449,615 matches
-
poți eleva comunicarea zilnică prin vorbele gesturilor, prin căderea frunzelor, ca pe o poezie trăită în doi. În viață, nu trebuie să fie numai muzica frumoasă! Ea ar trebui să fie în fundalul vorbelor rostite, ea trebuie să acompanieze sunetele propriilor noastre cuvinte atunci când sunt încărcate de iubire și pasiune. Este trecut de mult de miezul nopții și, camera este goală, curentul intră pe sub ușă și linistea este de fapt căutarea altei liniști. Parcă prea multă liniște, parc-aș mai vrea
OMUL DIN VIS... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1402201187.html [Corola-blog/BlogPost/365453_a_366782]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului Pe nimic nu e mai puțin stăpân omul decât pe propria frumusețe corporală. De aceea, trimiterea la meritul personal atunci când este vorba despre aspectul fizic nu este un argument, pe când frumosul lăuntric nu se conduce după alte forme, culori și străluciri decât ale spiritului. Dar, natura umană se glorifică pe sine
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1470221130.html [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
Hramul Bacăului au cântat artiști admirabili, cu atât mai mult cu cât ei aduc muzică îmbălsămitoare în contra cântecului lebedei pe care-l fredonează sfidător, necontrolabil, marii orânduirii de azi. A cântat, ferice că a cântat, într-o lumină înviorătoare a propriei aure, și frumoasa și talentata interpretă de melos popular, Vasilica Tătaru. Ea a bucurat, a încântat, a răcorit publicul copt de soare și gânduri, în mijlocul unui perimetru din centrul orașului! Atunci s-a văzut iarăși ce aproape de oameni e bucuria
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1470221130.html [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
și din acea rămurică s-a făcut un copac falnic. Omul rămas pe gânduri a văzut în depărtare fluturând în vânt frunze verzi ca o chemare. S-a ridicat mirat și a pornit-o într-acolo, făcându-și drum cu proprii săi pași. Îngerul plutea mereu înaintea lui și planta rămurele. Atunci omul înainta prinzând curaj, mergea tot mai drept și mai sigur pe el, până când la un momentdat i s-au deschis toate depărtările în fața sa, orizontul arătându-se plin
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
vol. I, Leningrad, 1948, p. 60). Marea Cetate creștină s-a ridicat la înălțimea așteptărilor ilustrului ei întemeietor, revărsându-și peste posteritate imperiala-i ecumenicitate: Strălucirea universală a Constantinopolului a izvorât din viziunea ecumenică a imperiului, dar progresiv a dobândit propriile elemente de strălucire și putere. (Vlasios Fidas, în Enciclopedia Larousse, la cuvântul Constantinopol). Remarcabilă este și remarca istoricului Rene Ristelhueber, marele cercetător și analist al popoarelor balcanice: Destinul slăvit al Constantinopolului este gestul împăratului Constantin, care s-a născut acolo
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
să se preschimbe într-unul nou, bizantin, cu toate că cel de-al doilea a funcționat în limitele teritoriale ale celui dintâi. Este omul care a întărit neprețuita lucrare misionară a mamei sale și nu a ezitat să-și manifeste în practică propria credință, chiar și în afara imperiului. Este omul care a depășit patimile epocii lui, practicile religioase contradictorii, ciocnirile dogmatice încețoșate și s-a dăruit, chiar și după plecarea lui din această viață, întru totul lui Iisus Hristos, primind harul Tainei Sfântului
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
civilizației creștin-ortodoxe, Apusul îi datorează independența și forma de existență în care și astăzi mai pulsează: Dacă nu exista Bizanțul pentru a-i opri pe arabi, pe seleucizi și pe otomani, Apusul nu ar mai fi apucat să stea pe propriile-i picioare. Europa de astăzi își datorează propria existență Imperiului Bizantin. (Judith Herrin, Ce este Bizanțul?, Atena, 2006) Constantinopolul a reprezentat nașterea din lumină al noului corp social al Răsăritului. Constantinopolul a reprezentat sensul noii și marii culturi ortodoxe. Constantinopolul
