12 matches
-
putea schimba ceva ca simplă rotita într-o mașinărie de vot? Nu știu! În fond, pe 25 aprilie, când va avea loc ședința Senatului pentru această lună, împlinesc 60 de ani și ar fi trebuit să mă eliberez de naivități prometeiene! A propos de vârstă. Văd că foarte mulți colegi când ajung la vârsta pensiei fac tot posibilul să-și prelungească activitatea. Eu regret că nu există o soluție decentă pentru pensionarea anticipată! Măcar n-aș mai asista la spectacolul degradant
SCRISOARE DE DEMISIE DIN SENATUL UNIVERSITĂŢII de LIVIU ANTONESEI în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Liviu_antonesei_scrisoare_de_liviu_antonesei_1365581103.html [Corola-blog/BlogPost/345814_a_347143]
-
responsabil pentru coordonarea programului Prometeu, a publicat pe 12 februarie 1940 o istorie a acestui program. Charaszkiewicz și-a scris lucrarea în Paris, după ce a reușit să fugă din Polonia înfrântă de invaziile conjugate germano - sovietică. Creatorul și sufletul conceptului Prometeian [scria Charaszkiewicz] a fost mareșalul Piłsudski, care, încă din 1904, într-un memorandum către guvernul japonez, sublinia nevoia de angajare în lupta împotriva Rusiei a numeroaselor naționalități neruse, care trăiau în bazinele mărilor Baltică, Neagră și Caspică și accentua că
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
principii. Principalul scop al Prometeismului era eliberarea de sub jugul imperialist rus a oricărui teritoriu sau popor din bazinele baltic, caspic sau pontic și crearea a câteva state independente, cu o politică de apărare comună împotriva tendințelor agresive rusești. Fiecare țară prometeiană trebuia să respecte suveranitatea politică a celorlalți. Orice dispută între părțile prometeiene era suspendată până la câștigarea independenței de către toți particpanții la mișcare. Prin înțelegere mutuală, prometeienii polonezi și ucraineni, (cu câteva excepții din partea lui Simon Petliura), au considerat zona din
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
oricărui teritoriu sau popor din bazinele baltic, caspic sau pontic și crearea a câteva state independente, cu o politică de apărare comună împotriva tendințelor agresive rusești. Fiecare țară prometeiană trebuia să respecte suveranitatea politică a celorlalți. Orice dispută între părțile prometeiene era suspendată până la câștigarea independenței de către toți particpanții la mișcare. Prin înțelegere mutuală, prometeienii polonezi și ucraineni, (cu câteva excepții din partea lui Simon Petliura), au considerat zona din sud-estul Poloniei, populată în majoritate de ucraineni, ca sferă de interes a
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
state independente, cu o politică de apărare comună împotriva tendințelor agresive rusești. Fiecare țară prometeiană trebuia să respecte suveranitatea politică a celorlalți. Orice dispută între părțile prometeiene era suspendată până la câștigarea independenței de către toți particpanții la mișcare. Prin înțelegere mutuală, prometeienii polonezi și ucraineni, (cu câteva excepții din partea lui Simon Petliura), au considerat zona din sud-estul Poloniei, populată în majoritate de ucraineni, ca sferă de interes a polonezilor, fiind exclusă astfel de la încorporare în organizațiile prometeriste ucrainiene. Conducerea prometeistă poloneză considera
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
în tabăra lui Piłsudski se găseau numeroși oponenți ai Prometeismului. În mod paradoxal, printre tinerii din Partidul Național Democratic și alte organizații de opoziție la linia piłsudskistă, ideea prometeistă era larg apărată și susținută. Istoria colaborării Poloniei interbelice cu "popoarel prometeiene" poate fi împărțită în cinci perioade. În prima perioadă, (1918-1921), Polonia și-a stabilit noile ei granițe răsăritene după războaie cu Uniunea Sovietică și Ucraina, cele apusene cu Germania prin răscoalele din Poznań și Silezia, prin plebiscite în Warmia și
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
1921-1923), după Tratatul de la Riga, Polonia și-a continuat viața ca stat independent în cadrul granițelor naționale stabilite cu ocazia semnării tratatului. Statele bazinelor pontic și caspic și-au pierdut independența, fiind absorbite de soviete. Guvernele și reprezentanții legitimi ai popoarelor prometeiene au emigrat: În această perioadă, mareșalul Piłsudski a rămas la putere, mai întâi ca șef al statului ("Naczelnik Państwa"), iar mai apoi ca șef interimar al Marelui Stat Major ("Sztab Główny"). Afacerile prometeiste au fost preluate de șefii succesivi ai
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
prometeiste au fost preluate de șefii succesivi ai Marelui Stat Major, generalii Władysław Sikorski și Stanisław Haller și de șeful contrainformațiilor (secția a II-a a Marelui Stat Major - "Oddział II"), colonelul Ignacy Matuszewski. Polonia a colaborat cu emigrația politică prometeiană care se afla în contact oficial cu ministerul de externe polonez, cu oficiile diplomatice poloneze din Istambul, București, Praga, Teheran și Paris și cu Marele Stat Major Polonez. În 1922, primul grup de ofițeri georgieni, recomandați de guvernul georgian, a
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
revenirea lui Piłsudski la putere după "Lovitura de stat din mai" (1926) până la semnarea "Pactului de neagresiune cu Uniunea Sovietică", a fost perioada cea mai hotărâtă, organizată și activă de colaborare a Poloniei cu organizațiile străine prometeiste. În 1927, chestiune prometeiană a devenit preocupare oficială a guvernului, fiind înființate departamente specializate în ministerul de externe și în Marele Stat Major. În perioadele care trecuseră, prometeismul fusese problema diferitelor eșaloane superioare, dar nu se bucura de o structură birocratică de sine-stătătoare. În
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
un declin al conducerii poloneze a mișcării prometeiste. Mișcarea a trebuit să facă față marilor reduceri de fonduri și scăderii importante a sprijinului direct sau indirect al oficialilor guvernamentali. Atitudinea șefilor armatei și ai contraspionajului militar a rămas ambiguă. Activitatea prometeiană a continuat în timpul celui de-al doilea război mondial prin acțiunile Germaniei (în special în legătură cu Ucraina), Finlandei, (implicată în conflictul cu Uniunea Sovietică), Franței și a Turciei. După încheierea celui de-al doilea război mondial, Republica Populară Polonia, acum un
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
paradigmă societală (și sociologică), Michel Maffesoli identifică trei axe majore ale transmutației în ordinea morală a lumii: 1. relativismul generalizat (ca reacție la substanțialismul și "moralismul universal"); 2. parcursul inițiatic (ca trecere de la "individualizarea" modernă, înscrisă în activismul faustian sau prometeian, la "individuarea" postmodernă în fuziuni comunitare; și 3. ethosul comunitar, ca reînviere a arhetipurilor umanității toate conducând la/și fiind explicitate în ceea ce autorul numește "imoralismul etic" în gestație în societățile noastre postmoderne, ceea ce nu echivalează cu indiferența față de valori
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Îndrăgosteau atât de mult de viața pământească, Încât nu mai doreau să se Întoarcă În cer și atunci erau pedepsiți, fiind transformați În licurici. Μ Ca să fii cu adevărat un creator/Înnoitor În domeniul ethosului, trebuie să ai o conștiință prometeiană. Μ Oricât s-ar strădui, unii nu reușesc să-și ridice munca de la acest nivel dezolant al caznei, al osândei, al chinurilor (asemănătoare sforțărilor torturante ale lui Sisif). Aceasta pentru că ei nu au cunoscut Încă plăcerea găsirii unui rost muncii
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]