23 matches
-
polonez Józef Piłsudski. Scopul ului era să reducă puterea Imperiului Rus și a succesorului acestuia, Uniunea Sovietică, prin sprijinirea naționalismului și mișcărilor de independență ale celor mai importante popoare neruse, care trăiau între granițele fostului imperiu țarist. În perioada interbelică, Prometeismul și celălalt concept al lui Piłsudski, "Federația "Międzymorze"" constituiau două strategii complementare, fundamentale pentru liderul polonez și câțiva dintre sprijinitorii săi. Deși nici unul dintre cele două concepte nu a produs rezultatele scontate în perioada aceea, ele au prefigurat evenimentele ultimelor
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
rezultatele scontate în perioada aceea, ele au prefigurat evenimentele ultimelor decenii: apariția Uniunii Europene și dezmembrarea Uniunii Sovietice. Elaborarea strategiei Prometeiste de către Piłsudski' a fost ușurată de cunoștințele foarte bune despre Imperiul Rus căpătate în timpul exilului în Siberia răsăriteană. Termenul "Prometeism" a fost sugerat de legenda antică greacă a titanului Prometeu, cel care dăruise omenirii focul, sfidându-l pe Zeus, faptă simbolizând iluminarea și rezistența la autoritatea despotică. Drept pedeapsă, Zeus a ordonat ca Prometeu să fie înlănțuit de o stâncă
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
comune între Germania și Polonia. Reprezentanții legitimi ai emigrației prometeiste s-au aliat cu Polonia, demonstrând o loialitate politică remarcabilă. În anii 1918-1939, în conformitate cu afirmațiile lui Charaszkiewicz, conducerea prometeistă poloneză a urmărit cu consecvență mai multe principii. Principalul scop al Prometeismului era eliberarea de sub jugul imperialist rus a oricărui teritoriu sau popor din bazinele baltic, caspic sau pontic și crearea a câteva state independente, cu o politică de apărare comună împotriva tendințelor agresive rusești. Fiecare țară prometeiană trebuia să respecte suveranitatea
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
considera celelalte naționalităti prometeiste ca parteneri egali în lupta împotriva imperialismului rus. Spre deosebire de ce se crede uneori, Marele Cartier General Polonez nu a tratat diversele comunități prometeiste de emigranți ca pe niște instrumente politice pentru scopuri diversioniste, mai afirmă Charaszkiewicz. Prometeismul nu se bucura de sprijinul politic sau organizațional în nici unul dintre partidele politice poloneze de stânga, dreapta sau centru. Chiar în tabăra lui Piłsudski se găseau numeroși oponenți ai Prometeismului. În mod paradoxal, printre tinerii din Partidul Național Democratic și
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
pe niște instrumente politice pentru scopuri diversioniste, mai afirmă Charaszkiewicz. Prometeismul nu se bucura de sprijinul politic sau organizațional în nici unul dintre partidele politice poloneze de stânga, dreapta sau centru. Chiar în tabăra lui Piłsudski se găseau numeroși oponenți ai Prometeismului. În mod paradoxal, printre tinerii din Partidul Național Democratic și alte organizații de opoziție la linia piłsudskistă, ideea prometeistă era larg apărată și susținută. Istoria colaborării Poloniei interbelice cu "popoarel prometeiene" poate fi împărțită în cinci perioade. În prima perioadă
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
mai hotărâtă, organizată și activă de colaborare a Poloniei cu organizațiile străine prometeiste. În 1927, chestiune prometeiană a devenit preocupare oficială a guvernului, fiind înființate departamente specializate în ministerul de externe și în Marele Stat Major. În perioadele care trecuseră, prometeismul fusese problema diferitelor eșaloane superioare, dar nu se bucura de o structură birocratică de sine-stătătoare. În 1927, a fost stabilită o coordonare strânsă între ministerul de externe polonez și Marele Stat Major pe de-o parte și ministerele de război
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
teme prometeiste, cu implicarea lui Tadeusz Hołówko și a altor fruntași ai mișcării. Proiectul prometeist a fost încredințat serviciilor de contranformații ale armatei doar pe la sfârșitul anului 1927 și, cel mai probabil, la începutul anului 1928. Mai înainte de această dată, Prometeismul nu a fost domeniul de activitate a unității de diversiune externă a Statului Major. În timp, în ciuda estimărilor optimiste de început cu privire la evoluțiile favorabile Poloniei a politicii externe sovietice, serviciile de contraspionaj au început să-și dea seama de valoarea
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
