49 matches
-
amfitrioană față de ceilalți invitați. Vecinul din colț, văduv, mă uimește cu asociațiile de idei bramburite dar sclipitoare și, recunosc mă farmecă. Îl accept în preajma mea iar în timpul dansurilor candide de un erotism camuflat, pe întuneric, mă îmbrățișează pasional cu aripile proptite protector pe umerii mei. Și ultima cunoștință de pe piața mondenă care umblă înnebunit după mine, m-a sărutat fără să-i pese de nimeni... asta da mascul! Toți mă caută pentru dărnicia mea... trebuie să-i mulțumesc pe toți. Știu
GÂNDIREA UNEI ZBURĂTOARE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/Gandirea_unei_zburatoare.html [Corola-blog/BlogPost/366949_a_368278]
-
vor noroc: cumpăna s-apleacă, Pe loc i-a ruinat, c-au sperat oleacă, Cheltuind avutul, făr' să chibzuiască; Cumpăna nu poate fi mană cerească Pentru cel ce vrea, fără să muncească, Să trăiască bine și să-mi huzurească. Stă proptită-n zare, singură veghează Peste valea-adâncă și încununează Legături cu cerul și cu apa vie; Viața-n echilibru este-a ei simbrie. „Fără apă cine ar putea trăi?...” Zise înțeleptul...,și se sprijini În toiagul sfânt, de Moise purtat; Care-odată-n
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Nonecumpana.html [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
și pe băiat țipând. Se ridică și ea de la masă, speriată. „Oare, ce se întâmplă cu bărbații mei?” Ajunse din câțiva pași pe balcon... - Ce-i cu voi? Ați căpiat? Poate, unii dorm de după-amiază! Nu mai urlați! Adrian stătea, proptit, în marginea de la balcon. Mihai era tot pe scaun, cu ziarul în mână. - Elviro, am încurcat-o! Ne-or ieșit toate cele șase numere la tragerea de ieri. Elvira îi trase ziarul din mână, luă de jos biletul și începu
NOROC NESPERAT NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1483805001.html [Corola-blog/BlogPost/384238_a_385567]
-
uitat!?... Mulți norocu-mi vor, cumpăna apleacă, Pe loc îi ruinează c-au sperat oleacă... Cheltuind avutul făr' să chibzuiască - Cumpăna nu poate fi mană cerească Pentru cel ce vrea, fără să muncească, Să trăiască bine și să-mi huzurească. Stă proptită-n zare, singură veghează Peste valea-adâncă și încununează Legături cu cerul și cu apa vie... Viața-n echilibru este-a ei simbrie. „Fără apă cine-ar mai trăi? ... ” Zise înțeleptul, și se sprijini În toiagul sfânt, de Moise purtat; Care
CUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_cumpa_marin_voican_ghioroiu_1377420346.html [Corola-blog/BlogPost/346608_a_347937]
-
incertă. Fiind trasă bine spre față, de parcă ar fi încercat să-și ascundă sub borul ei ochii, i se dezgolise toată ceafa, lăsând la vedere părul de un bej-gălbui, scurt, zburlit și aspru. Ca de mistreț - gândi neplăcut impresionată Smaranda. Proptită temeinic pe picioarele-i solide pe care plesnea o pereche de blugi roși de-atâta purtare, femeia prelua cu mare atenție de casieră produsele achiziționate, pe care le introducea fără grabă, dar cu gesturi îndemânatice, într-o uriașă sacoșă de
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443725272.html [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
foarte puțin, numai cu o secundă înainte de a se așeza pe tron. Ușurarea veni și pe plan psihologic împreună cu un alt set de înjurături. De data asta cu glas tare ceea ce îl alertă pe bodyguardul de la ușă. Un umăr bine proptit aruncă biata ușă în capul președintelui, iar pistolul flăcăului apăru în fața ochilor holbați ai celui mai puternic... În fine, bine că era așezat întrucât a rezolvat cu acest prilej și o constipație cam rebelă care-i amăra diminețile. Era aproape
CEL MAI PUTERNIC OM AL PLANETEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1489659507.html [Corola-blog/BlogPost/340447_a_341776]
-