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
de existență în care și astăzi mai pulsează: Dacă nu exista Bizanțul pentru a-i opri pe arabi, pe seleucizi și pe otomani, Apusul nu ar mai fi apucat să stea pe propriile-i picioare. Europa de astăzi își datorează propria existență Imperiului Bizantin. (Judith Herrin, Ce este Bizanțul?, Atena, 2006) Constantinopolul a reprezentat nașterea din lumină al noului corp social al Răsăritului. Constantinopolul a reprezentat sensul noii și marii culturi ortodoxe. Constantinopolul a reprezentat simbolul marii civilizații creștine. Constantinopolul a
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
Mai departe Hedonismul, travestit în pseudobucurie a adus hegemonia erosului sub diferitele închipuiri false, ca expresie doar a dorinței senzuale, înăsprind și mai mult durerea, iar Stoicismul sub masca sa preferată, cinismul în aceeași luptă cu suferința a căzut în propria înșelare, nerăușind decât o sfidare, cum spunea marele nostru filosof creștin Nae Ionescu: „o încercare mai mult retorică, fără adâncime sufletească; o atitudine care își găsește răsplata mai adesea în admirația superficială și neînțelegătoare a mulțimii decât în adevărata liniște
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
și o bunătate nemaiîntâlnită. Toate scrierile creștine vorbesc despre înfrânarea sa. (P. Schaff, History of the Christian Church, chapter I, 14, n. 10). Cu siguranță merită să luăm aminte și părerea teologului olandez Marc Reuver: Împăratul Constantin a văzut în propria sa persoană un slujitor al lui Dumnezeu, împlinind voia Acestuia în absolută ascultare față de pronia divină. Era obligația lui să asigure credința creștină, pacea și unitatea dintre popoare. Această chemare divină i-a dat obligația specială, aceea de a exercita
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
timpul, nici nu ne-am dat seama, că, doamna Liliana Hinoveanu ne-a mulțumit pentru participare, ne-a urat sănătate, o primăvară frumoasă și un an rodnic. S-a făcut schimb de cărți. Daniela Tiger și Mircea Trifu au dăruit propriile volume cu autografe. Au fost făcute zeci de fotografii în grup și individual. S-au legat noi prietenii, iar seara, în jurul orei 20.00, la despărțire, la mulți, la coada ochilor, au apărut și primele boabe de rouă, o rouă
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1424293322.html [Corola-blog/BlogPost/377248_a_378577]
-
și pufos și nevinovat în mâinile tale, nu a apucat să crească, să rodească, să se împlinească. Cam asta este povestea și continuă, pentru că medicina este viață, o luptă continuă pentru viață a oamenilor care știu să rămână oameni, dincolo de propriile șocuri, de propriile greutăți de adaptare la o viață intensă, la o viață mereu în alertă pentru bucuria unicei remunerații reale: zâmbetul celui salvat, vindecat, întors la viață. ** //cărțile sfinte spun că/ odată ce lași în mâinile Domnului/ inima, sufletul, spiritul
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/O_iubire_mai_veche_anne_marie_bejliu_1392971055.html [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
nevinovat în mâinile tale, nu a apucat să crească, să rodească, să se împlinească. Cam asta este povestea și continuă, pentru că medicina este viață, o luptă continuă pentru viață a oamenilor care știu să rămână oameni, dincolo de propriile șocuri, de propriile greutăți de adaptare la o viață intensă, la o viață mereu în alertă pentru bucuria unicei remunerații reale: zâmbetul celui salvat, vindecat, întors la viață. ** //cărțile sfinte spun că/ odată ce lași în mâinile Domnului/ inima, sufletul, spiritul tău/ neputințele devin
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/O_iubire_mai_veche_anne_marie_bejliu_1392971055.html [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