de diversiune externă a Statului Major. În timp, în ciuda estimărilor optimiste de început cu privire la evoluțiile favorabile Poloniei a politicii externe sovietice, serviciile de contraspionaj au început să-și dea seama de valoarea conceptului prometeist. Această ultimă perioadă, a cincea, a prometeismului polonez antebelic (1933-1939) a fost, după cum a afirmat Charaszkiewicz, una a "șapte ani neproductivi". Mai multe fapte a condus la o asemenea evoluție: Până la moartea lui Piłsudski din 1935, s-au schimbat foarte puține persoane din cadrul mișcarii prometeiste poloneze, separată
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
dictator militar) al Poloniei. De atunci și până la moartea sa în 1935, s-a preocupat în primul rând cu armata și cu afacerile externe. Piłsudski a urmărit, cu diferite grade de intensitate, două strategii complementare, menite să consolideze securitatea Poloniei: „prometeismul”, care viza dezmembrarea, succesiv, a Rusiei Imperiale și mai târziu a Uniunii Sovietice în națiunile constituente; și crearea unei federații „Intermarium”, cuprinzând Polonia și alte state independente situate în spațiul geografic dintre Marea Baltică și Marea Neagră și plasată geopolitic între Germania
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
eventuală adeziune la pasiunile momentului. Dimpotrivă, dezicându-se atât de violent de problemele a lor săi intenționa depășirea lor totală, definitivă, prin revelarea unei alte imago mundi emancipate de cercul închis al alterităților, al gândirii naționaliste, teologico-ideologice. Marxismul e un prometeism care, recuperând o origine și proclamând un timp viitor, își propunea să scoată omenirea dintr-o lungă habitudine, aceea a istoriei trăite ca perpetuă experiență a servituții 101. Societatea medievală lăsase evreului administrarea banului ca pe ceva rușinos, murdar, de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu-l mai vrea pe Ivan. Și-l lasă de izbeliște, nu să trăiască, ci să-și târâie o supraviețuire cât e lumea și pământul, în zona intermediară a nimburilor. Moartea nu i a mai disputat o „nemurire” câștigată cu prometeism. Nu poate muri, pentru că în realitate nu a trăit niciodată. Ivan Turbincă le-a perturbat tuturor liniștea datorită turbincăi sale, și datorită superiorității cu care este construită ființa umană. Așa cum limbajul pictorului Hieronymus Bosch „egalează fervoarea unora dintre oratorii amvoanelor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a lupta pentru a putea ajunge la scopul final. Este un act prin care se afirmă ca temă, pentru prima dată În istoria culturii, voința de putere a omului, condiție absolută a realizării de sine. În centrul motivului mitologic al prometeismului stă ideea că fundamentul adevărului și garantul ordinii În lume nu este Dumnezeu, ci omul, care se revoltă și se impune prin acțiunile sale. Ordinea divină este Înlocuită cu adevărul descoperit de către om și organizat după principiul rațiunii. Acesta preia
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sunt absurde, dar care își au o rațiune mai presus de înțelegerea lumească a simplului membru de partid. Credința oarbă în Partid și în deciziile conducerii acestuia asigură succesul oricărei operațiuni oricât de dificile sau chiar imposibile ar părea. În ceea ce privește prometeismul cosmogonic al comunistului pur sânge care pregătește facerea lumii de mâine, el este articulat pe apocalipsa lumii de ieri, care trebuie desființată integral, cum spune elocvent un vers al internaționalei comuniste: "Du passé faisons table rase". Activismul este trăsătura fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lui Marx), într-un tangou fără pauză cu miturile pe care le susține (ori mai degrabă care îl susțin, căci relația e la fel de ambiguă ca în zorii civilizației). Dacă Gilbert Durand considera că secolul XX a alunecat treptat de la un "prometeism sleit" (pozitivismul) la miturile decadente ale lui Dionysos, "pentru ca în cele din urmă să reînvie o vastă mitologie hermetistă"336, Angelo Morretta se apropie de romantismul eliadesc: "lipsindu-ne umilința mitului, iată-ne pradă unei sete de putere care ne
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
al deschiderii spre schimbarea de paradigmă societală și sociologică (inspirându-se din Sfântul Augustin, care ne învață că mundus est imundus); în Umbra lui Dionysos, contribuție la o sociologie a orgiei (1982) găsim o analiză subtilă a modului în care prometeismului modern fondat pe ideologia lui homo oeconomicus îi succede figura mai complexă a lui Dionysos (o societate dominată de figura unei zeități care unește hedonismul ambient cu o "sălbăticie latentă", dar și cu "animalitatea luminoasă"; în Timpul triburilor (1988, frecvent reeditată
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
