10 matches
-
și înțelegi nu-ți tocmești tălmaci uimirii nici pe magi și nici pe regi ...nu poți ști - uitând de Munte - chiuind la cânt de flaute: adâncind lumini în suflet - vine Ravvi să te caute! PLECAREA VÂLVELOR vâlva munților - mâhnită și proroacă scurmă lira-nfriguratelor păduri: vii copacii - strune-n van invoacă viersuiri ce-s stinse în trecute guri vestejite-s azi moșiile de stele vestejiți heralzi sunt îngerii din glas tristă - vâlva s-a pierdut după perdele norii stânelor în alte zări
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1472863856.html [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
obține - la hectar...) sihastrul a-ntemeiat un vast oraș de evlavioase zdrențe (acareturisite) - sub Patrafirul Muntelui olandezi - danezi chinezi - vietnamezi - habarnezi mișună harnic - în mijlocul pravoslavnicei răzeșii ștefanice - a Voroneților (...corbul a încetat să se mai mire - fluturându-și în ploaie proroacele-i aripi deasupra acestor ecumeniste mușuroaie) behăie cor pravoslavnic în poieni de-amieze cu smerenie călcat-am printre căcăreze un păstor - cu celularul - mugește la turmă... hoți de lemne și jindariul fură fără urmă... munții au chelit măiestru sub securi păgâne
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1472863856.html [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
fost” va arunca sulița într-un spațiu solar și de acolo își va aduce acasă mireasa, chiar dacă aceasta are o formă neașteptată: „În coadili mărilor,/ În răsăritu soarilui” (Alexandrovăț - Serbia). O transfigurare totemică apare și în colinda tip III, Ciuta proroacă. La fel ca în orațiile de nuntă, fecioara de măritat ia forma unei fiare candide urmă¬rite de feciorul în ipostaza de vânător arhetipal. Atributele solare se păstrează și acum: „Vețuia o Ciută/ Cu blana bătută/ Tot cu pietre rare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în expediția mitică. Refuzul de a mânca apare drept semn al unei mutații existențiale, ce anulează nevoile cotidiene, și caracterizează personajele sensibile la desfășurările viitoare, deci cu proprietăți oraculare: mioara din balada III (196), ciuta din colinda III (65) Ciuta proroacă. Colindele de fecior transformă întotdeauna tânărul colindat în eroul învingător din scenariile arhetipale. Variabila onomastică, adaptată la fiecare gospodărie unde ajung cetele de colindători, are puterea de a modifica statutul profan al flăcăului. Zicerea reiterează timpul sacru și întrupează strămoșul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
similară cu cea a podului. Vânătoarea flăcăului se face „Peste munți/ Cărunți,/ Pe sub stânci/ Adânci,/ Pân la Pod-de carne,/ Că n-a fost de carne,/ (...) Pân la Pod-de os/ Că de os n-a fost”. Vocea lirică este a ciutei proroace din colinda tip III 65. Ea știe că podurile vor fi făcute din înseși trupurile căprioarelor, sacrificarea animalelor asigurând flăcăului consacrarea care încheie drumul inițiatic cu o revenire din planul înalt. În colindele de flăcău, spațiul din care trebuie să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mircea Eliade. Leul are o aureolă de hierofanie iar capturarea lui așază sub o zodie fastă lumea, prin actualizarea ordinii primare. În cadrul stihiilor telurice, ciutele au un regim special, sesizat de toate comentariile asupra colindelor de tip III, 65, Ciuta proroacă, sau III, 66, Ciuta și puiul rău sfătuit, și anume ipostaza de „victimă prin care se întemeiază tânăra familie”, de o intensitate sporită în cazul acestor texte. Important apare decorul în care se găsește turma de ciute: „Pe munți de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în pod, lac și munte, natura întreagă se identifică animalului totemic, iar tânărul devine un creator ce modelează aceste elemente. Evident, podul marchează trecerea simbolică, saltul mitic, apa are un rol fertilizator, în timp ce muntele marchează spațiul superior, al inițierii. Ciuta proroacă, sau care își sfătuiește aparent rău puiul, are aceeași caracteristică precum boul sur, e „la păr căruncioară”, simbol al vechimii sale, posibilă „ipostază a Marii Mame Pământ”, e o aleasă, căci are darul oracular, al „miorii”. Legătura ei cu piatra
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ducea pomina” (București). În felul acesta vânătoarea rituală devine „alegorie a unui scenariu erotic” care în absența legăturii totemice ciută - fecioară nu poate fi înțeles. Această observație o face Mihai Coman, care explică prin asociere cu imaginea fetei, salvarea ciutei proroace din colindă. „Căprioara salvată, neatinsă de vânător este echivalentul poetic al purității și neîntinării fecioarei pețite. Și în orație mirele vânător nu reușește să se apropie de ciuta năzdrăvană”. E nevoie de proba colăcăritului și de ajutorul nașului, maestru inițiator
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-i mie ochii negri... nu privi cu ei în laturi, Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi, Aș orbi privind într-înșii... O, ascultă numa-ncoace, Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre Și luceferii ce tremur-așa reci prin negre cetini, Tot pământul, lacul, cerul... toate, toate ni-s prietini... Ai putea să lepezi cârma și lopețile
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
îmi mistui! "O, dă-mi-i numai mie și nu-i întoarce-n laturi, "De noaptea lor cea dulce în veci nu mă mai saturi. "Las-să orbesc privindu-i, iar tu, ascultă-ncoace "Cum stă la sfaturi marea cu stelele proroace Și codri aiurează, - isvoarele-i albastre "Șoptesc ele-n de ele de dragostele noastre. "Luceferii, ce tremur sclipind prin negre cetini, "Pămîntul, marea, cerul cu toate ni-s prieteni Cît ai putea departe lopețile să lepezi, "Ca-n voie să ne
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]