bucuria unicei remunerații reale: zâmbetul celui salvat, vindecat, întors la viață. ** //cărțile sfinte spun că/ odată ce lași în mâinile Domnului/ inima, sufletul, spiritul tău/ neputințele devin nonsensuri./ eu nu mă mai pot minți// (cer însemnat) Când în mâinile tale moare propriul copil și ani de zile nu te poți împăca cu neputința de a-l smulge din ghearele morții, foarte greu se reface înțelegerea faptului că dacă lași în mâinile Domnului totul și toate neputințele dispar. Este o vină resimțită poate
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/O_iubire_mai_veche_anne_marie_bejliu_1392971055.html [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
Ajungi să te simți mai puțin decât un vierme pe lumea asta. Asta am trăit din 2003 și încă trăiesc mai acut după 2006. Rațional, mental înțeleg și percep adevărul acesta, însă mama din mine nu s-a împăcat cu propria neputință pur umană. Carnea asta păcătoasă le duce dorul alături de suflet. Am vorbit mult cu mama pe tema asta după plecarea băieților pentru că psihic, asta m-a afectat cel mai mult și profund, mai ales după ce n-am mai vrut
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/O_iubire_mai_veche_anne_marie_bejliu_1392971055.html [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
tot felul de sentimente manifestate dar în tine sămânța de neîncredere e vie, și-l vei privi pe celălalt ciudat, și te întrebi cum de nu mai poate să creadă ca un pruncuț totul, și să alunge din el esența propriei realități trăite. Odată atinsă o femeie în ce are ea mai sfânt: rolul de mamă, nu cred pe nimeni că este împăcată, nici după 50 de ani. Este foarte greu să împaci rațiunea cu instinctul matern și să te păstrezi
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/O_iubire_mai_veche_anne_marie_bejliu_1392971055.html [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
Cu ochii minții pătrund infinitul albastru... Bucuria mă umple, simt pacea zămislită În rugi fierbinți și dorinți neîmpărtășite, Simt focul iubirii, Mistuind ce a mai rămas neatins, De Cuvintele-Ți sfinte... Mă înfior de atât de multă iubire și... În propria-mi tăcere, aud răspunsuri La întrebările-mi nerostite... Ecouri, cuvinte, silabe, Își așteaptă rândul cuminți, Să fie dezbătute, la picioarle Tronului de Har. Susurul blând și subțire al glasului Tău, Îmi spune șoptit: "Nu te teme!" Nimic nu este mai
LA MASA TIMPULUI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1473840097.html [Corola-blog/BlogPost/384385_a_385714]
-
invitat la masa timpului Și că, vreau sau nu să intru în joc, Îmi voi dansa ultimul vals În fața Împăratului... Cenușăreasă, Mireasă sau musafir nepoftit, Încă mai e timp să transform povestea Dintr-o elegie, într-o epopee măreață, Iar propriu-mi personaj, Să se estompeze tot mai mult până când, Sub aura incandescentă a infinitului, Să se curețe de zgură și, Purificat, să își redobândească locul Pierdut cândva în diadema Creatorului... Fără negocieri, fără plăți în avans! Conștient, încredințat sau indiferent
LA MASA TIMPULUI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1473840097.html [Corola-blog/BlogPost/384385_a_385714]
-
-mi personaj, Să se estompeze tot mai mult până când, Sub aura incandescentă a infinitului, Să se curețe de zgură și, Purificat, să își redobândească locul Pierdut cândva în diadema Creatorului... Fără negocieri, fără plăți în avans! Conștient, încredințat sau indiferent, Propria alegere înlănțuie, încătușează, Sau eliberează. Ești pregătit pentru eternitate? Vino Doamne Isuse! Amin! 13/09/14, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: La masa timpului / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2084, Anul VI, 14 septembrie 2016. Drepturi de Autor
LA MASA TIMPULUI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1473840097.html [Corola-blog/BlogPost/384385_a_385714]
-