de rai” (Bucăți de rai). Iată și niște bijuterii lirice, mici catrene adunate-ntr-un poem: „rătăcește raza / prin senin / topindu-se în lacrima / agățată de geană // ochii aleargă / de la o stea la alta / scântei gemene / înecate în zbor // fruntea proptită / pe prispa lunii / leagă speranța / de carul mic / tăcerea cuprinde / în gheare de-mprumut / hotarul liniștii / zbatere de fantasme” (Nedumeriri). Expresivitatea poemelor Anei Maria este de natură să stârnească, nu numai uluire firească, dar și o emoție co-participativă la starea
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sub_streasina_de_suflet_o_pasare_maiastra_recenzie_la_crebelaartea_anei_maria_gibu_cafea_cu_zambet_de_rebela_.html [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
nu se lovească de stânci cuvinte în lumea de basm lângă povestea pescărușilor zburători spre munții sufletului. de cele mai multe ori cuvintele se întrec în nemurire asemeni unui pom înflorit cu fluturi stele nimicul sortit strâng umbra imaginii o arunc nopții proptită pe rotunda lună simt frigul pe marginea clipei executată când stau de vorbă cu un cap de lut se surpă în mine un cântec semințele silabelor au început să doară voi pleca cu un geamantan de gânduri mărunte uitată în
NEBUNII PERMISE (POEME) de ELENA TOMA în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 by http://confluente.ro/Elena_toma_nebunii_permise_elena_toma_1363073511.html [Corola-blog/BlogPost/352625_a_353954]
-
adus aminte au deschis ferestrele și au șters urmele au scos afară apa care le adâncea frigul afară a devenit înăuntru și înlăuntru au găsit în sfârșit un loc mai bun de odihnă iată străinul care umblă cu viața lui proptită ca un toiag de sprijin străinul necunoscut având ochii mei, mersul, chiar și visele locul spre care se îndreaptă nu are însă nimic străin inimii lui. Referință Bibliografică: Ipostaze ale călătoriei / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1764
IPOSTAZE ALE CĂLĂTORIEI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1446206807.html [Corola-blog/BlogPost/384749_a_386078]
-
Carol impresionează prin eleganța și delicatețea umană cu care îndreaptă camera acolo unde ar fi fost imposibil în anii 50, evocați pe ecran: întâlnirea dintre două femei în New Yorkul abia trecut de mijlocul seolului XX. Nimic sordid, niciun ochi proptit de gaura cheii, nicio curiozitate insistentă pe ceea ce ar putea fi numită o dragoste anormală. Nici o coregrafiere a corpurilor feminine în înlănțuirea lor erotică, așa cum Kechiche nu se sfiise să o organizeze, până la limita voyorismului. Măsura este cuvântul de ordine
Cannes 2015. Femei îndrăgostite by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/102039_a_103331]
-
păstrasem în ființa mea mă împinseră să-mi clădesc o colibă mică și nostimă, sus, în frunzișul unor pomi. Această idee hazlie îl încântă pe Lecomte du Nouÿ, arhitectul Unchiului; așadar, îmi desenă o căsuță drăgălașă și originală care trebuia proptită sus în aer, între niște brazi uriași. Își poate cineva închipui ce farmec avea pentru copiii mei această casă ca din basme.” André Lecomte du Nouÿ Planurile construcției au fost încredințate de către arhitectul André Lecomte du Nouÿ, mai tânărului său
„Cuibul Princesei“ de la Peleș, căsuța din copaci a reginei Maria - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102274_a_103566]
-
nr. 1356 din 17 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului taxiuri galbene taie arterele orașului calm copaci înfipți în trotuare numără câinii de pază ai urbei /reminiscențe ale lupoaicei de la romă / niște hingheri hrănesc columbi cu firimituri din turta miresei bătrâni proptiți în umbrele supraveghează moromețian scenă mesei la bloc mașina ia curbă până în tomberon unde cerșetorii fac shimb de tură/cât gunoi, doamne, cât gunoi/ îngenunchează dar le sună celularul second hand ești în direct căutând-o pe elodia / gamaglobulina vieții
