7 matches
-
ca cele cu -pen. Formele de N. au -(V)mă la sg. și -(V)màtes la pl., iar de oblice -(V)màs- la sg. și -(V)matèn- la pl.. Reținem că N. sg. este proparoxiton, iar N. pl. paroxiton. Substantivele masculine de declinarea -Vs, -V̀des la N., care au obl. sg. -V̀s- si pl. -V̀den-, ca jàbas (jabàdes) haină, sacou, sunt paroxitone la N. sg.
SUFIXUL NOMINAL -(V)MA de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1479661306.html [Corola-blog/BlogPost/385034_a_386363]
-
a reținut sunetul , redezvoltându-l în cuvinte moștenite ( românesc a apărut în sistemul fonetic al limbii din cauza influențelor externe). Accentul în occitană clasică poate cădea pe ultimă sau penultimă silabă a cuvântului. În plus, în dialectele "niçard" și "vivaro-alpin" apar cuvintele proparoxitone, dar sunt foarte rare. Dicționarul uzual de occitan cuprinde între 50 000 și 60 000 de cuvinte, numărul comparabil cu franceză, dar mai se poate atinge cantități atât de mari ca 450 000, ceea ce se poate compara cu bogăția lexicului
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
a apropia poeziile vechi de cititorii din secolul trecut Quasimodo nu a limitat reforma la nivelul lexicului, ci a modificat în totalitate sistemul metric. A refuzat să forțeze vocabularul de exemplu prin crearea unui număr nefiresc de mare de cuvinte proparoxitone și a ales pentru transpuneri versul tradițional al poeziei italiene, endecasilabul, procedeu care, în opinia unora, distorsiona mesajul originar, dar care, în opinia altora, era binevenit.466 Numărându-se printre cei din a doua categorie Luciano Anceschi consideră că anticii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
echivalentelor ritmice din traducerile quasimodiene. Totuși, pentru a le păstra, ar fi fost necesară o forțare a limbii, afirmă Luciano Anceschi în apărarea poetului, exemplificând prin traducerea artificială a lui Carducci care, pentru a reda ritmul multiplică artificial numărul cuvintelor proparoxitone. Luciano Anceschi, 1940, op. cît., p. XXIX. 467 Idem, p. XXX. 468 Idem, pp. XI-XII. 469 È cosa osservata che le antiche opere classiche, non solo perdono moltissimo, tradotte che sieno, mă non vaglion nulla, non paiono avere sostanza alcuna
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
iĭ (albie- albii)] continuă să se manifeste ca tipar extrem de puternic În ciuda dificultăților fonetice pe care tiparul le presupune, corelația [i-e - iĭ] este puternică 19, indiferent de locul accentului, pe prima vocală a hiatului (paroxiton) sau anterior acestei vocale (proparoxiton): gingie, manie sau albie, revoluție. "Forța" crescândă a acestui tipar se poate susține prin numeroase fapte. - Dacă ne raportăm la variațiile înregistrate de Iordan (1943: 31), pentru fondul vechi de cuvinte: muche - muchie, pârte - pârtie, răspânte - răspântie, roche - rochie, unghe
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
i-o datorați dumneavoastră, don Gustavo, fiului meu Daniel, care tocmai a făcut o descoperire. — Atunci luați loc lîngă noi, căci aceste efeméride trebuie să le celebrăm, a proclamat Barceló. — Efeméride? i-am șoptit tatei. — Barceló se exprimă numai În proparoxitone, mi-a răspuns tata În șoaptă. Tu nu spune nimic, fiindcă Își ia nasul la purtare. Cenacliștii ne-au făcut loc În cercul lor și Barceló, căruia Îi plăcea să se arate strălucitor În public, a stăruit să ne invite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vs. silabă posttonică (silaba ulterioară silabei tonice: mi-ra-re) vs. silabă protonică (silaba anterioară silabei tonice: accent); * cuvânt: cuvânt oxiton (cu accentul pe vocala din ultima silabă: a-tent) vs. cuvânt paroxiton (cu accent pe vocala din penultima silabă: mi-ra-re) vs. cuvânt proparoxiton (cu accent pe vocala dintr-o silabă anterioară penultimei silabe: doc-to-ri-ță12); * omograf: zori (substantiv) vs. zori (verb), cântă (verb, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a singular/ plural sau verb, modul imperativ, persoana a II-a singular) vs. cântă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]