emoție numim cu toții era României socialiste multilateral dezvoltate.“ (Contemporanul, 4 iunie 1976) ALEXA Visarion „Baza ideologică a teatrului este marxismul. Societatea nu există în afara oamenilor, iar ei nu se pot defini decât social. Semnificația teatrului politic conduce, evident, spre relevarea prometeismului social: teatrul politic nu deformează realitatea, ci, în spiritul filozofiei marxiste, tinde să o revoluționeze prin activitatea omului social.“ (Scînteia, 18 mai 1978) ALEXANDRESCU Sică „Teatrul, ca formă activă a artei, se cuvine să împărtășească din plin din tezaurul de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
operate în lumea oamenilor. În cele din urmă, eroul primește o vizită, acasă, de la marele său inamic, deopotrivă sursă a terorii implacabile și a fascinației irezistibile. Devine inutil de adăugat că întâlnirea antropicului cu elementele este letală pentru cel dintâi. Prometeismul funciar al personalității autorului este punctat de Mihail Diaconescu: "Copleșit de existență, ridicându-se contra ei și năzuind s-o organizeze, s-o explice și s-o supună în cele din urmă, Gib I. Mihăescu încearcă mereu, prin creație, propria
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
propriu-zisă, concentrată în imaginea globului pămîntesc, la naivitatea jucată și ingenuitatea savantă a desenelor de copii, artiștii din Elveția oferă cam toată gama de imagini a unui univers fragil și lipsit de orice agresivitate și aroganță. Miturile fondatoare ale artei, prometeismul creatorului sau chiar demiurgia lui, omul angajat în insurmontabile încleștări cu materia și cu propriile lui limite, lipsesc cu desăvîrșire, iar în locul lor apar, cu un firesc desăvîrșit, bucuriile accesibile ale înțelegerii unor structuri elementare, uimirea că existențele primare ale
România-Elveția și retur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16651_a_17976]
-
literare și filosofice, cu care interlocutorii își susțin ideile, sunt serioase și plasează dialogul într-o zonă de o remarcabilă deschidere intelectuală. Iată, de pildă, ce crede Vladimir Tismăneanu despre ce a însemnat experiența bolșevică: „Demonismul utopiei bolșevice, născută din prometeismul sociologic marxist, a constat tocmai din instituirea unui regim care promitea maximum de libertate, realizabil doar prin distrugerea completă a libertății.” Am spune că această lapidară formulare a lui Vladimir Tismăneanu are meritul de a surprinde esența infernalului mecanism social
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3617_a_4942]
-
lume a sa dominată de rațiune și măsură, de "proporțiile divine"; au adoptat o viață gândită și petrecută în înțelepciune. Filozofia nu a rămas exclusivitatea unor pagini, așa cum va avea loc mai târziu, ci era reflexul vieții de fiecare zi. Prometeismul creator al propriei vieți, poietizarea, catharsisul tragicului existențial acesta era sensul răspuns la antisensul destinului, al moirei. Pentru Omar Khayyam jucărie a timpului, fum și cenușă este sensul vieții și al lucrurilor omenești; și totuși, pentru cei aleși ar exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a lupta pentru a putea ajunge la scopul final. Este un act prin care se afirmă ca temă, pentru prima dată În istoria culturii, voința de putere a omului, condiție absolută a realizării de sine. În centrul motivului mitologic al prometeismului stă ideea că fundamentul adevărului și garantul ordinii În lume nu este Dumnezeu, ci omul, care se revoltă și se impune prin acțiunile sale. Ordinea divină este Înlocuită cu adevărul descoperit de către om și organizat după principiul rațiunii. Acesta preia
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
generației mele sfâșiată între decepție și speranță politică. Schimbări și deschideri care azi ne par poate limitate sau superficiale, multora dintre noi le apăreau în acei ani ca perspective de reînnoire, de depășire a sclerozei ce stinsese orice perspectiva de prometeism, ca o șansă ce ne era acordată de timp! Alexa îi era solidar și scenic îl transpunea: un optimism comun ne reunea. În inima sălii atunci o noutate! oportunistul, Boian, cel care a trădat, capitulând, care a pierdut rațiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acțiunii. Tendința ieșirii dintre limite diferă, ca finalitate ontologică, de limbajul lui Blaga din Dați-mi un trup voi munților ori din Dar munții unde-s? Altul e impulsul ascensional, privirile lui C. (Către cer, Piscul) urmărind mai degrabă grandoarea, prometeismul, exteriorizarea eroică; întrebările lui, deloc dubitative, sunt ale unui personaj esențialmente afirmativ, cu genunchi de „oțel” - ins destinat unor uimitoare gesta, hotărât să înlăture „glodul”, să opună ezitantului „poate” pe imperativul „trebuie”. Un drum, o „cărăruie” cu „troscoțel” și „nalbe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]