273 matches
-
strateg, gânditor și învățat, artist și poet, judecător și administrator, poate avea drept model, în diferitele etape ale vieții, câte una din aceste fațete. Armonia acestora a rămas, nu doar prin Renaștere, idealul educației apusene, principala distincție a europenității. Spiritul prometeic, subliniat de Goethe, cel extatic-dionisiac, ieșit la suprafață mai ales după romantism (datorită lui Nietzsche), liberul arbitru și curajul de a-și lua soarta în propriile mâini ne caracterizează și astăzi, deși valurile nu mai sunt aceleași și nici înotătorii
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
Pavel Șușară Brâncușian în esență, dar stopat în orizontul arhaic și idolatru al lui Brâncuși, George Apostu a perpetuat, în plină contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihială a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de lemn și de piatră, asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
ultimul mag", cum îl percepea doamna Cornelia Pillat. Scenariul simbolic al povestirii trebuie citit în subiacent, pentru că fantasticul nu e niciodată adus pe de-a-ntregul la vedere. E mai curând sugerat, aici vizând absurdul implicat în sacrificiul de sine, gest prometeic adaptat, din care tragicul nu este exclus. Dispariția magicianului confirmă adevărul că utopia rămâne utopie nu este transformată în act. A trebuit ca el să moară spre a nu muri utopia.
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
realiza în filigran, cu vîrful penelului, ajunge, prin gestul de tip eroic al lui Boca, partener nemijlocit, aproape vivant, pentru orice privitor atent. Prin chiar această conciliere a unei sensibilități delicate cu mișcarea amplă, monumentală, a contemplației melancolice cu impulsul prometeic, de o amplitudine creatoare plină de patetism, Ilie Boca este un singuratic, pînă la urmă, în pictura noastră de astăzi. Așa cum un singuratic este chiar în propria sa pictură, pentru că pluridimensionalitatea lumii pe care a construit-o pînă acum îi
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
cu o furie autodevoratoare, să construiască epopeic și, de cele mai multe ori, din foarte puțin. Au convocat cu puterile lor mediumnice spiritele strămoșilor, au adunat cu lăcomie cioburile nefolosite în trecerea de la Eden la Istorie și s-au pornit să croiască prometeic, să recompună schelete doar dintr-o falangă rătăcită și apoi să anime totul printr-o vitalitate nărăvașă ca o viitură. Așa cum ontogeneza este cursul scurt de filogeneză, gestul lor, fascinant de cele mai multe ori, nămolos cîteodată, dar întotdeauna copleșitor prin înalta
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
Pavel Șușară George Apostu Brâncușian în esență, dar stopat în orizontul arhaic și idolatru al lui Brâncuși, el a perpetuat, în plină contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihilă a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de lemn și de piatră, asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
mănușă. Nu e vorba - Doamne ferește! - despre o modificare a faptelor trecutului, dar de o distribuție anume a accentelor astfel încât rememorarea să sugereze clar destinul unui Ales (ca să folosesc titlul unui roman de Th. Mann, unul dintre "preoții nobleței și rolului prometeic al individului în istoria faptică" cum pompos îl descrie Breban). Mai întâi aspectul așa-zis ideologic. Memoriile se vor o radiografie mai lejeră a anilor '60-'70, cu foarte multe digresiuni ajungând deseori în prezent, și a propriei cariere (volumul
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
pare să marcheze acest moment important al calendarului sculpturii românești contemporane, nu ne rămîne decît apelul la memorie. Brâncușian în esență, dar stopat în orizontul arhaic și idolatru al lui Brâncuși, George Apostu a perpetuat, în plină contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihilă a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de lemn și de piatră, asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
practicii literare pe care am definit-o ca exploatare a denotativului și recuperarea conotativului - intrat în patrimoniul literaturii - ca semn. Înaintea societății, din secolul al XIX-lea - odată cu Stendhal, susține Jean-Marie Gleize - literatura pură marchează "sfîrșitul transcendenței": Consumul nu este prometeic, ci hedonist și regresiv. Procesul de consum nu este unul de muncă și de depășire, ci un proces de absorbție de semne și de absorbție prin semne. El se caracterizează așadar, cum spune Marcuse, prin sfîrșitul transcendenței." 3) Literatura "pură
