426 matches
-
urii sunt singurele puteri adevărate din lume. Naratorul se referă la o anumită zi, când vraciul vine fără mască și aduce cu el o femeie în Casa Idolului. Femeia are un tatuaj pe față cu imaginea Idolului și este lăsată prosternată la podea în fața idolului, iar vraciul pleacă. Se presupune că aici naratorul încearcă să posede femeia (deși nimic nu este descris explicit), dar este prins de vraciul care se întorsese cu mai mulți bărbați. Ei îl bat și-i taie
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]
-
murit pe tractor în timpul unui accident. Autoritățile comuniste s-au decis sa-l înmormînteze după tradiția sovietică, fără preot, cu fanfară și drapele, dar părinții tractoristului au vrut să-l înmormînteze conform tradiției creștine. În timpul ceremoniei mama defunctului s-a prosternat în fața mașinii, spunînd că nu va permite o înmormîntare comunistă. De față erau prezenți preotul și dascălul bisericii. Dascălul mai deținea și funcția de prisăcar la prisaca colhozului. Secretarul organizației de partid le-a ordonat să plece, la care preotul
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
o comunitate minoritară (lumea islamică nu a devenit majoritar musulmană decât în cursul secolului XIII) în criză de repere, dar și pentru a marca locurile dominate de Islam. În limba arabă, "moscheea" este numit " "masjid" ", de la cuvântul "sajada", a se prosterna. Există diferite tipuri de moschei. Cea mai simplă este "moscheea de cartier", care permite credincioșilor să vină și să se roage atunci când au chef. Mai importantă este "moscheea mare", cunoscută și sub numele de "moscheea congregațională" sau "Marea moschee" ( masjid
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
găsește un tablou valoros reprezentând pe Christos așezat pe un tron opulent, făcând cu mâna dreaptă semnul botezului și ținând în mâna stângă o carte deschisă ce poartă scris: pace vouă, eu sunt lumina lumii. In partea stâga jos se prosternează împăratul Leon al VI-lea cerând îndurare pentru greșala celor patru căsătorii ale sale. De o parte și de alta, în medalioane sunt reprezentați Fecioara și Arhanghelul Gabriel. La capătul de sud al "Nartexului interior", printr-o poartă amplă se
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
sunt arse în fața imaginii zeitații. 12. "Dipa" or "". Ofrandă de lumină este adusă în fața imaginii zeitații. 13. "". Alimente cum ar fi orez gătit, fructe, unt clarificat, zahăr, și frunze de betel sunt oferite. 14. "" or "pranama". Adoratorul și familia se prosternează, se inchină în fața imaginii divinității pentru a-i aduce omagiu. 15. "" sau "Pradakshina". Are loc înconjurarea imaginii sau statuii zeitații. 16. Plecarea. Uneori sunt adaugați si alți pași : 1. "" (“Meditația”). Zeitatea aleasă spre adorare este invocată în inima adoratorului. 2
Puja () [Corola-website/Science/326184_a_327513]
-
ocazia recepțiilor, acele porți rămâneau închise până în momentul în care mulțimea pătrundea în "Chrysotriclinium" și până se restabilea liniștea. Atunci doi ofițeri o deschideau și lăsau a fi văzut împăratul așezat pe tron în partea adâncă a absidei. Mulțimea se prosterna în semn de omagiu. Acele recepții constituiau doar o măruntă parte a fastului și protolului bizantin cotidian. Strălucite erau și procesiunile organizate în palat prin lungi galerii, procesiuni la care participau diverse corpuri de slujitori, într-o ordine riguroasă. Ansamblul
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
timp, Luther devenise un călugăr exemplar căci, în octombrie 1510, împreună cu un alt frate de mănăstire au fost trimiși la Roma, cu o oarecare misiune pentru eremiții augustinieni. Prima reacție, la vederea cetății eterne, a fost o teamă pioasă: se prosterna, ridica mâinile și striga: Te salut, o Romă sfântă! După care a observat toate gesturile unui pelerin, înclinându-se cu venerație în fața sf. moaște, urcând scara sfântă în genunchi, vizitând aproximativ douăzeci de biserici și câștigând atât de multe indulgențe
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
în taină grupul și pe sora mea și m-am dus la catedrala Sfanțul Stanislaw Kostka. Începuse să se însereze, iar în catedrală era lume puțină; fără să dau atenție la nimic din ceea ce se întâmplă în jurul meu, m-am prosternat în fața Preasfântului Sacrament și i-am cerut Domnului să binevoiască să-mi spună ce trebuie să fac în continuare. 10. Deodată am auzit aceste cuvinte: Pleacă imediat la Varșovia ; acolo vei intra în mănăstire. M-am ridicat din rugăciune, m-
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
