numai că cititorul este pus la curent cu tot ceea ce gîndește fiecare personaj dar află și lucruri pe
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
facând o pasiune, atenție, nu pentru un bărbat însurat (cum o suspecta conservatoarea Enid), ci pentru o femeie măritată. Acțiunea (căci da, despre ea e vorba, oricât de not-cool ar părea!) e arborescentă, textul se scaldă generos în analepse și prolepse, povestea se îngheagă și curge natural pe sute de pagini, amețitor, fără momente de tărăgănare, într-o desfășurare cinematografică de o coerență uimitoare. Cartea e doldora de informații, mimând diversitatea unei lumi verosimile: informații despre piața bancară, boli nervoase, America
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
cu stoparea fluxului evenimentelor, ca la Creangă ("Dar să terminăm cu chestiile astea, că mie nu mi-au plăcut niciodată cei care se pun mereu de-a hoarța numai și numai pentru a împiedica povestea noastră"), folosirea titlurilor ca o prolepsă, cu anticiparea intrigii, în chip de captatio benevolentiae, pe urmele lui Sadoveanu (" Unde se vede că nu toate întîmplările se petrec din întîmplare", " Unde se vede că o expediție, fie ea cît de grea, se pregătește mult mai ușor atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
al tramei, autoarea a recurs la o întreagă baterie de procedee și artificii. A renunțat la separarea riguroasă a materiei după criteriul cronologic, astfel încît, într-un capitol consacrat anumitor personaje și unui anumit interval se face saltul printr-o prolepsă peste o generație. Viceversa, narațiunea ajunsă la întîmplările celei de a patra generații a clanului este urmată de jumătatea de pagină scrisă în cursive în care sînt imaginate primele așezări în zonă unde, împinse de foame, aveau să se succeadă
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
construiește cu abilitate teroarea, utilizând aproape exclusiv elemente de atmosferă. Nici măcar narațiunea nu este liniară, ca în primul caz, spectatorul fiind proiectat in medias res, fără justificări sau avertismente prealabile, urmând ca, printr-un subtil glissando de analepse și de prolepse cinematice, să descopere contururile evanescente ale tramei. Se cuvine subliniat aici și rolul jucat de doi actanți vulnerabili în economia filmului americano-european, dar deosebit de puternici în imaginarul nipon: femeia și copilul. În arhipelagul extrem-oriental, femeia i-a inspirat întotdeauna o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Hârtia nu prea avea cum fi zdrelită de vreme ce sensul cuvântului e restricționat la sfera corporalului. În plus, fulgerele nu pot nici ele să fie chiar asurzitoare atâta vreme cât efectul lor e, întotdeauna, optic. Afară de cazul în care Cupșa a încercat o prolepsă, vorbind despre fulger și gândindu- se la tunetul imediat ulterior.) N-am pomenit nimic despre onomastica personajelor, căreia i se cuvine dedicat un paragraf special. Citatul anterior mă obligă să mă opresc acum asupra lor. Într- adevăr, pe acest autoproclamat
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
două ori, din familia voievodală a Munteniei. Strămoșul lui, Bogdan Drăculea, ar fi fost a fiul lui Vlad Țepeș și al unei descendente a lui Tihomir. Coincidența e mai mult decât o coincidență, căci devoalează un principiu de construcție. Asemenea prolepse abundă în romanul lui Mușina și întăresc autoritatea ficțiunii. Întâmplările par programate. Pe jumătate conștient (ceea ce conferă naratorului un statut de excelență intelectuală), pe jumătate inconștient (ceea ce produce, sistematic, efecte de surpriză). În paralel cu acțiunea așa-zicând diurnă, există
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
capo al fine. În decorul de orășel montan al incipit-ului, protagonistul copil Lucian își croiește un tunel prin zăpadă, pentru a se întîlni la jumătatea drumului cu o fetiță venită pe alt tunel; secvența în cauză va funcționa ca prolepsă pentru întîlnirea biografiei copilului cu cea a unui domn enigmatic (Emil Stratin). Stabilit în aceeași localitate montană, în apartamentul unei vecine a cărei viață are o legătură subterană cu a lui, acesta-l „inițiază” - voluntar sau involuntar - pe micul aventurier
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
Platonul nostru. Parabolele sunt epure din Anton Pann sau Cilibi Moise, sentințele - grave, solemne, aforistice - se strecoară printre paradoxuri, calambururi, vorbe de duh, toate extrase dintr-un metalimbaj mimând spiritul elen, atenian, dar și spartan, cu destule plonjări ce par prolepse în realitatea imediat contemporană nouă: miedul are 5 stele și poartă nume devenite branduri, Tomis sau Milcov, agora e traversată de tramvaie și poartă numele de Universitas, iar xenodochionul pe cel de Trocadero; înțelegem până la urmă că Esop e doar
AESOPICAE de LUCIAN STROCHI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380898_a_382227]
-
exemplu tipic de anacronie. În legătură cu momentul "prezent", momentul cînd se întrerupe relatarea cronologică a unei secvențe de evenimente, pentru a le face loc; anacroniile pot reveni în trecut (RETROSPECȚIE, ANALEPSĂ, ÎNTOARCERE ÎN TRECUT), sau se pot îndrepta către viitor (ANTICIPARE, PROLEPSĂ, PROIECȚIE ÎN VIITOR). Ele au o anumită INTINDERE sau AMPLITUDINE (acoperă o anumită porțiune din TIMPUL ISTORIEI), ca și un anumit ORIZONT (timpul istoriei pe care îl acoperă este situat la o anumită distanță temporală de momentul "prezent"): în "Maria
