1,877 matches
-
semnele sclavagismului nu dispăruseră cu totul. Conectați la o nouă concepție asupra lumii, ele au avut prilejul să surmonteze handicapul istoric și să intre în rândul țărilor civilizatre. N-au făcut-o -, ba chiar au accentuat dominanta fundamentalist-tradiționalistă. Un film propagandistic, precum Gandhi, surprinde destul de convingător rezistența la nou a acestor țări. E irelevant că în urmă cu două sau trei mii de ani în India sau în zona arabă au înflorit civilizații de nivel excepțional. La ce bun acea civilizație
Piraterii de apă dulce by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11294_a_12619]
-
suveran că pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. E drept că nici mai sărac și nici mai batjocorit n-a fost vreodată. Ne place să ne revendicam de la Decebal și de la Ștefan, dar obsesia amestecului în treburile interne e o țâfna propagandistica moștenita de la un criminal gângav și agramat. Nu-mi sunt simpatici Ambasadorul Taubman și, cu atat mai putin, Administrația pe care o reprezintă. La rigoare, pot sa admit ca nu se face să comentezi legile unei țări care te-a
Coloana vertebrală gonflabilă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82919_a_84244]
-
ale glumitei spirituase( igienă, săpun, bucci șamd)ajungem și la supt-ilitatea supremă, corolarul celorlalte comori de inteleptrapciune. Zice mistagogicul analist dragoci:” Ne place să ne revendicam de la Decebal și de la Ștefan dar obsesia amestecului în treburile interne e o tifna propagandistica moștenita de la un criminal gingav și agramat”!!!! Adicătelea Decebal și Ștefan erau niște campioni ai diplomației moderne, care obișnuiau să “asimileze constructiv” criticile ambasadorilor români/otomani, la adresa corupției “administrațiilor” de la Sarmizegetusa ori Suceava!! Tare, taica, cum dracu reușești să le
Coloana vertebrală gonflabilă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82919_a_84244]
-
care-l virau și-l înțepeneau în creiere prin mecanismul diabolic al propagandei totalitare, adică îți induceau ție ideea fixă că MARX e IMPORTANT, FUNDAMENTAL. « ADEVĂRUL irefutabil » al marxismului e însă o FĂCĂTURĂ a regimurilor comuniste e, dacă vrei, echivalentul propagandistic al celor mai puternice branduri, ajuns el însuși brand, pt că nu-i așa, ar fi păcat să se ducă pe apă sîmbetei o așa comoara de notorietate. Așa că, tovarășe DB, degeaba încerci să-l separi pe Marx de Lenin
Manele vs Rahmaninov by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82942_a_84267]
-
tranșant. Ideea că lucrarea este una ieșită din comun, că ea reprezintă un moment important al statuarului nostru contemporan, si nu numai, că este o apariție neașteptată într-un domeniu al artelor conservator în exces și impregnat puternic de secrețiile propagandistice de toate culorile, a plutit o vreme prin aer, s-a transmis folcloric prin cercuri destul de restrînse, apoi, asemenea oricărei existente imponderabile s-a pierdut în eter, acolo unde îi era și locul. Iar Sf. Gheorghe din Piață Sf. Gheorghe
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
vreo sută cincizeci de milioane - și asta la nivelul anilor 1993-94, în care protoperemistul era secretar de stat la Ministerul Culturii -, pentru a tipări un fel de album cu lucrările marelui sculptor, special amenajat pentru ambasade și alte asemenea organisme propagandistice, nemții s-au gîndit că trebuie făcut pentru arta românească și altceva decît gesturi sterile și mincinoase. Și, eficienți cum îi știm, au și comis două albume după cele mai severe norme ale meseriei; primul se ocupă de Ștefan Câlția
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
ai vieții lor". Un roman al copilăriei de fapt, mai mult decît al imperiului sovietic, comparat deja cu romanul lui Sallinger, pentru privirea copilului care, fără să pună nici un moment la îndoială cuvintele adulților, înregistrează toate detaliile și preia mesajele propagandistice transformîndu-le. Astfel, Lenin e cu adevărat "veșnic viu": "aceasta nu era scris doar așa, Lenin chiar era viu! El stătea deasupra clasei și-l privea". El chiar își dorește să sape un bordei în pădure și să fie partizan, crede
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
argotică. Declasarea lor este ridicată la rang instituțional, pentru a se demonstra un statut decăzut în mod public. De obicei, infracționalitatea este una de drept comun, dar adesea funcționează și o infracționalitate politică: în cazul mentalului românesc (fie el manipulat propagandistic sau nu), acuza este de extremă dreaptă. De la golani și derbedei la contrarevoluționari și bande legionare, cei acuzați trec prin mai multe nuanțe infracționale: în toate situațiile, însă, acuzatorii încearcă să anuleze prezumția de nevinovăție. Cazul tipic este și în
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
