207 matches
-
la München, să salveze ce se putea lua din fostul domiciliu, să sorteze maldărul de manuscrise, documentele depozitate. A căpătat de la curierii ad-hoc un raport alarmant, că nu mai persistă o cale de întoarcere, că trebuie să îndure ipostaza de proscris, să hoinărească de aici înainte cu cortul, să fie hărțuit ca o pradă de vânat. Ceea ce i-a scos din sărite printre altele pe ideologii grandomaniei naziste a fost intuiția lui T.M. care declarase că urâtul nu e separat de
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
firesc, relaxat. Dacă ești "fan Occident" trebuie să fii pătruns de multiculturalism și political correctness, trebuie să fii "om recent". Dacă, dimpotrivă, ai unele rezerve față de Vest, te cooptează tabăra adversă, care însă adoră obediența. Oricum ai face, adevărul tot proscris rămâne. Smerenia creștină ni-l înfățișează pe Iisus spălând picioarele apostolilor. Obedient nu era decât Iuda care avea nevoie neapărat de treizeci de arginți. Printr-o ciudată lege a compensării, cei care pleacă capul în fața sabiei sau chiar a unui
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
patrie este lumea întreagă, mai puțin propria țară: iată ce declara Gao Xingjian în discursul de recepție a premiului Nobel pentru literatură primit în anul 2000, pronunțat la Stockholm. Acceptîndu-l, scriitorul chinez a devenit liber cu prețul de a fi proscris în propria țară: oficialitățile chineze nu l-au acceptat și drept urmare cele franceze nu l-au invitat la Salonul de Carte de la Paris din 2004 consacrat tocmai Chinei. Alături de el, un alt scriitor chinez emigrat de multă vreme în Franța
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
la Ovidiu pentru a evidenția diferențele dintre exilul clasic și exilul modern. Exemplul clasic, însuși arhetipul poetului exilat și nefericit, este Ovidiu la țărmul Mării Negre. Poetul a fost expulzat de cezarul Augustus din Roma civilizată în sălbatica Sarmație. Singur și proscris într-o țară de barbari, despărțit de familia sa, de prieteni și de publicul său literar, acesta își dedică restul vieții regretului sorții sale amare și, în același timp, cântecelor de laudă închinate celor șapte coline ale Romei. Pentru Ovidiu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
toți au curajul să rostească aceste sentințe, care taie uneori în carne vie, despre țara lui natală, despre țara de adopție, despre lume în general. Virgil Ciucă este poate, singurul poet care spune despre sine că are o „credință de proscris”: „Învăț să nu evit cuvântul interzis / Învăț să-mi apăr și-azi destinul de proscris / Învăț s-acuz puterile corupte / Învăț să-nfrunt armatele oculte // Din cele întâmplate-am învățat și-nvăț / De ce și cum trăiesc borfașii în dezmăț / S-
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
neagra globalizare nu ezit / Cum nu ezit s-acuz chiar Zeul ipocrit // Învăț zilnic să mor, învăț să re-nviez, / Cu gânduri care dor continui să visez / Învăț să nu mă tem pe drumul interzis / Îmi apăr temerar credința de proscris” (Învăț). Și asta este condiția celui rătăcitor în lume: „Rătăcind ca o nălucă / Gândul doare și usucă / Te trezești singur pe lume / Fără patrie și nume // (...) // Rătăcind prin țări străine / N-ai nici casă, n-ai nici mâine, / Fie cald
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
neprielnic, sînt contemplate cu tristețe, resemnare, angoasa și doar rareori cu o revoltă abia suflata printre rînduri. Poetul ieșean își afirmă apartenența la marea familie a melancolicilor. Dar la acea familie de melancolici vii, care convertesc în literatura fizionomia de proscriși cu care trec prin viață, reușind să iși contemple chiar și năruirile cu plăcere de esteți: "și-n vreme ce-s izbit, zdrențuit, sfîrtecat/ pot zări liniștit/ cum moartea mea/ hrănește/ viața mea" (Moartea mea-viata mea). Sau care ajung la
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
al timpului în care trăiesc sărăcenii. El este insul care modelează o lume: o scoate din inerție. O poartă către pământul făgăduinței. Și Slavici, si Goga, si Coșbuc se împlinesc nu doar prin literatura lor, ci și prin statutul de proscris pe care il au "în patria lor". Zilele de temnița le conferă aureola de martiri. În timpurile de "război" ei devin din profeți oameni politici. Regimul lor e acum altul: protejați de Imperiu, ei își puteau rosti discursul lor profetic
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