PLIANT DE SEPTEMBRIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 by http://confluente.ro/angi_cristea_1410933651.html [Corola-blog/BlogPost/376390_a_377719]
-
și nicidecum realitatea mistica, non-corporala, transcedentală. Deocamdată însă și omul de știință și cel religios urca pe dibuite pe treptele întunecate ale cunoașterii fără a ști sau a anticipa ce ne poate aștepta la capătul scării ori dacă scară este proptita pe peretele care trebuie. Focul lui Prometeu este totuși o putere greu de mânuit fără un pic de înțelepciune divină. Și aceasta s-ar putea să fie chiar punctul nostru vulnerabil, al cunoașterii științifice și tehnologice demiurgice, dar fără responsabilitate
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1484331624.html [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
anunță un nou aspect al peșterii. Domină clusteritele, concrețiuni sub formă de boabe de struguri, adunate în ciorchini. Galeria face apoi un cot brusc la stanga, unde podeaua dispare. Prăpastia, adâncă de 5 m, se trece pe o bârnă de lemn proptita de peretele stâng. Galeria face un cot de 90° la dreapta și trecem acum în galerii cu pereții nuzi, foarte alterați, roșii, cu vine de calcit proeminențe și cu cristalictite de talie mare, plasate în lungul fisurilor sau în zone
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
firesc în simbolică acestei picturi; unde se regăsesc deseori, structurate, crucea și monograma christica, precum altădată în faimosul standard al lui Constantin Împăratul. Cât despre lambda, inițială de la Logos, impostația literei în tablou o transformă într-o veritabilă cumpănă, bine proptita vertical, care ar putea rostui, în chip fundator, versanții timpului. Ultimele pânze, concluzia ansamblului care s-a decantat pe zidurile albe de la Mogoșoaia, poartă această secretă energie hieroglifica până la culmi de radicală strictețe. Îi solicită privitorului un matur exercițiu spiritual
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
În limitele unei cunoașteri întrerupte, în angajarea unei libertăți atât de pure și, tocmai de aceea greu de exercitat, ce este învoit, permis, să se spere? Speranța este asemenea unei punți proptită pe un dincolo de granița cunoașterii și eficacitatea acțiunii. Proptită de ce anume? De o ulterioritate aflată dincolo de limitele cunoașterii riguroase și ale disciplinei datoriei, și deci în spațiul viu al experienței religioase. Răspunsul, când este pozitiv și complet, este un răspuns tipic religios, privește credința, este eterogen întrebării filosofice: ce
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
acolo. Ai grijă, scumpule, că o să vină după tine. — Și tu ce-ai să faci? Păi, parcă ce pot să-mi facă? — Ar fi bine să o lași mai moale cu grevele deocamdată. Trăgând de mâner cu putere, cu picioarele proptite zdravăn în pământ, a deschis ușa grea și, când am dat să ies, mi-a spus: — Augie, e ultima dată când ne vedem noi doi,nu? Cred că da, Sophie. E la mijloc fata asta. — Atunci, la revedere. Am coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de tortură muzicală ajung să-mi imaginez că acești rapsozi populari sînt un fel de roboți pe ale căror chipuri de plastic Îmbujorate veselia tîmpă are ceva Înfricoșător, clămpănind din gurile lor infernale, ținîndu-se de brăcinari sau stînd cu mîinile proptite În șolduri, rotindu-se minimal din mecanismul genunchilor - armata de roboți pe care o cunoaștem foarte bine, gata oricînd să umple cu spirit folcloric național (mașina de fum a sistemului) un vid al istoriei. Fumez și mă gîndesc că poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
