266 matches
-
vorba decât de o vizită scurtă. Acum, însă, datorită acestei splendide independențe, își puteau petrece întreaga vacanță în Ennistone, vizitând ținutul, amuzându-se de stupidul vechi oraș și evadând din strâmtele, mizerele lor camere mobilate și de sub controlul și cenzura proprietăresei. Tom și Emma (ca să-i folosim porecla) mergeau la același colegiu din Londra. Emma era ceva mai în vârstă, student în anul trei la istorie. Tom era în primul an și studia engleza. La început se cunoscuseră din vedere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost magistrat. Pasionat de ezoterism, ca și prietenul Poet; Big Sile dipsoman. O problemă pentru cei din jur; Adrianus, alias Marco van Vierme, alias Boss un ins mărunt, cu suflet mare; Nea Petrică Bau-Bau un cârciumar ciufut; Domnișoara Rodica o proprietăreasă posesivă; Nea Ghiță Patiserul un Criminal fără vocație; Nae Contrabandă un chefliu. Un libertin. Un crai de mahala; Coco ( poreclită și Cău-Cău) concubina flușturatică a Bossului; Pale Botîncur vărul lui Nae; Popa Costică un preot folkist; Îngerul Uriel Arhanghelul Cunoașterii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Aud? Nu te băga! În altă ordine de idei, țapul ăla micu' n-are cum să stea pe cursă mai mult de cinci, maximum șase minute. Locuiește după colț. Strada Diocezei, paisprezece. Probabil c-o să-ncerce să procure banii de la proprietăreasă, că baba aia prosperă are mereu de un' să-i dea. Nu contează, bani să fie. Dar, scuzele mele, permite-mi să am unele rezerve, cum c-ar fi-nțeles corect ceea ce i-ai cerut. Prea l-ai luat și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
susținute, ca un biban pe uscat. Adriaaan...! Adiii...! Băiețică...! Te-ai și-ntors, dragule? Te-am auzit de-aici. Mai ești cu careva? Ești singur? Fii amabil și urcă, atunci, o fuguță, până-aici, la mine! Vocea de tutungioaică înveterată a proprietăresei, Domnișoara Rodica, îi alungă celui strigat roșeața de pe chip, aducându-i în loc o umbră pământie, cu tentă cianotică. Ssst...! Mucles! își flutură el grav arătătorul, aprehensiv, în dreptul buzelor. Știți regulile! O cunoașteți și voi că se supără, dacă vin cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Trismegistos, se pot înșela! Precum e sus, așa-i și jos, cunoștea o excepție notabilă, prin raport strict la spațiul de locuit subteran, vizitat întâiași dată de către eroii noștri. Această excepție antagonică, izvorul unor insurmontabile discrepanțe, o constituia tocmai apartamentul proprietăresei umilului Vierme! Pardoseala din living parchet de stejar și de ulm, lăcuit și șlefuit cu migală, manual, de-a lungul nervurilor abia dacă se observa un pic, pe margini, sub povara grandioasă a unui imens covor original de Isfahan, mirifică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sus. La masa hodorogită, răsturnat pe-un scaun, în vervă, etalându-și pingelele roase, Nae Contrabandă scotea limba și se strâmba la ei, abțiguit. Intrase fără probleme, pe ușa lăsată descuiată, câtă vreme cei trei fuseseră invitați în vizită, la proprietăreasă. Spre lauda lui, de dată aceasta nu mai apăruse, însă, ca milogul, cu mâna goală. Dintr-o sacoșă măricică de rafie, cu inscripția "Orașul nu e tomberonul tău!" se ițeau provocatoare, gâturile unei perechi de sticloanțe redutabile, din plastic, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
crosa pistolului. La naiba! Lasă-l să vorbească, pe domnu' procuror! pocnește nenea Sandu cu palma, în placa biroului. Încurajat, Fratele continuă: Am ridicat ancora de la nea Petrică și ne-am strămutat acasă la Boss. Am vizitat-o și pe proprietăreasa lui, pe tanti Rodica, care avea și ea o treabă cu noi..., fără tangență cu fondul. Aici, am avut eu o contră zbanghie, cu niște motani negri, agresivi și miștocari. Motani? Ce motani visezi?! se holbează la el Mânecuță. Nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ce căuta singură într-o asemenea noapte? Cu brutalitate îi mârâi respectiva întrebare: ― Sunt fără protecție, șopti ca, mi-am pierdut serviciul săptămâna trecută pentru că nu voiam să ies cu patronul și n-am nici un ban pus de o parte. Proprietăreasa m-a dat afară azi dimineață, când i-am spus că nu pot să plătesc. Gosseyn nu răspunse nimic. Era o explicație atât de fragilă, încât ar fi trebuit să facă eforturi ca s-o comenteze. Apoi, o clipă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Cinci dolari, aprecie el. Un adevărat lux pentru un cuplu care trebuia să reziste 30 de zile cu foarte puțini bani. Pe de altă parte, o fată care ar fi avut cinci dolari, în mod sigur i-ar fi dat proprietăresei, ca s-o mai adăpostească o noapte. Pe deasupra probabil că avusese și un serviciu bun, judecând după concepția sa despre un mic dejun. Analizând toate acestea, îi veni o idee la care medită o clipă, apoi întrebă: ― Și cum ziceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
