255 matches
-
cele desenate de interpretările actorilor sînt drepte: frînte, în sus, în jos, nu contează. N-ai să remarci rotunjimi, curbe, cercuri, încovoieri blînde. Este vorba despre o regizare a morții, a uciderii unor indivizi din capriciul și dezgustul visceral al proprietăresei lor, care nu le mai suportă prezența alături de ea pe pămînt. Din caietul program al Genocid-ului - o construcție culturală, și ea atipică, interactivă și postmodernistă, șocantă ca formă și grea în conținut - pentru care Roxana Crișan merită să aibă
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
și paralelipipedul crescut în creștet. Oricum, va vinde în cunoștință de cauză. Dacă va avea chef. De pe locul mortului privesc o lume vie, cu alt cod, pe care altfel n-am cum să-l descopăr. Se scurge pe la coada ochiului. Proprietăreasa de maci vila unde locuiesc pentru cîteva zile la Cluj se află la mijlocul unei străzi în pantă. La capătul ei, în vîrful dealului, o panoramă grozavă a orașului se lăbărțează la picioarele mele. Într-o după amiază m-am luat
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
O mahala de multe feluri, Ersatz urban, sentimental, de (peri)ferie vieneză, de București din Mitteleuropa trăiește în gesturile lor largi și moi, de fanți obosiți, cu daraveri și boccele. E lumea chiriașilor clorotici, sub stratul de pudră, visînd la proprietărese încă "bine", la amoruri aseptice și mecanice. Viața lor, din Bagaj... și din Pensiunea doamnei Pipersberg, romane înseriate, primul apărut în 1934, următorul în 1936 (așadar, în plin "banchet" al genului...), unite în reeditarea recentă de la Polirom, atinge, țintit, extremele
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
cu veleități de vrăjitoare a trecut (pe mătură) pragul dintre veacuri, ajungînd figură de "povești" semi-halucinante, în care absurdul își dă mîna cu cea mai mișcătoare poezie. Delicate poeme în proză, cărțile interbelice ale lui Bonciu sau Fântâneru fac din proprietăreasa de altădată, cu maniile și cu firea ei cicălitoare "suportul" unor destăinuiri dezordonate despre chiriași niciodată grăbiți, trăind într-un soi de noctambulism maladiv. Aceeași linie o continuă, în volumul publicat în 2003 la Editura Muzeului Literaturii Române, Scrisoarea lui
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
cu Abel, colegul de școală, acum solist în corul bisericii Sfîntul Nicolae. Au un copil, Abel al doilea. Studentă, apoi, la Facultatea de Aromate și corector la o revistă de literatură, refuză viața obișnuită cu superbia cu care "vrăjitoarea de proprietăreasa" nu-și acceptă moartea, cerînd sa fie congelată și "înviată" peste vreo patruzeci de ani. Existența amenințată mereu de întoarcerea gazdei dintr-un provizoriu îngheț se reduce la un inventar de stări vagi, care trec din una în alta, și
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
făcută, mai ales, din vise vîndute în talcioc. O copilărie (și o viață...) de lucruri mărunte, dar încîlcite, de mascarade periculoase, sub golul unei cupole de circ. Explicația atîtor întîmplări care nu se leagă stă, poate, în scrisoarea "moștenită" de la proprietăreasă, a domnului Lavoisier. Un chimist. A dovedit, printre altele, că apa nu e un singur element, ci e compusă din atomii unor substanțe diferite. Un hair-splitter, prin urmare, potrivit ca "blazon" al unei proze care trăiește din efectele, desfăcute pînă
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
mie să-i apăr de orice eventualitate complicată. Într-o bună zi, facem și bagajele și o luăm și noi spre casă. Cei trei copii, împreună, au legat strânsă prietenie. Vidi mai avea un prieten favorit, pe cotoiul mare al proprietăresei. Și iată-l că vine îmbrăcat cercetășește gata de drum, cu lanterna în brâu și cotoiul în spinare băgat în sac. Nu vrea să se despartă de el cu niciun chip; au trebuit multe rugăminți până l-am convins că
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
cealaltă jumătate a moșiei Cocoanelor, adică partea stăpânită în acte de Marica, nevastă-sa. Moșia toată, cam patru sute de pogoane, îi aparținuse lui Sion, boierul bătrân, de care doar Moș Velicu putea să-și mai aducă aminte. După moartea lui, proprietărese deveniseră cele două fiice ale lui Sion, Marica și Florica." ș.a.m.d. Câteva momente de grație Mircea Nedelciu redevine el însuși atunci când o alungă din minte pe funcționara de la poștă și își recapătă binecunoscuta lui ținută intelectuală, de observator
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
