76 matches
-
următoarelor trei decenii, sub articole, nuvele, fragmente de roman sau de piese de teatru, în paginile unor reviste și gazete ca „Ramuri”, „Flacăra”, „Sburătorul”, „Luceafărul”, „Îndreptarea literară”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic”, „Cugetul românesc”, „Universul literar”, „Ritmul vremii”, „Viața literară”, „Propilee literare”, „Cuvântul liber”, „Revista literară” ș.a. Evenimentele insolite ale refugiului în Ucraina vor fi evocate în prima lui carte, culegerea de nuvele Rusia revoluționară (1918). Mai multe nuvele și o piesă de teatru, rodul experiențelor din anii de război și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
și pitorească, în ciuda distrugerilor provocate de cutremure și invazii străine. Acropola din Baalbek constituie unul dintre locurile deosebite în istoria umanității. Un minimum de temple întrec, prin dimensiunile lor, cele mai mari temple ateniene. Ruinele existente încep prin intrarea în propilee, denumită și Intrarea Exterioară. Acest edificiu este orientat spre Orient. În timpul trecut, intrarea consta în scări monumentale, pe care arabii le-au distrus pentru a construi o fortăreață. Misiunea arheologică germană a reconstruit Intrarea Exterioară în anul 1905. La vârf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și pe trei din ele se poate citi o inscripție latină. La extremitățile intrării (porți) se află două pavilioane, decorate în interior cu pilaștri corintieni de înălțime mare: aceștia arătau ca pilonii templelor egiptene, având peste 5 metri deasupra plafonului propileelor. Pavilionul de sud este afectat; cel din partea de nord se prezintă mai bine conservat. Se poate intra în acesta prin trei intrări separate prin piloni pătrați, marcând o jumătate de înălțime; pavajul încăperii și al pivniței nu mai există. Decorația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
găsit în apropiere de izvorul Lejouje, la o distanță de 9 km de Baalbek. Acesta prezenta un Jupiter-Heliopolitan într-un mod conform descripției lui Macrobe. Partea vestică era ocupată de trei largi intrări având platforme monolite de piatră, în fața porților propileelor; aceste intrări permiteau accesul la spațiul dinaintea marelui Templu. În marea curte a Panteonului se afla o zonă semicirculară, în care era situată curtea pătrată, având exhedrae ale unei zone semicirculare și o nișă restaurată în curtea pătrată; pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
celor născuți mai târziu, dar și semne, chemări misterioase către semizeii și atlanții retrași în "sâmburii" cosmosului. Între aceste vedute relicve ale unei civilizații de atlanți -, e un "aer mort": o surditate a vidului ce se sparge de arcuri și propilee ca o limbă de clopot ruptă. Dacă este o formă de angoasă la M. Eminescu atunci acest lucru înspăimântă muzica insolită a "sferelor" ("l'inquietate etrasigente") care se înmormântează în spații zornăindu-și neantul: "Ca cel ce-n visu-i / plânge
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
142-184; Valentin F. Mihăescu, Timp și mod, București, 1983, 50-64; Paleologu, Alchimia, 37-53; Steinhardt, Critică, 145-149, 200-204; D. I. Suchianu, Alte foste adevăruri viitoare, București, 1983, 58-64; Trandafir, Dinamica, 108-124; Țeposu, Viața, 90-97; Vlad, Lectura rom., 116-128; Adam, Planetariu, 71-77; Ciopraga, Propilee, 128-174; Crohmălniceanu, Cinci prozatori, 5-58; Leonte, Prozatori, I, 8-31; Aurelia Rusu, Lecțiuni și convergențe, București, 1984, 104-199; Craia, Orizontul, 85-110; Rachieru, Vocația, 103-124; Tacciu, Romant. rom., II, 18, 146-148, 151-153, 241-242, 340; Ungureanu, Proza rom., I, 12-57; Anghelescu, Lectura, 168-177