cele impuse ideologic. Pornind de aici, argumentul Academiei cum că revenirea la scrierea cu "â" și cu "sunt(em)" înseamnă restabilirea unei tradiții întrerupte de samavolnica reformă comunistă de la 1953 devine pe de o parte ridicol, pe de altă parte propagandistic. Ridicol nu are cum să nu fie, dacă e vorba de restabilirea unei ortografii adoptate oficial în 1932. Din 1932 pînă în 1953 sînt 21 de ani. Zdravănă tradiție, ce să zicem! Domnul profesor Niculescu mai amintește că au fost
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
cîteva generații de elevi și să stîrnească polemici? Sau mai degrabă să se auto-valideze, rușinată că nu e decît fiica Academiei R.S.R. și nepoata Academiei R.P.R.? Ajung astfel la utilitatea unei asemenea măsuri. Un prim argument a fost (iarăși) pur propagandistic: dacă scriem "fântână", sîntem urmașii Romei, iar dacă scriem "fîntînă", devenim niște pîrliți de balcanici. Cui trebuie să-i demonstrăm latinitatea limbii române? Cei care o știu, fie ei români sau străini, o știu oricum, iar pe ceilalți n-o să
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
își amintește că, pînă și cînd se folosea ortografia latinizantă, se scria "sunt", dar se citea "sînt"?5) Iar faptul că, enervată de ineficiența reformei inutile, instituția respectivă apelează la Parlamentul României ca să impună cu anasîna (anasâna?) o măsură impopulară, propagandistică și contrară spiritului limbilor în general, nu face decît să confirme ceea ce bănuiam de mult: departe de detașarea științifică obligatorie în cazul unui asemenea for înalt, Academia Română pare mai degrabă un instrument de propagandă revanșard. Girul acordat unei lucrări de
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
nu a votat în favoarea ei. Au votat alții. Lingviștii se ceartă acum de mai bine de zece ani, făcînd paradă de argumente, pentru a demola sau susține o măsură luată în răspăr. Ceea ce a contat era, cum am spus impactul propagandistic. în fața propagandei, orice argument științific (pro sau contra) pare să pălească. Și mai e un lucru, unul extrem de important: poate ar fi vremea să renunțăm la ideea că originea latină a limbii române reprezintă un fel de blazon aristocratic pe
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
antieroului Băsescu, a acestui Colombo cu mașină invizibilă, cu trenciul subînțeles și cu o nevastă în mod sigur mai răbdătoare decît un înger, PSD-ul și-a asmuțit balaurul său bicefal compus din doi eroi fictivi și din două carcase propagandistice: bruta Piedone și arhanghelul Gabriel. Ceea ce însă nu pare a se fi observat este un fapt de o banalitate înduioșătoare: în timp ce Băsescu desfundă bulevarde, pune beculețe de Crăciun și măcar provoacă iritări, vînătorii lui de pe tăpșanele catodice sînt doar niște
Bruta Piedone și arhanghelul Gabriel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14410_a_15735]
-
de tolerantă, ne reamintește Bujor Nedelcovici, a luat ființă, după 1944, Comitetul național al scriitorilor, care și-a propus drept țel examinarea autorilor ce au colaborat cu ocupantul nazist, unii nedîndu-se în lături a face parte din formații militare ori propagandistice progermane. Exemple arhicunoscute: Brasillach, Drieu de la Rochelle, Céline, Rabatet. Cu ce au fost aceștia mai vinovați decît colaboraționiștii noștri, sub egida "realismului socialist", scăldați în toate turpitudinile "socialismului real", atît de antinațional, atît de antiumanist? N-ar fi meritat și
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
raportului literaturii cu propaganda, de la literatura agitatorică proletcultistă din faza fundamentalistă a regimului, cu repertoriu unic hotărât la Moscova după un plan minuțios, eficient, verificat („preocuparea unică a fost transformarea temelor ideologice în sentimente active"), prin literatura tolerată din rațiuni propagandistice, până la adoptarea tezelor protocroniste din anii '80 care serveau atât de bine politicii izolaționiste și triumfalismului național-comunismului lui Ceaușescu. Cum stau lucrurile, în mare se știe. Nu voi insista nici asupra viziunii religioase (urmărită cu acribie de critic) din substratul
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
adoptarea tezelor protocroniste din anii '80 care serveau atât de bine politicii izolaționiste și triumfalismului național-comunismului lui Ceaușescu. Cum stau lucrurile, în mare se știe. Nu voi insista nici asupra viziunii religioase (urmărită cu acribie de critic) din substratul sistemului propagandistic. Peisajul e bizar, „ar fi necesare alte ustensile", spune autorul, căci avem de-a face cu o adevărată morfopatologie literară care a creat mentalitate: „nu se putea să nu înrâurească maladiv progenitura, să nu provoace modificări bizare gândirii producătoare zămislirea
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
an în urmă se stingea din viață Alin Gheorghiu, unul dintre cei mai impor- tanți pictori români din ultima jumătate de secol, un artist de a cărui prezență se leagă nu doar reinstaurarea limbajului după un deceniu bun de ofensivă propagandistică și de umilință estetică, ci și ridicarea acestuia la cote unice de autonomie și de expresivitate. Pentru a rememora acest episod trist al dispariției omului, dar și spre a marca încă o dată prezența nemijlocită a artistului, Muzeul Național de Artă