găsește un tablou valoros reprezentând pe Christos așezat pe un tron opulent, făcând cu mâna dreaptă semnul botezului și ținând în mâna stângă o carte deschisă ce poartă scris: "pace vouă, eu sunt lumina lumii". În partea stâga jos se prosternează împăratul Leon al VI-lea Filozoful cerând îndurare pentru greșala celor patru căsătorii ale sale. De o parte și de alta, în medalioane este reprezentată Fecioara și Arhanghelul Gabriel. La capătul de sud al nartexului interior, printr-o poartă amplă
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
litere de sânge în cronica djihad-ului. În fața cortului său, special amenajat, călare pe un cal alb, privea în zare trăind din plin beția victoriei. La vederea convoiului de prizonieri el a descălecat pentru a aduce mulțumire lui Allah. S-a prosternat cu fața la pământ, a sărutat țărâna, apoi a ridicat mâinile și privirea spre cer, a rostit cuvinte din Coran. Odată acest mic ritual sfârșit, Saladin a intrat în cortul bogat împodobit cu mătăsuri și s-a așezat pe un tron improvizat
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
multiple și acest fenomen a luat amploare în lumea contemporană, o lume secularizată care face totul pentru a orienta pe om mai mult față de lumea de aici, decât față de lumea spirituală 207, o lume în care omul nu se mai prosternează în fața Rațiunii divine, ci începe să adore propria-i rațiune 208. Perversiunile sexuale se deosebesc de desfrânare. Astfel, desfrânarea nu este un păcat prin raportare la instinct (pentru că scopul acestuia este împreunarea cu celălalt sex), ci numai prin raportarea la
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
începu să-l împingă din nou, cu sângele clocotindu-i de indignare pentru că fusese tratat astfel în public. Și, în fanteziile lui copilărești, se strecură o undă serioasă: „Cum i-aș putea face vreodată pe oamenii ca aceștia să se prosterneze în fața mea?” Puțin mai târziu, cu gândul la muștruluiala pe care avea s-o încaseze când ajungea înapoi la casa stăpânului, în imaginație i se ivi uriaș chipul rece al lui Ofuku. Marea lui fantezie, ca o pasăre phoenix în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
până acum, nici o secure nu se atinsese de vreun copac, de pe vremea străbunilor lui Koroku. Fierarul, Kuniyoshi, pe care Koroku îl chemase în secret din orașul Sakai, lucra cu ucenicii lui. — Cum merge? întrebă Koroku. Kuniyoshi și oamenii săi se prosternară pe pardoseala de pământ bătătorit. Încă n-avem noroc, hai? N-ați reușit să imitați arma de foc pe care o folosiți ca model? — Am încercat în toate felurile. Nu mai dormim, nu mai mâncăm, dar... Koroku dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
faci mutra asta lungă? — Dar... — Observ că nu vrei să te duci, dar Takumi urmează să înapoieze carafa de apă proprietarului ei de drept. Mă gândeam că ar fi o idee bună dacă te-ai duce și tu. Hiyoshi se prosternă în fața lui, atingând pământul cu fruntea. Întrucât venise ca însoțitor, când ajunseră la casa lui Sutejiro, Hiyoshi așteptă afară. Neștiind ce să înțeleagă, foștii săi colegi veniră să caște gura. Băiatul părea să fi uitat complet că unii dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
chemă deoparte un subordonat, șoptindu-i ceva la ureche. Nobunaga urca treptele intrării principale. Îl așteptau peste o sută de vasali ai familiei Saito, de la bătrânii clanului până la tineri samurai încă în perioada de probă. Stăteau îngenuncheați umăr lângă umăr, prosternându-se în semn de salut. Deodată, Nobunaga se opri pe loc și întrebă: — O cameră de odihnă se găsește? Vorbea fără nici o reținere și i se răspunse foarte încet: — Da, doamne! Toate capetele plecate se ridicară simultan. Hotta Doku făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Deodată, Nobunaga se opri pe loc și întrebă: — O cameră de odihnă se găsește? Vorbea fără nici o reținere și i se răspunse foarte încet: — Da, doamne! Toate capetele plecate se ridicară simultan. Hotta Doku făcu un pas înainte și se prosternă la picioarele seniorului din Owari: — Te aici, vă rog. Vă rog să vă odihniți aici o vreme, doamne. Se înclină adânc, în timp ce-l conducea spre dreapta intrării mari, pe un coridor înălțat. Nobunaga privi în dreapta, apoi în stânga. — Ce să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de samar. Da, da, își ocupă Hiyoshi de bună voie locul la sfârșitul procesiunii, fericit ca în țara viselor. În timp ce convoiul își continua drumul spre Nagoya, calea se elibera ca și cum ar fi fost curățită cu mătura. Bărbați și femei se prosternau cu capetele la pământ, în