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
timp, cam așa s-ar putea descrie, în termeni oarecum literari, lumea de forme care îl urmărește obsesiv în deceniul cinci pe Mattis Teutsch. În mod cert, substratul epic al acesteia este omul ireductibil și exemplar, un fel de întrupare prometeică a acelei idealități umaniste pe care pictorul și-o reprezenta în afara naturalismului și a oricărei culori locale. Însă dincolo de posibilele speculații și de orice alt tip de lectură discursivă, aceste forme nu sunt, în esență, diferite față de cercetările anterioare ale
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
mult, putem încerca aplicarea acestui binom cel puțin la succesiunea etapelor stilistice cuprinse între Renaștere și Postmodernitate obținând următoarea imagine: Prima etapă (orfica): Renaștere (cristalizare, clasicism - nouă paradigmă - fetișizarea Antichității) - Baroc (dispersare - romantism); - perioadă tranzitiva (preclasicism - rococo) - A doua etapă (prometeica): Clasicismul vienez (cristalizare - clasicism - nouă paradigmă - beethovenocentrism) - Romantism (dispersare - romantism); contextul cel mai potrivit exemplificării prin analogia obiectiv/subiectiv - perioadă tranzitiva (post-romantism - verism) - A treia etapă (oedipiană): Avangardism <footnote În contextul ultimei avangarde (anii '50-'60) creația lui J. Cage
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
organizate într-un discurs expozițional care să acrediteze o idee, să urmărească o tensiune, să identifice un sens. Brâncușian în esență, dar stopat în orizontul arhaic și idolatru al lui Brâncuși, George Apostu a perpetuat, în plină contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihilă a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de lemn și de piatră, asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
fragede. Astfel încît, pe bună dreptate, Marshall Mc. Luhan constată cu surprinderea de rigoare: "Comparîndu-se viața bunicilor cu a copiilor mei, ei au trăit mai multe vieți pînă să intre la scoala." Adevărul este că astăzi documentul a penetrat zidurile prometeicei epici umane, ceea ce a condus la producerea unui amestec de genuri și tehnici literare. În urmă cu mai bine de șase decenii, G. Călinescu avertiza: Se abuzează la noi de expresia ironică documentar, voindu-se a sugera că unde e
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
al speciei și nu ca un accident produs de febrele mărunte ale istoriei, conțin în ele însele și melancolia resemnării și germenii ascunși ai disoluției. Din cunoscutele sale scene de grup, de multe ori invocate ca repere ale unui realism prometeic, se desprind strigătele de disperare de mai tîrziu, coșmarurile colective și acele cutremurătoare scene în care umanitatea este surprinsă în pragul aneantizării. într-o altă categorie artistico-morală intră acei artiști care nici nu s-au asociat și nici n-au
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
punct de vedere, vom remarca de-a lungul întregii cărți dihotomia dintre două personaje (si nu numai acestea), ,,timpul și eu/ ne asemănăm atât de mult’’ (Amfora - p. 21). În cadrul acestei relații există îndeajuns de mult regret pentru puterea aproape prometeică a poetei de a recunoaște într-o inimă înfrântă, acceptarea resemnată a unei tăceri amestecate și perfecte ,,vom avea, de asemenea, câte unul care poate citi în lacrimile/ din inima frântă a unei amfore tăcute’’(Amfora - p. 21). Ochii Istanbulului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
î.e.n., când gânditori din China, India, Iran și Palestina au întemeiat, concomitent și independent, marile filosofii și religii, astfel punându-se bazele gândirii sistematice întru dobândirea primei forme a conștiinței de sine. Precedată de epoca preistorică și pregătită de epoca prometeică a unor progrese tehnico-materiale, Jaspers crede că urme ale acelei antice axe spirituale s-ar resimți până în zilele noastre, în acest mod percepându-se semnele vagi și nesigure ale unei noi perioade axiale, ce poate culmina într-o nouă comunitate
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
și sugestiv, nouă poetul ne încredințează un recent poem amplu, o Elegie pentru generația NTC. Atât cât spațiul ne va îngădui, mi se pare important să probăm și să confruntăm textul generos al criticului cu acela al Elegiei: "înlănțuindu-mă prometeic de marginile zării/ zeul m-a lăsat să zac ca un zăcământ în pământ/ în lutul îmbibat cu țiței și idei și mai ales cu pânze/ în care se prind muștele înmormântându-se de vii/ în interiorul infinitului din care nici una
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