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Dicț. lit. 1900, 149-154; Sasu, În căutarea, 80-87; Negrici, Imanența, 151-159; Petrescu, Configurații, 86-93; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Itinerarii prin cultură, București, 1982, 12-28; Ion Istrate, Barocul literar românesc, București, 1982, 242-282; Scarlat, Ist. poeziei, I, 95-97; Rotaru, Valori, II, 153-198; Ciopraga, Propilee, 7-15; Cosma, Geneza, 57-62; Papu, Lumini, 232-244; Ecaterina Țarălungă, Dimitrie Cantemir. Contribuții documentare la un portret, București, 1989; Mazilu, Recitind, I, 375-378, 398-403, passim; Sorohan, Introducere, 99-107, 275-311; Dragoș Moldovanu, Dimitrie Cantemir între Orient și Occident, București, 1997; Adriana Babeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Paleologu, Alchimia, 54-71; Trandafir, Dinamica, 125-148; Holban, Proza, 9-175; Grigurcu, Între critici, 12-26; Păcurariu, Scriitori, II, 116-124; Steinhardt, Critică, 194-198; Manolescu, Teme, IV, 7-11, VII, 5-10; Papahagi, Critica, 39-57; Sângeorzan, Anotimpurile, 34-44; Dimisianu, Lecturi, 10-12; Lăzărescu, Romanul, 14-17, 118-129; Ciopraga, Propilee, 214-235, 317-327; Ornea, Actualitatea, 122-125; Scarlat, Ist. poeziei, III, 63-67; Zamfir, Cealaltă față, 92-103; Vasile, Conceptul, 222-231; Florin Mihăilescu, Portret de critic la maturitate, ST, 1990, 11-12; Lovinescu, Unde scurte, I, 52-56, IV, 28-33; Ierunca, Românește, 38-44; Steinhardt, Monologul, 324-328
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Filosofie și Litere din București. Debutează editorial cu un volum scris în dialectul aroman, Cântițe și-ndoauă isturii aleapte, apărut în 1912. Este corespondent al ziarului atenian „Elephteron Vima”, redactor la „Viitorul” din București și director împreună cu Romulus P. Voinescu, la „Propilee literare” (1926-1929). Colaborează la „Sămănătorul”, „Luceafărul”, „Literatorul”, „Convorbiri critice”, „Flacăra”, „Universul” ș.a. Pentru volumul Spre necunoscut (1924) este distins cu Premiul pentru poezie al Societății Scriitorilor Români. Temele versurilor lui F. sunt istorice și mitologice (Orientul, lumea creștină), în prelungirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
și visând la unirea tuturor conaționalilor. Scrieri cu teza, „românele” sunt mai mult niște disertații istorico-patriotice cu caracter eseistic și moralizator. De aceeasi factura sunt nuvelele și povestirile O rătăcire în infinit și Povestea lui Rustem cel înțelept, apărute în „Propilee literare”. Publicistul, care se manifestă cu rezultate notabile ca șef de revista, este preocupat de tradiția literară, într-o suită de foiletoane pledând pentru conservarea unor valori sau pentru restituirea dreapta a altora (că în cazul lui Al. Macedonski). Nivelul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
155-163, passim, VIII, 434-435; Brădățeanu, Istoria, II, 258-269; Mancaș, Teatrul, 123-131; Râpeanu, Cultură, I, 197-263; Mircea Ștefănescu, Un dramaturg își amintește..., I, București, 1980, 366-385; Piru, Ist. lit., 420-421; Amza Săceanu, Clasicii nu vor să îmbătrânească, București, 1983, 332-354; Ciopraga, Propilee, 284-288; Silvestru, Un deceniu, 272-274; Ornea, Actualitatea, 168-172; Râpeanu, Scriitori, 189-216; Craia, Fețele, 141-143; George Mihail Zamfirescu, RRI, IV, partea II, 465-511; Negoițescu, Ist. lit., I, 229-231; Ornea, Înțelesuri, 248-253; G. M. Zamfirescu, DRI, V, 368-396; Florin Faifer, Cordonul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
Jurnal, 231-236; Bucur, Poezie, 60-80; Daniel Dimitriu, Bacovia, București, 1981; Iorgulescu, Ceara, 83-86; Manu, Sensuri, 64-69; Raicu, Calea de acces, 5-46; Săndulescu, Portrete, 198-203; Marcea, Concordanțe, 257-261; Valentin F. Mihăescu, Timp și mod, București, 1983, 22-36; Zaciu, Viaticum, 234-251; Ciopraga, Propilee, 54-66; Alexandra Indrieș, Alternative bacoviene, București, 1984; Scarlat, Ist. poeziei, II, 303-334; Petru Comarnescu, Kalokagathon, îngr. Dan Grigorescu și Florin Toma, introd. Dan Grigorescu, București, 1985, 268-269; Moraru, Ceremonia, 7-34; Pop, Jocul, 29-41; Sorescu, Ușor cu pianul, 361-362; Nicolae Manolescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
