739 matches
-
robustă a organicității care știe de glumă... Incontestabil, Ioan Flora e un precursor al poeziei optzeciste mai cu seamă a celeia în variantă bucureșteană, nu doar prin extrovertirea pe care o adoptă ca pe-o marcă distinctivă, ci și prin propensiunea sa către persiflare, către ludic, în sfera unor reprezentări intenționat depoetizate, circumscrise unui cotidian minor ori unui telurism pragmatic. S-ar zice că e o deculturalizare, o ,barbarizare" a unei poezii obosite de clișee melodramatice ori aulice, însă, în fond
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
pe scări. Și iarăși,/ mîinile femeii apropiindu-se parcă/ ar da la o parte o mulțime de ramuri -/ o, flacăra unduitoare a părului/ alunecă mereu în inelul privirii și piere/ în suflet, ca pe un cîmp - înverzind" (Reverie de primăvară). Propensiunea spre pictură duce chiar la menționarea meșteșugului înrudit, cu o fragedă nonșalanta: "Priviri furișe printre uluci/ spre vechea casă boiereasca/ pe cerdacul ei în balansoar/ o femeie fără asemănare - se spunea/ că are trupul împletit din flori/ de pădure - genele
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
se rîde, identic cu măscăriciul care, prin definiție, nu-și cruță nici propria persoană, disociat de ironist, încă în Ethika Nikomacheia a lui Aristotel. Să precizăm că, la Divinul critic, cele două ipostaze nu sînt suficient delimitate, interferîndu-se adesea în cadrul propensiunii sale către spectacol (propensiune presupunînd, pe de o parte, a da un spectacol, iar pe de altă parte a se da în spectacol!): "După o suficientă verificare a faptului că denominațiile și considerațiile lui șocante sînt urmate, în general, de
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
măscăriciul care, prin definiție, nu-și cruță nici propria persoană, disociat de ironist, încă în Ethika Nikomacheia a lui Aristotel. Să precizăm că, la Divinul critic, cele două ipostaze nu sînt suficient delimitate, interferîndu-se adesea în cadrul propensiunii sale către spectacol (propensiune presupunînd, pe de o parte, a da un spectacol, iar pe de altă parte a se da în spectacol!): "După o suficientă verificare a faptului că denominațiile și considerațiile lui șocante sînt urmate, în general, de un amuzament mai mult
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
ne facem că uităm; vrem din adâncul sufletului să îngropăm anume ceva; de obicei, nu ca pe o comoară, ci, dimpotrivă, ca pe o otravă. Faptele, ființele, lucrurile, care ne-au locuit cândva, pot fi, așadar, lesne spălate grație, fie propensiunii noastre pentru curățenie, fie ordinii pe care, ineluctabil, timpul o instaurează. În ambele ipostaze, avatarurile memoriei comportă creșteri și descreșteri surprinzătoare, spectaculoase, antrenând defulări și refulări când curtenitoare, când ursuze. Dar memoria poate fi corectată prin bilanțuri, atunci când retrospecția unor
Bilanț cu îngeri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14385_a_15710]
-
o poezie existențială, în care trăitul se intelectualizează, iar intelectul dobândește carnație concretă. Este o poezie care redescoperă prospețimea percepției pencilinsoniene, cu apropierile ei surprinzătoare, "suprarealiste". Poeta americană este omniprezentă, fie propriu-zis prin crâmpeie de versuri, fie prin binecunoscuta-i propensiune de a materializa abstractul, de a da forme palpabile inefabilului. Arta Seducției se constituie într-un avatar post-derridean al poeziei practicate de Emily Dickinson, crucială pentru perspectiva poetei românce fiind conștiința faptului că "Il n'y a pas dehors texte
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
stătea în față era, bineînțeles, opțiunea politică. Ea comporta însă o dificultate. În măsura în care, la interogația negativă: "Ce nu vrei", răspunsul se arăta lesnicios, la cea pozitivă: "Ce anume vrei? Pe ce drum s-o apuci?", răspunsul apărea, în schimb, problematic. Propensiunea lui Mihai Șora spre soluția comunistă (deloc exclusivistă, ci într-un context creștin și într-o montură speculativă ce-i reduceau impactul) s-a configurat "la intersecția unui elan cu o iluzie". Elanul nu s-ar cuveni renegat, întrucît era
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
englez și...cititorul ce riscă a deveni el însuși, prin "hipnoză" un...englez: "Tot un «interpret radical» (id est un englez - n.n.) ar trebui probabil să devină și cititorul ori criticul de ocazie al operei ionesciene". La rîndul nostru, înregistrăm propensiunea englezească a Laurei Pavel, nu numai în recursul la o grilă, de altminteri habituală, de referințe anglo-saxone, ci și în atitudinea d-sale detașată, flegmatică, totuși "curioasă", nu fără o componentă de snobism decent. O mixtură de apropieri și îndepărtări
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