simplă și mai probabilă - aceea a neglijentei. Adică, extraordinar de grav, nimeni n-a băgat de seamă că oferta de armament a României include și mine antipersonal, la doi ani după ce țara noastră a ajuns parte a unui document care proscrie acest fel de mine. Neglijență nu e o simplă scăpare, atunci cînd vine vorba de MApN. Ea poate fi considerată un simptom. Precedentul funcționarului prost, care una aude și cu totul altă spune sau scrie, ar putea fi valabilă atîta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17596_a_18921]
-
în punctul de plecare, în măsura în care autorul mărturisește: „Plecarea nu mă eliberase, întoarcerea nu mă întorsese. Îmi locuiesc stânjenit biografia”. Singurătatea esențială ce prinde contur în cărțile lui Norman Manea are ca punct de plecare sentimentul de exclus, de damnat, de proscris ce l-a însoțit pe scriitor de-a lungul întregii sale vieți și cariere literare. Lecția de demnitate conturată în această carte este, în fond, însoțită de un recurs, lipsit de orice stridență retorică sau edulcorare, la memorie. O memorie
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
mai mare parte a lor provin, Dumnezeule!, dintr-o frustrare de înțeles. Dar în loc să admită realitatea, mulți dintre comentatori s-au ridicat doar împotriva dumneavoastră. Iar acolo unde ați greșit sau trecut cu vederea un anumit detaliu istoric, ați fost proscris nu numai pentru acea omisiune anume (sau omisiuni), ci pentru întregul eseu. Traducerea în românește a articolului a făcut ca aceste lucruri să fie și mai greu de înghițit. Ca să eliminăm orice alte neînțelegeri, care ar fi, domnule Tony Judt
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
fost iertată. E drept, că, într-un fel, Panu a căzut într-o capcană pe care el însuși a întins-o, contribuind la consolidarea „mitului” acestei societăți literare. Căci părăsind-o, s-a găsit dintr-odată întro incomodă situație de proscris. Faima Junimii întrecea cu mult faima oricărui membru de rang secund al el. (Și trebuie să admitem că autorul Amintirilor... de față n-a fost un reprezentant de primă linie). Opoziționismul, chiar onest, cum e cel practicat de Panu, e
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
la TV și se fixează pe un documentar cu pescăruși. Acest fapt îi determină să își imagineze că ei înșiși se transformă în păsări. Unul dintre ei își dorește mai mult decat zborul limitat al celorlați. Stolul îl reneagă, îl proscrie. Jonathan Livingston nu renunță la zbor și reușește să își depășească limitele. Astfel, reușește să întâlnească un alt stol de pescăruși, mai înțelepți, care zboară la altitudini mult mai înalte, care îl adopta și care au ca scop să trăiască
Prima reprezentatie a spectacolului Omul Pescaruş [Corola-blog/BlogPost/99794_a_101086]
-
la TV și se fixează pe un documentar cu pescăruși. Acest fapt îi determină să își imagineze că ei înșiși se transformă în păsări. Unul dintre ei își dorește mai mult decat zborul limitat al celorlați. Stolul îl reneagă, îl proscrie. Jonathan Livingston nu renunță la zbor și reușește să își depășească limitele. Astfel, reușește să întâlnească un alt stol de pescăruși, mai înțelepți, care zboară la altitudini mult mai înalte, care îl adopta și care au ca scop să trăiască
Primul spectacol de teatru-circ românesc: Omul Pescăruș [Corola-blog/BlogPost/99836_a_101128]
-
învelit și-am visat că am murit. tot pământul se topea și eu m-agățam de cer, tot zburam printre neant, eram omul fără trup și voiam cerul să-l rup. și m-am întâlnit cu tine, trupul meu era proscris, simultan cădeam în van, voiam să te prind o clipă, dar mai amănam un an. zeii toți treceau călări peste noi și peste timp, zările verzui, speriate, alergau peste orbite dând din cap și din copite. voiam ca să îți desprinzi
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
impresia de a fi întrucâtva exilat în lumea liberă, plasat în exteriorul acesteia (Sunt în afara lumii, complet libere, în care trăiesc - C, 127). El și-a descris traseul existențial: refugiat politic, s-a trezit ulterior, după evenimentele din ianuarie 1990, proscris de calomniatori și chiar izgonit de compatrioți dintr-o Românie căreia refuza să-i admită îndreptățirea politică și morală, și a fost astfel lipsit de șansa de a regăsi lumea de unde a plecat, profund viciată între timp (am plecat din
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
biografia unora și mai ales a prietenilor. Tovarășul Constandache are și o parafrază cunoscută de toți colegii din redacție: „Ce ți-e scris la dosar ți-e pus!” Este expresia definitivă a legăturii indisolubile dintre destin și scris, înscris, prescris, proscris etc., toate venind din acel fertil scripta, ceea ce demonstrează nu numai vechimea scrisului în limba română (cu mult înainte de boierul Neacșu din Câmpulung!), dar, mai cu seamă, ascendența noastră latină indubitabilă. Un argument pe care nu s-a pedalat încă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