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
multe ore și un orizont de o zi. ¶Analepsele de completare, sau REVENIRILE, umplu golurile lăsate de ELIPSE în cursul narațiunii. Analepsele de repetare, sau REMEMORĂRILE, enunță din nou evenimente trecute, deja menționate. ¶Genette 1980; Rimmon 1976. Vezi și ORDINE, PROLEPSĂ. analiza structurală a narațiunii [structural analysis of narrative]. Analiza narațiunii în funcție de STRUCTURA ei. Explicînd o narațiune (dată), analiza structurală acordă prioritate relațiilor (sintactico-semantice) (în opoziție cu, bunăoară, originea, funcția sau substanța). ¶Barthes 1975. analiză [analysis]. O tehnică prin care gîndurile
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Vezi și IZOCRONIE. antagonist [antagonist]. Principalul adversar al PROTAGONISTULUI. O narațiune articulată în funcție de un CONFLICT interpersonal implică două personaje principale cu scopuri opuse: protagonistul (sau EROUL) și antagonistul sau dușmanul. ¶Frye 1957 [1972]. Vezi și ANTISUBIECT, CONTRAINTRIGĂ. anticipare [anticipation]. O PROLEPSĂ, o PROIECȚIE ÎN VIITOR, o ACRONIE îndreptîndu-se către viitor în raport cu momentul "prezent" (sau cu momentul cînd se întrerupe relatarea cronologică a unei secțiuni de evenimente, pentru a face loc anticipării). ¶Chatman 1978; Genette 1980; Lämmert 1955; Prince 1982. Vezi și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Genette 1980, 1983. nivel narativ [narrative level]. Vezi NIVEL DIEGETIC. non-focalizare [nonfocalization]. ¶Vezi FOCALIZARE ZERO. notificare prealabilă [advance notice]. O unitate narativă referindu-se în prealabil la situații și evenimente care vor avea loc și vor fi povestite ulterior; o PROLEPSĂ ce se repetă; o ANTICIPARE: "Că într-o bună zi aveam să trăiesc o durere la fel de profundă ca și a mamei, o să vedem în cursul acestei narațiuni"; Vom mai vedea că, dimpotrivă, Ducesa de Guermantes s-a aliat cu Odette
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ordinea apariției: în "Ion a mîncat, apoi a ieșit", se respectă ORDINEA CRONOLOGICĂ. Pe de altă parte, pot apărea discordanțe între cele două ordini, ca în "Ion a ieșit după ce a mîncat"; apar atunci ANACRONII (RETROSPECȚII sau ANTICIPĂRI, ANALEPSE sau PROLEPSE, ÎNTOARCERI ÎN TRECUT sau PROIECȚII ÎN VIITOR). În unele cazuri, un eveniment poate fi deposedat de orice legătură temporală cu alte evenimente (poate fi nedatat): rezultatul este o ACRONIE. În alte cazuri, desfășurarea evenimentelor poate să respecte un principiu necronologic
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
menționată în trecere și, mult mai tîrziu, se dovedește că ascunde secrete capitale; simpla deschidere a unei ferestre se dovedește a avea consecințe incalculabile după un an. ¶Preavizarea nu trebuie confundată cu NOTIFICAREA PREALABILĂ. Prima nu constituie un exemplu de PROLEPSĂ; cea de-a doua este un asemenea exemplu. Prima nu se referă în nici un fel și nici nu face aluzie la ce se va întîmpla; cea de-a doua o face explicit. ¶Genette 1980. Vezi și PREFIGURARE. predicat [predicate]. Într-
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Programele narative pot fi simple (cînd nu cer realizarea unui alt program narativ pentru efectuarea lor) sau complexe (cînd cer așa ceva). ¶Greimas 1970 [1975], 1983a; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. Vezi și ACT, PARCURS NARATIV. proiecție în viitor [flashforward]. O PROLEPSĂ; o ANTICIPARE. Termenul se folosește frecvent în legătură cu narațiunea cinematică (Și caii se împușcă, nu-i așa?). ¶Chatman 1978; Prince 1982. Vezi și NOTIFICARE PREALABILĂ, ANACRONIE, ORDINE. prolepsă [prolepsis]. O ANACRONIE avansînd către viitor în legătură cu momentul "prezent"; o evocare a unui
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1982; Hénault 1983. Vezi și ACT, PARCURS NARATIV. proiecție în viitor [flashforward]. O PROLEPSĂ; o ANTICIPARE. Termenul se folosește frecvent în legătură cu narațiunea cinematică (Și caii se împușcă, nu-i așa?). ¶Chatman 1978; Prince 1982. Vezi și NOTIFICARE PREALABILĂ, ANACRONIE, ORDINE. prolepsă [prolepsis]. O ANACRONIE avansînd către viitor în legătură cu momentul "prezent"; o evocare a unui eveniment sau a mai multor evenimente care vor avea loc după momentul "prezent" (sau momentul cînd relatarea cronologică a unei secvențe de evenimente este întreruptă pentru a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ANACRONIE avansînd către viitor în legătură cu momentul "prezent"; o evocare a unui eveniment sau a mai multor evenimente care vor avea loc după momentul "prezent" (sau momentul cînd relatarea cronologică a unei secvențe de evenimente este întreruptă pentru a face loc prolepsei); o ANTICIPARE, o PROIECȚIE ÎN VIITOR, o PROSPECȚIE. "Ion s-a înfuriat. Peste cîteva zile avea să-și regrete ieșirea, dar acum nu se gîndi la consecințe și începu să țipe". Prolepsele au o anumită ÎNTINDERE sau AMPLITUDINE (acoperă o
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]