73 matches
-
vine. Diana, iubita lui, plecată la vânătoare Aflând că zeus e sus în neuitare s-a întors să proslăvească statuia ce strălucea măreață-n soare, chemând mulțimile să se închine- strigând: alleluia, aleluia! Și a mai trecut un mileniu de prosternare, Diana se ruga la statuie mereu Cum făceau fiecare. Trecuse vremea pentru zeu... Dorind să arate lumii Cât de mult îl cunoaște pe Zus Și s-o întoarcă la rugăciune Îngenunchind în negura humii, La ceasul răsăritului de stea A
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1408766607.html [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
împărat, după ce a pierdut bătălia din Apollonia, s-a întâlnit cu Theogenes, un astrolog renumit din Illiria. Acesta, după ce i-a calculat harta nașterii, intuind ce destin măreț îl așteaptă, s-a aruncat la picioarele lui într-un gest de prosternare. Pentru că viața lui avea să decurgă așa cum prevăzuse astrologul, într-o zi, din ce în ce mai încrezător în destinul său, Octavianus a bătut un cistofor (monedă de argint, multiplu al monedei de bază, denarul, 1 cistofor = 3 denari) cu chipul său pe avers
Când s-a născut astrologia financiară? by http://uzp.org.ro/cand-s-a-nascut-astrologia-financiara/ [Corola-blog/BlogPost/93951_a_95243]
-
îndrăzneală! Nu tu portar cu “fireturi” care să te întrebe “scopul și durata”, nu tu “costum și cravată”, “însoțitor”, “legitimație”, “recomandări”, adică acel protocol și raport formal construit artificial, creat într-adins de comuniști care să intimideze și să grăbească prosternarea, să dea supunerii aerul firescului în fața “mărimilor” zilei, respectul față de guvernanți, teama, comoditatea, sărăcia și siguranța ta pe liniștea șî opulența lor și atât de ceruta și necesara legitimităte impusă de actul guvernării “democratice” și conținută în documente și acte
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 by http://confluente.ro/Laportari_cu_fireturi_si_galoane_ca_la_c_c_al_p_c_r_in_las_vegas_iv_.html [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]
-
nu abdică ci făgăduiește că, având vițe în omenesc, va persista în omul ales. Chipul ei exprimă bunătate, e plin de surâs fin! Este asemănătoare prezbiterelor întâilor patriarhi, căci femeile antice nu aveau petele vulgarității, nu erau încrezute, nu impuneau prosternare, erau bune, omenoase, dăruitoare, cu fire luminoasă și exemplară. Revăzând-o în gând observ că avea un zor în a cuprinde cât mai mult din ce era de făcut, ca să nu-mi scape din mână artiștii. A vorbit cu fiecare
FLORENTINA COCA ZIBILIANU. GENEROZITATEA PERSISTĂ ÎN OMUL ALES de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1420306158.html [Corola-blog/BlogPost/357714_a_359043]
-
vine. Diana, iubita lui, plecată la vânătoare Aflând că zeus e sus în neuitare s-a întors să proslăvească statuia ce strălucea măreață-n soare, chemând mulțimile să se închine- strigând: alleluia, aleluia! ...Și a mai trecut un mileniu de prosternare, Diana se ruga la statuie mereu Cum făceau fiecare. Trecuse vremea pentru zeu... Dorind să arate lumii Cât de mult îl cunoaște pe Zus Și s-o întoarcă la rugăciune Îngenunchind în negura humii, La ceasul răsăritului de stea A
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1494777663.html [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
de cal, era o muzică cu un aplomb stins, tânguitor, adesea asemănătoare cu strigăturile și urletele coyot-ului din preerie, cu fredonări legănate la refrene și răspicate, alertate, când invocau divinități care își întârziau indeplinirea feluritelor implorări, erau “surde” la apelurile prosternărilor și rugilor, înălțate din varii pricini omenești de care nu erau feriți ... Uzina de produs filme de la Hollywood, din rațiuni comerciale, aduceau pe ecrane fapte neconcordante cu realitatea trăită de ei. Viciau grav și conținutul și forma, tocea de sensuri
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Pastorul_keith_si_indienii_navajos_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
ei, pierduti prin ere, Ca florile și fluturii sprințari. Și-n țărmuri arcuite de dogoare, Prin dune aurite și pustii, În locul unde pasul e lentoare Și niciodată n-ai dori să fii Stă mândră în splendoarea-i înnegrită, Altar de prosternare și mister, O piatră din tărie prăvălită, Ce leagă pe vecii pământ și cer. Și poate că-n eternă nemișcare Magnetul care-l poartă va chema Un alt asteroid pierdut în zare, Iar floarea ca o sferă va ofta. Tot
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1413099376.html [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
se întreabă retoric, Mircea Chelaru, pentru ca tot el să arate cu degetul, partea principală de vină, adică “noi , noi cei care ne văicărim că nu mai putem, dar am stat deoparte așteptând un Mesia!”. Ca probă subversivă, proverbul gestului de prosternare, pe care l-am adoptat:”Sărută mâna pe care nu o poți mușca!”. Din “Convertirea legilor și abandonul dreptății”, redau un singur pasaj, semnificativ, zic eu: “ ... educația, singură, mai ales cum se face ea astăzi, nu poate avea succes acolo