mea” (asigurată de Demetrius Kricopol), „Universul literar-critic”. În 1987, odată cu modificarea formatului, se schimbă și titlurile rubricilor, fără a se aduce modificări de structură: „Țara de aici, țara de acasă”, „Carnetul zilei”, „Relatări, note, informații”, „Ultima oră”, „Zigzag pe meridian”, „Propilee literare și artistice”, „Propilee literare”, „Însemnări și polemici” (semnată de Sorin Popa), „Bilete de papagal” (tablete de Virgil Stan), „Realitatea românească” (texte de George Carpat Vocke) ș.a. Agravarea situației din țară în ultimii ani ai dictaturii comuniste, aplicarea tot mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290364_a_291693]
-
Kricopol), „Universul literar-critic”. În 1987, odată cu modificarea formatului, se schimbă și titlurile rubricilor, fără a se aduce modificări de structură: „Țara de aici, țara de acasă”, „Carnetul zilei”, „Relatări, note, informații”, „Ultima oră”, „Zigzag pe meridian”, „Propilee literare și artistice”, „Propilee literare”, „Însemnări și polemici” (semnată de Sorin Popa), „Bilete de papagal” (tablete de Virgil Stan), „Realitatea românească” (texte de George Carpat Vocke) ș.a. Agravarea situației din țară în ultimii ani ai dictaturii comuniste, aplicarea tot mai numeroaselor „măsuri” ceaușiste (demolarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290364_a_291693]
-
Eliade și eternitatea), Eugen Ionescu (Petru Comarnescu, „Cântăreața cheală”, Gheorghe Dinu, Eugen Ionescu, un mit în viață, Sub cupola Academiei Franceze), Aron Cotruș, Constantin Virgil Gheorghiu, Vintilă Horia, Bujor Nedelcovici. Din 1987 spațiul acordat literaturii și artei se reduce la „Propilee literare și artistice”, devenită „Propilee literare”, dar rubrica își pierde caracterul permanent. Ca supliment literar sunt reproduse, în serial, romane de succes din perioada interbelică, precum Apărarea are cuvântul de Petre Bellu și Elevul Dima dintr-a VII-a de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290364_a_291693]
-
Petru Comarnescu, „Cântăreața cheală”, Gheorghe Dinu, Eugen Ionescu, un mit în viață, Sub cupola Academiei Franceze), Aron Cotruș, Constantin Virgil Gheorghiu, Vintilă Horia, Bujor Nedelcovici. Din 1987 spațiul acordat literaturii și artei se reduce la „Propilee literare și artistice”, devenită „Propilee literare”, dar rubrica își pierde caracterul permanent. Ca supliment literar sunt reproduse, în serial, romane de succes din perioada interbelică, precum Apărarea are cuvântul de Petre Bellu și Elevul Dima dintr-a VII-a de Mihail Drumeș, Maitreyi de Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290364_a_291693]
-
În interval, paralel cu activitatea didactică, fiind cooptat în colectivul Muzeului Limbii Române, colabora la alcătuirea, sub direcția lui Sextil Pușcariu, a Dicționarului limbii române. Totodată dădea la lumină alte traduceri din autorii clasici în reviste de specialitate - „Favonius”, „Orpheus”, „Propilee literare”, „Revista clasică”, „Dacoromania”, „Preocupări literare”, „Anuarul Institutului de Studii Clasice” sau în reviste de cultură - „Convorbiri literare”, „Gând românesc”, „Revista română” ș.a. Cele mai multe au fost reunite în volumele Idile de Teocrit (1927), Eneida. Cartea a II-a de Vergiliu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
a poemului ciclic Cântecul Omului, romanul Vioara mută (1928) și Leagăn de cântece (1929). Ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români și premiat, scriitorul este deosebit de activ și în deceniul al patrulea. Redactor la „Facla” (1932-1934), el iscălește frecvent și în „Propilee literare”, „Ramuri”, „Universul literar”, „Bilete de papagal”, „Orizonturi noi”, „Cuvântul” (aici și cu pseudonimul Aenius) și în noua serie, din 1933-1936, a „Cuvântului liber”. În acest periodic, inserează, în 1935, primele două părți ale unui studiu asupra lui I.L. Caragiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