cărui mecanism ne scapă. Coerența în tablourile lui Vermeer este constituită de un simbol sintetizant perla concentrat de lumină și spiritualitate. "Armonia sferelor" respiră în muzica lui Bach, armonia sufletească cea mai pură, mai elevată în muzica lui Mozart, lupta prometeică dintre om și destin, cu triumful final al omului, în creațiile lui Beethoven. Sentimentul cosmic reunește simțul armoniei, al unui întreg perfect structurat, cu fiorul nemărginirii și etica proiectării în universul valorilor. Lectura cosmică a unui poem, a unui tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
realiza în filigran, cu vîrful penelului, ajunge, prin gestul de tip eroic al lui Boca, partener nemijlocit, aproape vivant, pentru orice privitor atent. Prin chiar această conciliere a unei sensibilități delicate cu mișcarea amplă, monumentală, a contemplației melancolice cu impulsul prometeic, de o amplitudine creatoare plină de patetism, Ilie Boca este un singuratic, pînă la urmă, în pictura noastră de astăzi. Așa cum un singuratic este chiar în propria sa pictură, pentru că pluridimensionalitatea lumii pe care a construit-o pînă acum îi
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
și expansive, nu se sprijină pe gesticulații mărețe sau pe cine știe ce alte acte de eroism creator. Deși Jacobi gîndește plastic și narativ cu o remarcabilă profunzime și cu o tot atît de mare finețe, ceremonialul creației sale nu este unul prometeic, măreț și inhibant pentru privitorul neprevenit. Forța lui ieșită din comun nu este consecința vreunei retorici copleșitoare, ci rezultatul direct al unei mari capacități de concentrare și al unei afectivități profunde și discrete. Brâncușian matur și responsabil în gîndirea formei
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
numai ce e important nu cum ar zice detractorii mei, au făcut ca să nu consemnez acest discurs... ăăă..., ei, nu chiar epocal, dar, oricum, remarcabil. Cu atât mai mult cu cât mă cam aprinsesem și în minte aveam imaginea flăcării prometeice și alte chestii d-astea idealiste. Cum-necum, calitățile mele oratorice și-au făcut efectul, iar gândacii au izbucnit sincer în urale, poate nu tocmai variate, ci de o simplitate de genul: "Bravo, Șefu'! Mișto, Șefu'! Ești super-OK, Șefu'!" și cam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
posedă o conotație mitică, însemnînd suflet sau spirit și deopotrivă mînie. Raporturile lui Arghezi cu divinitatea, bizuite pe termeni veterotestamentari, confirmă ceea ce Girard numește "dubla violență" sau "dorința mimetică, impuls de rivalitate". E de sesizat aci o reverberație a mitului prometeic, precum și urma acelui "hybris enorm", care este conceptul poeziei ca tentativă de metacunoaștere: "Păcatul meu adevărat/ e mult mai greu și neiertat./ Cercasem eu, cu arcul meu,/ Să te răstorn pe tine, Dumnezeu!/ Tîlhar de ceruri, îmi făcui solia/ Să
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
resemnarea noastră seculară o virtute? Să fie chiar atâta inconștiență în entuziasm? [...] Renunțarea are totdeauna o valoare religioasă; resemnarea, numai una psihologică. Renunțăm la ceva; ne resemnăm în fața a ceva. Orice resemnare este un jug domol, o ofensă adusă elanului prometeic al spiritului. Resemnarea noastră de veacuri ne-a făcut înțelepți. Dacă individual înțelepciunea poate atinge culmi, ea este inerție ca fenomen colectiv. Poporul românesc este cel mai înțelept popor din lume (Europa); dar nu din spirit, ci din lipsă de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se descompune realmente ca în desenele animate cu Tom și Jerry: falca refuză să mai zăvorască maxilarul superior, pleoapele explodează, brațele cad moale pe lângă albastra siluetă înfiretată. Monumentul în uniformă este zăvorât în carcasa propriei neputințe. La capătul unei încordări prometeice, atletul ordinii izbutește să îngaime, într-un inutil ecou: "Sumimasen... sumimasen" (Mă scuzați... mă scuzați). Impasibil, îmi continuu drumul și reușesc să ajung la râvnitele locuri libere cu mult înaintea iubitei mele... Cum aș fi putut lăsa nemediatizat un asemenea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un eveniment al speciei și nu ca un accident produs de febrele mărunte ale istoriei, conțin în ele însele și melancolia resemnării și germenii ascunși ai disoluției. Din aceste scene de grup, amintite mai sus ca repere ale unui realism prometeic, se desprind strigătele de disperare de mai tîrziu, coșmarurile colective și acele cutremurătoare scene în care umanitatea este surprinsă în pragul aneantizării.
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]