râs-plâns). Intuiția sigură a poetului îl ajută să transceandă drama condiției de limes printr-un adevărat extaz oximoronic, la nivelul sintaxei poetice, uneori gata să se înece în "sofisme", dar biruindu-le prin forța trăirii: "M-am reflectat adânc. Oglinda proptită / în perete, mă palpită ca pe un vas sanguin / buiestru / din palpitarea unui vis într-o / pornire dezmembrată / din vremea nouă și ciudată de sfincși și măscărici;" (Ca un extaz). Împotriva "pornirii dezmembrate" biruie poezia lui Victor Teleucă. În poemul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de eroi în acea lume, situată în bună parte sub nivelul mării și expusă incursiunilor ei devastatoare. Ca mai toți cei de-ai locului, înțelesese, ulterior, că pitoreasca perspectivă adâncă a peisajului olandez, cu plopii lui drepți și cerul înnorat proptit precar de turlele bisericilor, cu câmpurile lui multicolore plate și irezistibil de ciclabile, cu patinatorii hibernali străduindu-se zadarnic să mai onduleze prin piruetele lor canalele încremenite într-o rectitudine exasperantă, în sfârșit, toată această viziune de convivialitate idilică à
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
impresie, cum nici elevii școlilor și studenții universității din apropiere. O dată, de pe latura de sus a scândurii cu ajutorul căreia ne legănam pe capra de tăiat lemne din curtea închisorii, am căzut și mi-am tăiat profund o gleznă în ferăstrăul proptit, alături, cu lama în sus. Am fost transportat de urgență la clinica chirurgicală, la doctorul Iriminoiu, prieten și fost coleg de școală al tatei, care m-a cusut, sub anestezie totală: când mi-a astupat nasul cu cârpa îmbibată de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
scuturau spre firul sărac de apă a unui pârâu, mai mult imaginar, crengile subțiri ca o plângere continuă prin strigătul aspru al anotimpurilor. Cineva din autobuz îi arătase cu un gest temător, sau poate încărcat de o lehamite neînțeleasă dealul proptit undeva într-o latură, un deal ca oricare altul, întunecat și șters, măturat acum de ultimele raze ale soarelui care sta să scapete după creștetu-i colțuros. Odată coborât din autobuz căută cu privirea drumul care-l va duce acolo sus
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a dat nimeni jos schelele, totul e așa cum am lăsat noi astă-toamnă, până și ulcioarele cu vopsele întărite, pensulele nespălate, asta era de datoria mea, găleți, mistrie, ziare întinse peste marmura roșie, aleasă de la carieră de Theo, cu vinișoare care, proptit încă locului nu reușesc să trec pragul în naos, cu dorința nerostită în gând să dau timpul înapoi, când Theo îmi striga de pe schelă, pregătește-mi roșu de mantie și repede, Daniel, să nu mi se usuce, graba mea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui Bunăvestire are loc cu totul altfel decât la toți ceilalți maeștri contemporani stăpâniți de dogma religioasă... Îngerul, aducând Informația divină, pare că abia a aterizat, cu greu, înaintea Fecioarei, abia atingând din zbor, în plină viteză, cu vârful deștelor, proptite bine ca niște ghiare în podeaua lustruită ca pentru un mare eveniment... Maria, dincolo de paravanul discret ce o desparte de Vestitor, ca și cum Ea nici nu are voie să-l vadă, cel mult să-l audă, - are figura tuturor celorlalte ființe
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
uitase) și intră în încăperea de subsol amenajată ca birou. Odată trecut pragul și ușa închisă fără cel mai mic zgomot, ezită o clipă apoi se îndreptă spre bibliotecă, singura mobilă pe care nu contenea s-o admire. Trei travee proptite una într-alta precum căsuțele stăpânilor acopereau o porțiune din perete. Claie peste grămadă, sprijinindu-se de cărți, câteva fotografii, un building de pe Broadway prezentat în chip de pachet de țigări Winston, o femeie cu sânii goi rezemați de un
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]