celui de-al doilea război nu-l putuseră distruge. Nu venise încă seismul puterii, mai erau câteva ore până atunci, cei mai mulți nu-și dădeau seama, din care cauză orașul se mai afla încă la porțile Orientului; la fel simpatica mea proprietăreasă care trăia într-o lume ce era transfigurată și de închipuirea ei - neschimbată până la sfârșitul vieții - rămasă alături de tabieturile și solemnitățile soțului încărcat de obișnuințele celor 40 de ani petrecuți în serviciul levantinei primării, a importanței sale și a golului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din vremea tinereții ei, în admirația exclusivă a lui Rex care, sprijinit pe labele dindărăt, iar cu cele din față drepte, luminându-i pieptul înălțat, o privea ținându-și capul într-o parte și urechile ciulite, se întâmpla rar ca proprietăreasa să aibă asemenea manifestări exuberante, el îi rămăsese singurul auditor, căci soțul plecase în oraș pentru plimbarea obișnuită de dimineață, mai ales acum duminica. Copacii începuseră să înverzească. Mi-adusei aminte că altădată, demult, în penultima clasă de liceu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
semnătura ei, citeață dar fără emfază: „Marga Popescu - 1945”; ar fi putut să fie „Profesoara Marga Popescu” dar nu era, ceea ce-mi spori considerația fată de ea. Autorul: Bernardin de Saint Pierre. Zâmbii. - Vă mulțumesc, răspunsei, în timp ce blânda mea proprietăreasă se așeză în fotoliul verzui acoperit cu husă de culoare maro, singurul din camera aceea, e vorba de camera cu ferestrele spre curte și bulevardul mic din fata porții. Doamna Pavel, instalată în fotoliu, privea cartea pe care mi-o adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doamna aceea mică și grasă, noua stăpână a locuinței; zâmbi bucurată de venirea mea, eu-i sărutai mâna, și când intrai în casă observai cu mirare că mobila nu fusese schimbată cu alta care ar fi trebuit să aparțină noii proprietărese, cum credeam că se întâmplase între timp. Dar ea nu voise să facă nici o schimbare în timpul acesta de patruzeci de zile. O deferență pioasă față de cei care trăiseră în odăile acestei case, dar cum mobila nu fusese înlocuită, nici un amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deschizând și închizând ușile acelor odăi în care eu însumi începusem să mă simt ca în propria mea locuință. „Keti!” o chemai în sinea mea; nu primii nici un răspuns, la care se adăugă și tăcerea, mi se păru complicitară, a proprietăresei. Vorbi: - Ce coincidență vizita dumneavoastră, domnule judecător: astăzi se împlinesc patruzeci de zile de la plecarea doamnei Perussi. Ieri i-am făcut pomenirea. - Nu e nici o coincidență, doamnă, am venit anume pentru asta. Îi spuneam adevărul, dar omisesem, intenționat, să adaug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile înflorate în fier forjat, devenise, ca niciodată, ușor fâstâcit dar ținu, și reuși, să nu pară, rezolvând, gândi el, cât mai politicos suavul impact la care nu se așteptase, mai ales că proprietăreasa, venită cu acest mesaj, din uitare sau alte motive, nu-l invitase în apartamentul ei; era - în ce-o privea și pe ea - o zăpăceală de moment, altă explicație nu se afla, căci el rosti cu un zâmbet ce păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și pe ea - o zăpăceală de moment, altă explicație nu se afla, căci el rosti cu un zâmbet ce păru amabil: - Să poftească, o aștept cu plăcere! „Ce bine e să ai de a face cu oameni civilizați”, își spuse proprietăreasa și plecă încântată. După vreun sfert de oră, profesoara rosti, prefăcându-se a fi uitat: - Aaa! Trebuia să mă duc la domnul judecător! Apoi către doamna Pavel, ca să audă și celelalte femei: Mă conduci, tanti? - Ei, asta-i! răspunse doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în plămâni ca o inhalație de gudron și amoniac [...]. Ajung în Cișmigiu și cotesc pe o alee singuratică, acolo unde un baldachin împletit din frunze cedează locul unei liziere dese de castani. Pe un bolovan, un student exilat de urgia proprietăresei purică citatele dintr-un curs de drept roman și privește apoi cerul, ca și cum ar aștepta o confirmare divină scrisă pe bolta străvezie. În chioșcul din aleea trandafirilor, un grup de tineri intelectuali minori îmbină utilul cu plăcutul, „flirtul” cu lectura