scris o carte de știință care a avut impact în mediile specializate de aici. La lansare, cineva mi-a spus, iată, pot scrie cu ușurință (deși nu era așa), drept pentru care îmi oferă un subiect interesant, viața sa. Era proprietăreasa mea de la New York, o femeie care plecase din România în 1948 și care făcea parte din altă generație, pe care eu o cunoșteam doar din auzite. Spre marea mea surprindere, a mers ușor, am simțit că nu mă blochez și
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
lume s-a întâmplat și gata: "Poate că Sinica e fericită că e fată. Numai sănătoasă să fie. Moașa o asigură că e voinică și frumoasă. Cu ce nume să o înscrie la Primărie? Mamei îi place Eugenia, numele fetiței proprietăresei, iar nenea Mitică a adăugat un nume drag lui, de floare primăvăratică, Viorica. Și Viorica va rămâne. În această zi, în Anglia, Gregory Peck suflă în cele șapte lumânări ale tortului aniversar. În Franța, Bette Davis este sărbătorită pentru cei
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
a dat de fiecare dată peste numele lui Carl Feigenbaum printre călători. Negustorul german avea să fie executat la șase ani de la crimele din 1888 din Londra, atribuite Spintecătorului, pe scaunul electric la Sing Sing, acuzat că și-a omorât proprietăreasa, scrie În analele închisorii Sing Sing, descrierea condamnatului la moarte Carl Feigenbaum suna așa: "Vârtsă: 54 de de ani. Ten: obișnuit. Păr: șaten închis. Rărit în creștet. Gât subțire și mic. Ochii mici și adânciți în orbite. Sprâncene arcuite. Frunte
Prima fotografie cu Jack Spintecătorul, criminalul care a îngrozit Londra cu peste un secol în urmă () [Corola-journal/Journalistic/69081_a_70406]
-
a lui în Medgidia, Fănică voia să găsească o casă cu chirie ieftină pentru el și ai lui, cu tot cu chelneri și bucătărese. Ochise una de lîngă gară, dar dl Tudorică, șeful gării, îi spusese să-și ia gîndul de la ea. Proprietăreasa era o nebună. Casa era nelocuită de mulți ani, totuși n-avea ferestrele sparte și nici ușile forțate. Aici fusese sediul primului comandant al regimentului și al ofițerimii exilate în acest nenorocit tîrg turcesc, după Războiul de Independență. Nu mai
Clauzele contractului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8133_a_9458]
-
la București să mai discute cu ea anumite părți litigioase ale contractului. Dacă întîrzia, venea după el, trist și de neînduplecat țîrcodelul văduvei: "Doamna Scipione intenționează să denunțe contractul cu dvs. dle Theodorescu," Cînd îl vedea în restaurant pe comisarul proprietăresei, coana Virginica nu mai avea liniște: "Du-te, Fănică și vezi ce mai vrea nebuna!"
Clauzele contractului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8133_a_9458]
-
ceasul, și telefonul. Da, Michael, știu, e 11.30, dar totul e sub control, chem un taxi, vin, nu te mișca de acolo, imediat plec, gata, sunt afară. Uf, a închis. Sigur, mai e blana, împrumutată. Șinșila veritabilă, se jura proprietăreasa. Douășcinci de animăluțe mici și moarte, Doamne ferește. Atât de moi. Michael, zău, iubitule, nu trebuie să suni chiar din 5 în 5, știu, e 11.35. Totul e gata, vin. Acum taxiul. Sun și sună. Sună, sună, hai ridică, răspunde
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
biserica...“, „Atunci nu mă întreba nici acum“) și... nu, nu era cheesecake, ci o felie de Lanark Blue, cu două pa hare de Crabbie’s, uite-i că mai au puțin și au ajuns înapoi, în față la Lairg. Agnes, proprietăreasa, îi vede pe geam, uzi de ploaie și fericiți, alții care sunt fericiți, bombăne ea, dar ei nu o aud. O auzi tu și stingi, țâfnos, becul de 100 de wați. Acum e întuneric. Léa respiră cald, în întuneric. 41
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cale.(...) Nicu Ionescu își aștepta băiatul. Poate că Sinica e fericită că e fată. Numai sănătoasă să fie. Moașa o asigură că e voinică și frumoasă. Cu ce nume să o înscrie la Primărie? Mamei îi place Eugenia, numele fetiței proprietăresei, iar nenea Mitică a adăugat un nume drag lui de floare primăvăratică, Viorica. Și Viorica va rămâne. În această zi, în Anglia, Gregory Peck suflă în cele 7 lumânări ale tortului aniversar. În Franța, Bette Davis este sărbătorită pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nopți când nu trebuia să se pregătească pentru munca grea din hala piaței mari. Emoționat sau beat, sau poate ambele, le-am mulțumit divinităților care mă abandonaseră mai devreme În ziua aceea. Măcar nu trebuia să discut probleme financiare cu proprietăreasa mea. În final, după a cincea sau a șaptea Încercare, ciotul diform din mână se transformă Într-o cheie inteligentă, cu care am reușit să deschid ușa. Plăcuța cu numele meu se dădu În lături cu un scârțâit care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