-n cercuri tot mai largi, durerea dispărea dincolo de orizontul nopții. Continuă... IMPOSTURA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE TRAGEDIA NOASTRĂ COTIDIANĂ: am ajuns niște împiedicați. Moral, vorbind. De trăit, vor trăi urmașii.Așa. Noi, deși grăbiți, suntem, totuși, niște împiedicați. În propriile noastre idealuri. Elanul nostru (social, cultural ori educațional) ne împiedică să-l și traducem în faptă.În practica socială,cotidiană. Gândim bine. Dar simțim (realitatea ori visul) prost. Între cuvinte, gânduri și fapte s-au interpus niște ecrane psihologice. SUNTEM
DEŞERTUL DE CATIFEA (53-54) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_53_54_costel_zagan_1370412153.html [Corola-blog/BlogPost/346255_a_347584]
-
pentru că avem timp. Și nu invers, vai, din păcate! Ne "îngrijim" de timp. Și am uitat de tot că mai avem și altceva, în afara sa (de fapt, în interesul său). Ne-am bucurat de declinul Apusului , și n-am simțit propria noastră prăbușire. Socială și interioară. Nu mai există nici coeziune.Socială și psihică. Nu mai credem nici în propriile noastre forțe. Sau slăbiciuni. Nu ne mai iubim aproapele. Dar nici pe noi înșine. Iubirea a dispărut. Dar nu ura, indiferența
DEŞERTUL DE CATIFEA (53-54) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_53_54_costel_zagan_1370412153.html [Corola-blog/BlogPost/346255_a_347584]
-
mai avem și altceva, în afara sa (de fapt, în interesul său). Ne-am bucurat de declinul Apusului , și n-am simțit propria noastră prăbușire. Socială și interioară. Nu mai există nici coeziune.Socială și psihică. Nu mai credem nici în propriile noastre forțe. Sau slăbiciuni. Nu ne mai iubim aproapele. Dar nici pe noi înșine. Iubirea a dispărut. Dar nu ura, indiferența i-a luat locul.Asistăm la moartea aproapelui nostru îmbălsămați în frigul indiferenței absolute! Nu ne mai impresionează nimic
DEŞERTUL DE CATIFEA (53-54) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_53_54_costel_zagan_1370412153.html [Corola-blog/BlogPost/346255_a_347584]
-
luat locul.Asistăm la moartea aproapelui nostru îmbălsămați în frigul indiferenței absolute! Nu ne mai impresionează nimic. Nici măcar cinismul celorlalți. Sau al nostru. Trăim ca niște cadavre ambulante. Comunicăm cu ceilalți doar prin simțuri. Și cinism. Trăim în concubinaj cu propriile noastre neveste. Fericirea o abordăm ca pe-un lucru furat. Ne este frică, pur și simplu, să fim fericiți! Sau triști. Am tras o fugă până-n Occident și nu ne-a plăcut. Nici Orientul nu-i mai breaz. SUNTEM RĂSTIGNIȚI
DEŞERTUL DE CATIFEA (53-54) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_53_54_costel_zagan_1370412153.html [Corola-blog/BlogPost/346255_a_347584]
-
este frică, pur și simplu, să fim fericiți! Sau triști. Am tras o fugă până-n Occident și nu ne-a plăcut. Nici Orientul nu-i mai breaz. SUNTEM RĂSTIGNIȚI ÎNTRE CELE PATRU PUNCTE CARDINALE ALE NEHOTĂTÂRII NOASTRE! Ne uităm la proprii noștri copii ca la niște străini. Privim soarele și ne întunecăm. Nu suntem bineveniți nici în paradis, nici în infern. Purgatoriul nostru e fără capăt și, din fericire(?),fără coadă! DEZILUZIA ESTE FOLOSITĂ CA ARMĂ DE NIMICIRE ÎN MASĂ. Suntem
DEŞERTUL DE CATIFEA (53-54) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_53_54_costel_zagan_1370412153.html [Corola-blog/BlogPost/346255_a_347584]
-
încurajați să ne deziluzionăm unii pe alții.Și ne descurcăm de minune. Ne privim în oglindă și nu vedem pe nimeni. Între noi și imaginea noastră s-a căscat o prăpastie. Un gol istoric. CINEVA VREA SĂ NE FURE DESTINUL! Propriul nostru mormânt va fi ocupat de-un intrus. Doamne, ajută-l! Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (53-54) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 887, Anul III, 05 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan
DEŞERTUL DE CATIFEA (53-54) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_53_54_costel_zagan_1370412153.html [Corola-blog/BlogPost/346255_a_347584]