secolului XX sunt mult mai atenți la aparență/e decât înainte. În fapt, s-a schimbat doar direcția preocupărilor lor. În secolul al XIX-lea pântecul masculin proeminent era semn al puterii și al dominației. Un secol mai târziu, este proscris. Revistele pentru bărbați sunt rare, în comparație cu cele pentru femei, în materie de regim, siluetă, îngrijiri corporale, confort, și/sau sfaturi practice despre viața sexuală a cuplului. Totuși, toate laudă cultura corpului, calea regală a fericirii. Că această fericire înseamnă sănătate
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
înaintașilor, a șaizeciștilor, printre alții, și și-au scris opera onest, fără a-i atribui sarcini polemice. Poezia nu e, cum reducționist se crede uneori, un domeniu marcat de fracturi, străbătut de mari conflagrații, în care tot ce e nou proscrie tradiția și o ia, adamic, de la capăt." Evident, o astfel de față ascunsă, tenebroasă, greu asimilabilă modei, a generației '80 există și nici un studiu serios nu o poate neglija. Cu un obraz în tradiția de dată recentă și cu celălalt
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
aflat. L-a înviat, cu voie expresă de la Dej, George Ivașcu. La plenara de partid din '61, Miron Constantinescu și Iosif Chișinevski au fost făcuți vinovați pentru "cazul Arghezi și alte abuzuri de îndrumare". A avut noroc. Alții au rămas proscriși pînă la moarte. Ca V. Voiculescu. Cine se încumetă să-i coasă la loc cămașa sfîșiată și împărțită? Lui nu i se cunoaște nici un compromis. Și-a trăit pînă la moarte credința. Rectific: lîngă moarte, în zarcă, la Aiud. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
răzbunarea cărții " Povestea 'ulei", proza pornografică a lui Creangă, a așteptat vreo cincisprezece ani de la eliberarea cărții să se vadă pe raftul uneia dintre cele mai mari librării ale Bucureștiului. Ca să nu mai punem cât o fi așteptat înainte de asta, proscrisă de sisteme incomplete de morale, mode culturale și ideologii. Iat-o acum, singuratică și impozantă, cum sprijină vertical un raft întreg de alte cărți mai mici și nesemnificative. O ediție superbă, îngrijită și cartonată, cu desene inspirate, scriitura largă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
câinii de rasă, corcituri, de buzunar, de casă, de piață, de noapte, de zi, de scări de blocuri, de centru, de bibliotecă, de tribunal, de spital, de agenție teatrală, de lătrat după bicicliști, după camioanele-jucărie ținute în lesă de băieții proscriși de a fi asemenea părinților: NIMIC! De prostituate pe bancheta din spate a bijuteriei pe patru roți, de poliție cu botnițe, de golani fără botniță, vopsiți, cu tatuaje și cercei de gară, de pescari, de vegetație sălbatică, de lanțul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
iar, iubito, / În șoapte de amor?“ La un concurs „Cine este autorul?“, nimeni n-ar ghici cui aparțin versurile citate. Se mai remarcă apoi o anumită grandomanie, care face versurile neconvingătoare: „În infinitul cosmic / Prin lumea lui astrală / Mă simt proscris pe Terra / De-o vină ancestrală.“ Autorul crede că autorități cosmice supreme s au interesat de soarta lui și l-au pedepsit pentru o vină ancestrală. Știm însă din surse demne de încredere că nu s-au interesat și că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
interesat de soarta lui și l-au pedepsit pentru o vină ancestrală. Știm însă din surse demne de încredere că nu s-au interesat și că dacă se vor interesa vreodată nu-l vor pedepsi. În schimb, se simte un proscris pe Terra bietul critic literar care trebuie să-i citească versurile. Cuvinte mari Henri Zalis a publicat la începutul lui 2006, la ed. Bibliotheca din Târgoviște, o carte impropriu intitulată Istoria condensată a literaturii române. Titlul ei corect ar fi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un cât mai mare număr de copii. În aceste modele, tatăl este singurul activ; în ce-o privește pe mamă, ea este destinată căminului, fără a avea altă activitate decât maternitățile și educația copiilor. Însăși ideea unei politici familiale este proscrisă din cauza riscului ca ea să fie interpretată ca o întoarcere la perioada franchistă. De aceea alocațiile familiale, instrument însemnat al politicii familiale, sunt condiționate de existența resurselor în Spania, singura țară în care acest mod de vărsământ este adoptat. Esența
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]