Gheorghe Grigurcu Pe o altă latură, lirica lui Constant Tonegaru conține probele nemijlocite ale unei crize generalizate. În consecință cu Stelaru, Caraion, Ben Corlaciu etc., ea prinde din zbor „semnele rele”, cu o „propensiune către catastrofă” care constă în conturarea dimensiunii reale a „epocii noi”, mistificate de luminozitatea factice și de fanfara mercenară. Epocă oneroasă cu al cărei început stihurile în cauză sînt congruente, dar a cărei monstruoasă extensie se află prognozată în sumbrețea
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
că actuala ediție, a 55-a, ar fi „impulsionat”, ar fi împrospătat tradițiile... Așa să fie... însă - încotro? Încă din timpul desfășurării celui mai mare eveniment promoțional de carte din lume (cum este considerat Tîrgul de la Frankfurt), experții deplîngeau trivializarea, propensiunea spre facil și vulgar a literaturii, comercializarea excesivă a fenomenului literar și transformarea întregului program într-un show. Iată și de ce cred că nu întîmplător, încercînd pe cont propriu să fac bilanțul calitativ al ediției din această toamnă a Salonului
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
receptive la semnalele dezastrului social ce începuse, întrucît, după cum ne spune bunul său prieten și actual editor devotat, Barbu Cioculescu, el „avea, ereditar, simțul farsei, precum și lentila intimă care deforma sistematic realitățile, totul trăit printr-un ceasornic biologic precipitat, cu propensiune către catastrofă, ceea ce, profesional numesc astrologii, de pildă, cînd indică în horoscop planeta Saturn în poziție dominantă”. Să adăugăm că poezia a fost croită întocmai pe calapodul lăuntric al omului astfel intuit. Creația poetică a lui Constant Tonegaru ni se
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
au nevoie să fie convinși de faptul că arta în general este departe de a fi mimetică la modul fotografic. Corespondențe Poezia domnului Grigurcu este una a paradoxului și a formulărilor oximoronice. Versul său curge în direcții neașteptate, cu binecunoscuta propensiune către comparația care pune în relație intimă imagini și registre disparate. Poemele cuprinse în volumul Natură moartă și vie au virtuți de haiku și sfidează prin formulări neobișnuite materialitatea lucrurilor, instaurând o ordine poetică în răspăr cu logica mundană. Privirea
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
și noi asupra textelor. Autorul "cronicii mizantropului", precum și etnopsihologi, ca cei amintiți mai înainte, C. Rădulescu-Motru și M. Ralea, nu ocolește defectele psihicului și mentalității românului, îi recunoaște calitățile, dar nu o dată se contrazice, mai ales conjunctural. Românul are o propensiune spre arhaitate, revelând un străvechi fond etnic. Atitudinea este eminesciană și sadoveniană. Împotrivirea față de civilizație ar fi ca o pavăză contra noilor veniți, a străinilor. Lui G. Călinescu, înainte de război, i se pare că orășanul cu deosebire, nu are spirit
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
anume abstinența totală, întrucât, potrivit rigorismului etic împins la paroxism al lui Weininger, "coitul contravine ideii de omenire" ( p.573). Rolul bărbatului este, de altfel, acela de a asigura progresul acestei omeniri principial scindate, fapt oglindit cel mai bine în propensiunea sa către genialitate. În termeni întrucâtva cantitativi, genialitatea este o chestiune esențială care ține de puterea individuală. Weininger țintește să edifice o adevărată psihologie a genialității, geniul fiind definit în funcție de excelența memoriei unei persoane, care indică astfel inegalabila considerație pe
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
Gheorghe Grigurcu Abordînd tema unor jurnale scrise de femei, Liana Cozea face o distincție între romanul feminin, adesea "subversiv", cu o propensiune spre pansexualitate, în care țîșnesc, după cum spune Hélčne Cixous, "imensele izvoare ale inconștientului", și jurnalul Doamnelor, "normal" acesta, circumscris lucidității, cu un echilibru al sincerităților. "în plus, adesea feminitatea, cu precădere în momentele de criză, este resimțită ca o povară
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
ucenicie și ascultare și, deopotrivă, prietenie". Pe de altă parte, preotul Pintea a resimțit o chemare irezistibilă către literatură. Distanțîndu-se în această privință de personajul lui Bernanos, căruia "îi era groază de preotul literat", d-sa socotește a putea împăca propensiunea mistică cu cea a creației, în cuprinsul unei (în sens larg) "culturi creștine". E o atitudine luminată, întrucît lipsită nu doar de fanatismul inchizitorial al călugărului Matvei care-l silea pe Gogol să arunce-n flăcări volumul doi al Sufletelor
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
s-o împingă peste balcon, un milițian precaut, gata să mintă ca să evite complicațiile - și atmosfera încărcată a dictaturii e completă. Bogdan Suceavă e un povestitor de vocație, de cu totul altă stofă decît reperul canonic al genului - Sadoveanu, cu propensiune către spațiul eteric al fanteziei pure. Poate că acesta e drumul prin care realismul românesc se convertește în realism magic. Bogdan Suceavă, Bunicul s-a întors la franceză: istorii, prefață de Liviu Antonesei, Iași, Editura T, 2003. 118 pag., f.p.