revină din beție sau că n-aveau unde să meargă. Murdari și ciufuliți, arătau ca muncitorii care atârnau de obicei pe schelele din fața casei construite lângă cea a lui Heino. I-am spus lui Anton că se certau cu fiul proprietăresei mele, care era convins că putea să-i facă să-ți schimbe convingerile politice. Ieri chiar Îl văzusem pe Ivan care, terminându-și exercițiile euritmice, arăta spre pantofii lui, ca să explice că, după fiasco-ul războiului, poporul german ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a jumătate din valoarea biletului. „În schimbul unui tichet valabil, desigur. La urma urmei, suntem În Germania. “ Eram recunoscător pentru această ultimă observație: urma să fiu plătit doar după ce recuperam banii pierduți - ceea ce, desigur, era principala cauză a problemelor mele cu proprietăreasa mea. În drum spre camera de proiecție, am auzit celuloidul rotindu-se printre comenzi cu un sunet umed, fâlfâind, ce aducea a mii de aripi tremurânde de insecte. Am urcat treptele două câte două și am Împins ușa În lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Sexologice, cel cu tenul urât și părul galben-pai. Capitolul doisprezece A doua zi dimineața am Încercat să strecor chiria pe trei luni sub ușa d-nei Britz, dar niște cârpe blocau teancul subțire. Preț de o clipă confuză, am crezut că proprietăreasa mă scutise de orice altă obligație. Apoi mi-am amintit de cutia poștală de lângă ușa de la intrare, cea cu semnul de exclamație roșu. Am reușit să acopăr două luni de restanțe cu banii Împrumutați de la Ludmila; a treia lună era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Stegemann. Cine era, de pildă, tânărul blond și acneic? Intrând În hala pieței, am văzut că negoțul de dimineață era pe terminate. Într-un colț, două femei adunau fructe stricate În șorțurile lor largi. Una din ele Îmi amintea de proprietăreasa mea, așa că am șters-o cu fața Întoarsă Într-o parte. În schimb l-am descoperit pe Ivan Britz gata să toarne gheață zdrobită pe o tejghea lată, aproape goală. Imediat ce gheața a acoperit ultimii pești, alunecoși și lucioși, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe acolo și peste o duzină de locuințe din zonă. Boris turnă un pahar de vodcăa, apoi adăugă că nu l-ar mira deloc să afle că tot ei sunt responsabili pentru dezastrul din apartamentul meu. Gândindu-se că fiul proprietăresei se mutase deja, naționaliștii ăia s-o fi gândit să regleze niște conturi politice. M-am șters cu un prosop și i-am explicat că, În ceea ce mă privește, toate acestea nu mai aveau nici o importanță. Apartamentul aparținea acum familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mâncau și beau după jaluzelele lăsate, a frânturilor din discuțiile altora. — Da, asta era tot. Sărutări. Doar sărutări. — Hobbs și Zudgliffe? Toate argumentele erau În favoarea ideii: În locul Întoarcerii Înfrigurate din zori Într-o mohorâtă cămăruță cu chirie și la o proprietăreasă străină, care n-ar Înțelege ce spune când i-ar cere o sticlă cu apă caldă sau o ceașcă de ceai și i-ar oferi pentru o durere de cap un Înlocuitor străin al aspirinei, să se Întoarcă la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Myatt. Acesta făcuse mai mult decât putea aștepta de la el ca răsplată și era puțin probabil că se va mai Întoarce o dată. Dar Îi era teamă de lumea de afară - nu de soldați, ci de agenți, de scările lungi, de proprietărese, de vechea ei viață. Atâta vreme cât zăcea lângă doctorul Czinner, mai păstra ceva din Myatt, o amintire pe care o Împărtășeau amândoi. Desigur, Își spuse ea, pot să-i scriu, dar s-ar putea să treacă luni de zile Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fiecare zi o pusese În fața unei decizii, a unei temeri pe care trebuise s-o ascundă. „Avem oferta aceasta la Constantinopol. O primești sau refuzi. Mai sunt o duzină de fete pe scară“. Apoi Myatt Îndesându-i biletul În geantă, proprietăreasa ei sfătuind-o una și alta, brusca spaimă de străinătate pe chei, la Ostende, cu casierul care strigase În urma ei să-și aducă aminte de el. În lumina făcliei, o surprinse din nou aerul de revelație din privirea doctorului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]