respectăm pe cel dintîi, dar ne înclinăm în fața celui din urmă. Alain vedea în teologie o "filosofie fără întoarcere" lucru ce poate fi interpretat cam așa: mediologia nu e decît o cristologie întîrziată, reflectată în sfera profană. Nerăbdătorii care ocolesc propileele teologice ca să ajungă în actualitate pe scurtătură, fără să țină seama de consistentele cheltuieli intelectuale făcute între secolele al II-lea și al V-lea de către toți Părinții Bisericii care au încercat să înțeleagă afirmația Sfîntului Ioan, își găsesc locul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Hortensia Papadat-Bengescu. Studiu monografic (1973); Mihail Sadoveanu, evocator al istoriei (1966); Portrete și reflecții literare (1967); Literatura română între 1900-1918 (1971); Personalitatea Literaturii Române (ed. I - 1973, ed. a IIa-1996); Ulysse și Don Quijote (1978); Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare (1981); Propilee - Cărți și destine (1984); Poezia lui Mihai Eminescu - Arhetipuri și metafore fundamentale (1990); Amfiteatrul cu poeți (1995); Caietele privitorului tăcut. Memorii (2001); Perspective (2001); Pașcani - municipiul și zona (2001). Este și autorul volumului de poeme Ecran interior (1975) și al
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
dincolo de Podul Dâmboviței, am pornit-o pe cărări turistice foarte puțin umblate, care ne purtau tot în paralel cu Piatra Craiului, până când am ajuns în Curmătura acesteia. Se instaurase septembrie și toamna bătea la ușă... Îmi amintesc de urcușul prin propileele de stâncă ale Pietrei Mari, cu difi cul tățile lor atrăgătoare, care aminteau de Strunga Dracului, iar apoi de muchia ascuțită a crestei. Se lăsase ceață, așa că nu vedeam decât pietrăria imediată a muntelui, fără priveliști largi, desfătătoare, fără viitor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Al. Husar, Întoarcerea la literatură, Iași, 1978, 176-188; Șerban, Ispita, 239-243; Martin, Dicțiunea, 82-108; Massoff, Teatr. rom., VIII, 252-255; N. Tertulian, Perspective contemporane, București, 1981, 5-12; Petre Stoica, Amintirile unui fost corector, București, 1982, 7-23; Manolescu, Teme, IV, 187-192; Ciopraga, Propilee, 236-252, 335-341; Ecaterina Țarălungă, Tudor Vianu, București, 1984; Emil Manu, Spațiu etern, București, 1985, 60-62, 110-113; I. Massoff, Între viață și teatru, București, 1985, 108-118; Ornea, Actualitatea, 243-250; Mircea Muthu, Tudor Vianu și gândirea estetică, TR, 1986, 40; Anghelescu, Lectura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
culturii și, bineînțeles, apelând la capodopere ale literaturii universale. Când după o întâlnire în redacția Adevărului literar (la 31 ianuarie 1937), G. Călinescu conchidea pripit; Îl cred foarte necultivat" criticul era în necunoștință de cauză... Ne-am referit altădată (în Propilee, 1984) la procedeele citaționale sadoveniene din scriitori sau gânditori români și străini, citate ducând de la Miron Costin, Neculce și Eminescu la Rabelais, la Voltaire, Hugo, Balzac și Maeterlinck, de la Dante la Schiller și Georoge Eliot, de la Dostoievski la Cehov și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dragomiresciană. Întrucâtva la fel se procedează și cu drama Letopiseți a lui Mihail Sorbul, unde atenția mai mare decurge și din grija justificării judecății finale superlative, ori cu studiile C. Negruzzi, viața și operele lui, aparținând lui E. Lovinescu, și Propilee artistice de Marin Simionescu-Râmniceanu. În rest, în acord cu genul publicistic practicat, T. se rezumă la o schiță de analiză, susceptibilă să sugereze coordonatele unei scrieri, pentru ca apoi să forțeze pătrunderea în „inima” ei, concretizată în caracterizarea de sinteză și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
și estetică la Universitatea din Charlottenburg, Berlin. Spirit polemic, intră în arena literară prin disputa cu G. Ibrăileanu, în revista „Luceafărul”, unde colabora din 1905, pe tema „artă pentru artă și artă cu tendință”, la care va reveni insistent în Propilee artistice (1913), cu încercări de clasificare conceptuală, ca Morala în artă, Poporanismul, „arta industrială”. Cartea conține și patru „dări de seamă” analitice, una ridiculizând maniera critică impresionistă practicată de E. Lovinescu în Pași pe nisip. Tot în 1913 publică la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]