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
de peste un mileniu. Iar al doilea stă în faptul că, într-adevăr, chestiunea trebuie mereu amintită, reluată, activată, în fine, transgresată de pe tărâmul retoricii emoționale, pasionale, pe acela al realizărilor concrete. Și aceasta pentru că puterea, „emanată” din structurile național-comuniste, cu propensiuni șovine, nu e de bună-credință și nu depășește nivelul discursului demagogic, ba mai și provoacă periodic sau încurajează tacit anacronice puseuri naționaliste. În același timp, opoziția democrată, câtă e realmente democrată, evită să abordeze chestiunea într-un mod prea „rezolut
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
a doua zi o să știe toată lumea. 13. Parantezele se potrivesc de minune muzicilor experimentale pentru că afișează o simptomatologie de tipul exagerărilor, inflamărilor și accentelor caricaturale. Din fericire, cazurile de muzică experimentală sunt izolate, compozitorii învrednicindu-se arareori să-și exercite propensiunile prospective în mod simultan asupra celor trei paliere ale limbajului muzical: vocabular, morfologie, sintaxă. (Altminteri, atunci când într-un opus prospectarea se săvârșește la nivelul unui singur palier sau, cel mult, la două, suntem în prezența experimentului muzical propriu-zis și nu
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
catolică îl rezolvă deficitar, pe o latură prin avivarea aspirației omului către divinitate, pe altă latură prin "sfărîmarea exaltării lui de rigiditatea eternității divine". în schimb, protestantismul conferă creaturii o valoare ce pare a întrece grandoarea absolută a Creatorului. Oglindind propensiunea spre individualism a psihologiei nordice, această religie "eretică", după spusa lui Maritain, amintită de Cioran, pare locuită de om, nu de divinitate. Așadar, aci exagerarea e în sens invers. însă omul, în viziunea lui Luther, e o ființă duală, asociind
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
catolică îl rezolvă deficitar, pe o latură prin avivarea aspirației omului către divinitate, pe altă latură prin "sfărîmarea exaltării lui de rigiditatea eternității divine". în schimb, protestantismul conferă creaturii o valoare ce pare a întrece grandoarea absolută a Creatorului. Oglindind propensiunea spre individualism a psihologiei nordice, această religie "eretică", după spusa lui Maritain, amintită de Cioran, pare locuită de om, nu de divinitate. Așadar, aci exagerarea e în sens invers. însă omul, în viziunea lui Luther, e o ființă duală, asociind
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
Gheorghe Grigurcu Dată fiind această propensiune moralistă (presupunînd sancționarea morală, măcar implicită) a d-lui Niculae Gheran, ne surprinde o aserțiune a d-sale care sună astfel: Fără îndoială, opera unui scriitor îl scutește de chip și biografie. Ea rămîne esențială, nicidecum cumințenia sau zăpăcelile sale
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
fenomenelor și proceselor sonore, opus categoric abstractului ideatic, a acordat prioritate prelucrării concrete a sunetelor și zgomotelor cu o aparatură electroacustică din ce în ce mai performantă, dar a lăsat la urmă lucrările teoretice principiale din domeniul arhitecturii muzicale. Lipsa unor atare preocupări și propensiuni, coroborată cu sprintena ameliorare și debordare a mijloacelor de reproducere mecanică ori de generare a unor sonorități inedite, a provocat eșuarea și dizolvarea muzicii concrete în muzica electronică sau, mai nou, în cea asistată de calculator. Or, muzica electronică, dincolo de
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
Roman ca loc unde nu se întâmplă nimic, se află pe cu totul alt meridian artistic. Autorul nostru nu are nici umorul prozatorilor postmoderni americani, (auto)ironia voioasă prin care opera își atinge și își devoră, cu un surâs, coada. Propensiunea ludică îi e străină acestui scriitor încercănat de propriile viziuni, obsedat de marile teme, raportându-se la modernitate mai mult în sensul filiației decât în cel al delimitării artistice. Dacă Levantul reprezintă, într-adevăr, o mostră uimitoare de intertextualizare, celelalte
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
stilistice post-dodecafoniste. Sunetul timbrat sau detimbrat beneficiază, de asemenea, de clauza culorii imanente. Nu tehnica ori limbajul zgomotului (concretului) și sintetizatorului, ci orientarea frustă ori rafinată (sofisticată) către culoare. Nu strategia înălțimilor și a duratelor, ci plonjarea în abisul timbralității, propensiunea pentru cutele cele mai mărunte de pe anvelopa sunetului. Din păcate însă, mulți compozitori au fost înghițiți de acest abis coloristic ori au rămas cusuți între aceste cute cromatice, fiind condamnați la grea recluziune. Iar muzica lor la asfixie. Incontestabil, timpul
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]