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
vara lui 1875 o amplă acțiune de inventariere a localităților, cu numărul de contribuabili, starea economică a locuitorilor, posibilitatea de funcționare sau înființare de școli. Discerne, mai ales, între posibilitățile reale și propunerile neconvenabile ce i se fac: „La Rediu, proprietăreasă să fi promis a face local de primărie și școală”, dar pentru a fi „avantagios” el trebuie „să vie în mijlocul drumului între Rediu și Brodoc”; la Brodoc, unde s-a propus un local pentru școală, e un „loc convenabil”; la
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
al distanțării cu simpatie de personaje constă în semnalarea unor mici ciudățenii, ivite la senectute, ca în Tătucu, Greșeala, Păcatul coanei Asica, La masa calicului ș.a. O „femeie bărbată” se crede, ba chiar este, protagonista din Pe valea Oltețului. Tânăra proprietăreasă din schița „De închiriat” e o parșivă de speță caragialiană, la antipod, tipologic, aflându-se o bătrână longevivă, care, totuși, „se pregătește să moară”, asemenea bunicii lui Anton Holban, și se stinge ca o lumânare (Mama Păuța), ori tușa Uțica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
de sequoia până la ușa de la intrare și un pâlc de eucalipți chiar vizavi. Cucoana care mi-o închiriase cu mobilă cu tot plecase în Idaho ca să stea un timp la fiica ei rămasă văduvă. Chiria nu era mare, fie din cauză că proprietăreasa voia să se poată întoarce când avea chef, fie din cauza scărilor. Îmbătrânise și nu prea mai era în stare să le ia în piept ori de câte ori venea acasă. Chandler nu se mulțumește, așadar, să ne introducă în mediul privat al detectivului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
proprietara casei lui Marlowe nu joacă absolut nici un rol în narațiunea care abia începe, ea devine un personaj de referință, o oglindă în care se reflectă viața detectivului. Într-un fel, evoluția domestică a acestuia depinde de capacitatea sau incapacitatea proprietăresei de a urca scările sau de simpla ei decizie de a se întoarce acasă. Veritabil ritual de luare în posesie a propriei insignifianțe, gesturile matinale ale detectivului construiesc o ramă existențială în care derizoriul pare să fi învins definitiv: Dimineața
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
arrangement/situation prin care se înțelege că două persoane nu reușesc să se întîlnească niciodată, fiind mereu în contratimp, așa cum erau cele două personaje din opera respectivă: un pălărier care lucra ziua și un zețar care lucra noaptea și cărora proprietăreasa le închiriase (fără ca ei să știe) aceeași cameră, pînă în ziua în care unul din ei și-a luat concediul și amîndoi s-au hotărît să se căsătorească. Primele lucrări hidrotehnice de legare a Nilului, nu cu Mediterana, dar cu
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
scrie. După câteva rânduri, nu mi-a mai venit nici o idee; gândurile erau ca împrăștiate, nu puteam să mi le adun.” (p.20) Uneori se blochează în fața unor banale calcule de adunare cu șaisprezecimi, ceea ce îi aduce discreditare masivă în fața proprietăresei care îl ținuse gratis în ultima săptămână în gazdă și-i oferise și câte două felii de pâine cu unt dimineața și seara. Alteori e în pragul nebuniei, și face sforțări teribile să nu alunece în hău. Abia dacă se
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
n-are nevoie de el. Abia dacă un redactor șef îl mai scoate din când în când din întunericul disperării că va muri de foame. Abia dacă o gazdă miloasă îi mai îngăduie adăpostul în camera în care se înghesuie proprietăreasa, proprietarul, cele două fetițe, un bătrân paralizat, o slujnică și o pisică... Acest biet om, dă impresia că este o un cobai, că nu poate fi responsabil de ceea ce i se întâmplă, că nu el este cel care provoacă genul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
eroare a negustorului, și restul necuvenit de la o sumă pe care n-o plătise... Banii pe care-i primește sunt imediat aruncați în te miri ce operațiuni așa zis nobile, cum ar fi plata exorbitantă pe care o aruncă disprețuitor proprietăresei care-l umilise alungându-l, ori răsplata unei negustorese de prăjituri care se trezește că binefăcătorul ei client îi lasă o sumă atât de mare fără să cumpere măcar o prăjitură... Singura lui constantă este nevoia de a crea. Singura
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]