fața caselor și pe marginea drumului. Nobunaga nu era reținut nici măcar în public. Își dregea glasul în timp ce le vorbea slujitorilor și în același timp râdea. Spunând că-i era sete, mânca pepeni în șa și scuipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-mă! suspină el. Îl îndurerase pe Nakatsukasa, care-i fusese servitor, dar îi era și mai apropiat decât propriul său tată. Iar prin incidentul cu calul, îi impusese voința lui, ca de obicei. — Să vină Goroza. Când armurierul șef se prosternă în fața lui, Nobunaga se așeză pe podea, față în față cu el. — Mesajul pe care mi l-a lăsat tatăl tău mi-a străpuns inima. N-am să-l uit niciodată. Altă scuză nu am. Era gata să se prosterneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
prosternă în fața lui, Nobunaga se așeză pe podea, față în față cu el. — Mesajul pe care mi l-a lăsat tatăl tău mi-a străpuns inima. N-am să-l uit niciodată. Altă scuză nu am. Era gata să se prosterneze el însuși în fața lui Goroza, dar tânărul, derutat, îi luă mâinile, într-un gest de venerație. Seniorul și vasalul se îmbrățișară, în lacrimi. În anul acela, seniorul clanului Oda a clădit un templu în orașul castelului, închinat mântuirii bătrânului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
făcut ceva? — Nimic. — Ei, oricum, hai mai repede, îl zori Fujii, luând-o la fugă într-o direcție neașteptată. Ceva îl pusese pe gânduri pe Nobunaga, în timp ce inspecta magaziile, bucătăriile și depozitele de lemne și cărbuni. — L-am adus, se prosternă Fujii, când stăpânul său trecu pe-alături. Nobunaga se opri. Aha, l-ai adus? repetă el, cu ochii oprindu-i-se asupra făpturii lui Tokichiro, care aștepta mai în spate. Maimuță, vino încoace. — Stăpâne? — De azi încolo, te numesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Comparând numărul copacilor cu cifrele din registru, Tokichiro bănui că fusese încărcat la plată cu aproape o treime. Se așeză pe o buturugă. — Chemați-i aici pe furnizori, îi spuse el unui om de-al său. Vânzătorii de lemne se prosternară în fața lui, cu inimile bătându-le la gândul celor ce aveau să urmeze. Oricâte inspecții ale muntelui se efectuau, numărătoarea copacilor rămași în picioare nu se putea face ușor de către un amator, iar supraveghetorii aprovizionării cu combustibil luaseră întotdeauna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și luă haina cu blazon. Împreună cu Nobunaga, în grădină mai erau patru sau cinci servitori, inclusiv Shibata Katsuie și Maeda Inuchiyo. Îmbrăcat cu haina albastră, Tokichiro se apropie grăbit, oprindu-se la peste douăzeci de metri de Nobunaga, unde se prosternă la pământ. — Vino-aici, Maimuță, ordonă Nobunaga. Inuchiyo îi pregăti imediat un scăunel. — Hai mai aproape. — Da, stăpâne. — Maimuță? Am auzit că aseară ai aruncat niște vorbe destul de mari la șantierul de la zidurile exterioare. — Ați și aflat, stăpâne? Nobunaga își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fac o demonstrație a pregătirilor de apărare. — Narumi? ieși Nobunaga de sub plasă și, încă în pijamaua sa de mătase albă, trecu în camera alăturată, unde se așeză. Genba? — Stăpâne? — Intră. Sakuma Genba se opri la marginea camerei alăturate și se prosternă la podea. Nobunaga își făcea vânt. Seara se simțea deja răcoarea toamnei care se apropia, dar în curtea castelului, cu pâlcurile sale dese de copaci, încă mai zburau roiuri de țânțari. — Nu e chiar atât de neașteptat, spuse în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
smulse, rămurelele tremurau încet. — Cine e? strigă Ieyasu. Dacă era un om pus pe rele, probabil că fugise. Nu se auzeau pași, însă. Încălțând o pereche de sandale, ieși pe poarta din spate a zidului de pământ. Un om se prosternase în țărână, așteptându-l. Lângă el zăceau un coș mare de răchită și un toiag. — Jinshichi? Nu ne-am văzut de mult, stăpâne. Cu patru ani în urmă, când în sfârșit primise permisiunea lui Yoshimoto, Ieyasu se întorsese la Okazaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cuvintele bătrânului. — Ce oră e? întrebă Nobunaga, schimbând subiectul. — E Ora Șobolanului, răspunse cineva, din camera alăturată. În timp ce cuvintele continuau să răsune în noaptea care devenea tot mai adâncă, melancolia părea să-i cuprindă pe toți. În sfârșit, Hayashi se prosternă și vorbi, cu capul său alb aplecat până la podea, în direcția lui Nobunaga: Doamne, mai gândiți-vă încă o dată, temeinic. Haideți să negociem. Vă rog. În zori, toți oamenii și fortărețele noastre vor fi foarte probabil zdrobite de forțele clanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]