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
care ni-l impune. Propaganda, ca și patriotismul, nu e condamnabilă în sine. Politica ori educația, de pildă, le presupun pe amîndouă. Sînt condamnabile cînd încearcă să anexeze literatura, s-o transforme din scop în mijloc. Valorile patriotice și efectele propagandistice ale literaturii trebuie să rămînă intrinseci. Mai trebuie adăugat că o anumită evoluție a literaturii, care și-a pierdut inocența, face de nerepetat producții artistice din, îndeosebi, epoca romantică, al căror patriotism bătător la ochi și declamator nu-i stînjenea
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
lui Traian Chelariu, decît un pseudoconcept dăunător creației, rod al ignoranței și tendențiozității imorale: "Principialiștii cer lucruri despre care nici ei nu au habar. Realismul socialist e, în fond, propagandism socialist și, ca atare poate duce la izbînzi de ordin propagandistic, nu însă la opere artistice valabile sau capodopere. Tot ce e operă vie și viabilă în literatura lagărului socialist nu are decît contingențe de conținut, contingențe tematice cu eticheta "realism socialist", încolo e artă. Dacă ar fi să te iei
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
material, Beniuc repeta: "a avea!... să ai!... ce să ai?! ce-i aia a avea?! Nmeni nu trebuie să aibă nimic!!"". Epoca înscrie în șirul "realizărilor" sale necontenit "mărețe" o cruntă prigoană împotriva scriitorilor care nu acceptă înregimentarea în frontul propagandistic. Ei sînt excluși fără cruțare, aruncați la periferia societății ca niște rebuturi: "La Uniune am întîlnit mulți cunoscuți. Toți membri ai fostei Societăți a Scriitorilor Români și membri, încă, ai Uniunii. Au fost chemați să-și completeze fi-șele personale. Se
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
anilor șaptezeci, în armată fiind, am rămas șocat să văd că rafturile bibliotecii "de incintă" gemeau de opera acestui autor rudimentar, perfect ilustrator al tendințelor tot mai accentuat șovine și xenofobe din ideologia lui Ceaușescu. Găseai acolo totul, de la trilogia propagandistică a Cordovanilor la volumele de povestiri realist-socialiste, ca să știe soldatul român pe ce valori trebuie să mizeze. La începutul lui 1990, am avut prilejul să văd lista scriitorilor milionari, adică a clubului select ce primea bani cu ghiotura în vremuri
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
intelectuali serioși nu-și recuperau din cărți nici prețul hârtiei de scris. Dacă uriașele sume ar fi provenit dintr-un succes comercial real, n-ar fi fost nici o problemă. Dar în majoritatea covârșitoare a cazurilor era vorba fie de maculatură propagandistică, fie de bani scoși pe scenariile unor filme idioate (gen haiducii idilici ai lui Eugen Barbu). I-aș fi lăsat în plata Domnului, dacă acele gloabe ideologice n-ar continua să ridice și astăzi spre izvoarele secate ale finanțărilor de la
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
burghez de valori și deschid calea unei noi paradigme culturale, cunoscute astăzi sub numele de postmodernism. Cum arăta viața cotidiană în România anilor '60 (perioada de maximă deschidere a regimului comunist)? Un răspuns dezinhibat la această întrebare (lipsit de elanurile propagandistice ale literaturii epocii, ca și de puseurile demascatoare specifice romanelor de după 1989 care tratează perioada comunistă) oferă romanul lui Virgil Duda, Șase femei. Practic, autorul reconstituie cotidianul românesc de la mijlocul deceniului șapte prin prisma experiențelor de viață ale unor femei
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
o notă de apropiere în raport cu ideologia oficială. Fără a se trăda prea mult, recurge la o "mediere", la un compromis între vederile d-sale intime și cerințele instanțelor diriguitoare. Rezultă hibrizi între spiritualitatea religioasă de fond și doctrina marxist-leninistă, atee, propagandistică. Astfel Claudel, deși se recunoaște că e "spiritualist", se vede împins către polul opus, al materialismului fie și poetizat: "Poate să pară stranie, dar e perfect explicabilă dorința acestui spiritualist de a atinge o inimă a materiei. În această privință
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
Gide va construi, în 1936, reportajul din URSS. Între oameni și oameni se interpune, spune Gide, umbra atotputernică a statului. Statul "se ocupă" de tot. Își asumă tot ce înseamnă raport între indivizi, adică transformă normalitatea într-o imagine înțepenită, propagandistică, lipsită de viață. Dedesubtul acestei placide acceptări generale se află, desigur, teama. Simenon, din ce în ce mai cutremurat și din ce în ce mai tăcut (el, francezul volubil, spumos, boem) înregistrează imagini ale unei stări de teamă generală, interzicîndu-și orice comentariu. Nu poate fi oprit să meargă
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]