ROMÂNIA MOLUSCĂ DE MIRCEA CHELARU, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1398272356.html [Corola-blog/BlogPost/347888_a_349217]
-
CREDO editurii ARMONII CULTURALE, a apărut de curând o nouă carte de eseuri istorico-teologice, a eruditului exeget creștin STELIAN GOMBOȘ, intitulată ARMONII SACRE ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ (Format A5, 472 pagini). „Irezistibilele și subtilele îndemnuri spre rugăciune, meditație și reculegere, de prosternare în fața Creatorului a toți și a toate, spre recăpătarea valorilor sufletului, iată câteva dintre valențele pozitive ale scrierilor lui Stelian Gomboș. Cu înțelepciune și maturitate, se întreprinde o aleasă pledoarie în favoarea Ortodoxiei, a cunoașterii suferințelor martirice și minunatelor jertfe de
O NOUĂ APARIŢIE LITERARĂ, ÎN COLECŢIA CREDO A EDITURII ARMONII CULTURALE: STELIAN GOMBOŞ – ARMONII SACRE ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ (ESEU ISTORICO-TEOLOGIC) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 627 din 18 sept by http://confluente.ro/O_noua_aparitie_literara_in_colect_gheorghe_stroia_1347949099.html [Corola-blog/BlogPost/343616_a_344945]
-
se întreabă retoric, Mircea Chelaru, pentru ca tot el să arate cu degetul, partea principală de vină, adică “noi , noi cei care ne văicărim că nu mai putem, dar am stat deoparte așteptând un Mesia!”. Ca probă subversivă, proverbul gestului de prosternare, pe care l-am adoptat:”Sărută mâna pe care nu o poți mușca!”. Din “Convertirea legilor și abandonul dreptății”, redau un singur pasaj, semnificativ, zic eu: “ ... educația, singură, mai ales cum se face ea astăzi, nu poate avea succes acolo
„ROMÂNIA MOLUSCĂ” DE MIRCEA CHELARU de RĂZVAN DUCAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Razvan_ducan_1398333819.html [Corola-blog/BlogPost/347934_a_349263]
-
Ceea ce spun este o analiză nu neutră, ci obiectivă. Metafizic, mai degrabă epifizic ea îi schimbă traiectoria, îi aduce devenirea, creșterea, extinderea spirituală, farmecul, talentul, cunoașterea vieții cu așteptări, cu aducerea polivalenței, tragismului, comediei, rătăcirilor, recunoașterii de sine, întărirea convingerii, prosternării în fața unui singur și același Dumnezeu, căruia el i se închină. Wil devine imaginea moarată a oglinzii Annei, Anna este oglinda lui moarată. Ea nu minte cititorul, care percepe un alter ego doar schițat, intrând în conexiune directă cu publicul
CRISTALUL OGLINZII ÎN MOIRATE APE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1487581217.html [Corola-blog/BlogPost/368556_a_369885]
-
de a iubi pe cei ce mi-au demolat armonia, ce mi-au furat și murdărit dreptul de mamă și femeie. E crunt și abominabil jaful pe care l-am suferit, dar iertarea mea e mai tămăduitoare decât iubirea omenească. Prosternarea mea mi-a adus alinare și m-am ridicat de pe pardoseala rece, cu o jumătate de cer mai ușoară. O atingere aproape eterică m-a trezit din rătăcirile mele. Lângă mine stătea un bărbat pe jumătate invalid, privindu-mă cu
DAR DE ZIUA MAMEI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1488927492.html [Corola-blog/BlogPost/375650_a_376979]
-
vine. Diana, iubita lui, plecată la vânătoare Aflând că zeus e sus în neuitare s-a întors să proslăvească statuia ce strălucea măreață-n soare, chemând mulțimile să se închine- strigând: alleluia, aleluia! ...Și a mai trecut un mileniu de prosternare, Diana se ruga la statuie mereu Cum făceau fiecare. Trecuse vremea pentru zeu... Dorind să arate lumii Cât de mult îl cunoaște pe Zus Și s-o întoarcă la rugăciune Îngenunchind în negura humii, La ceasul răsăritului de stea început
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1424767763.html [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
a stejarilor seculari. Mira îndrăgea aceste ființe. Le urmări mersul sincopat, fornăitul mândru, liniile atât de pline de perfecțiune ale corpului lor. Și-ar fi dorit să îi sărute și să le mângâie sublimul, însă se mulțumi cu starea de prosternare în fața frumuseții lor divine. Devenise un motiv de contemplație admirarea acestor făpturi. Simțea că, în trecut, coapsele ei strânseseră astfel de trup și simțiseră căldura sufletului lor minunat, în galopul sălbatic pe cărări de munte. Sentimentul plutirii, fuga nebună cu
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1470598945.html [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
vine. Diana, iubita lui, plecată la vânătoare Aflând că zeus e sus în neuitare s-a întors să proslăvească statuia ce strălucea măreață-n soare, chemând mulțimile să se închine- strigând: alleluia, aleluia! ...Și a mai trecut un mileniu de prosternare, Diana se ruga la statuie mereu Cum făceau fiecare. Trecuse vremea pentru zeu... Dorind să arate lumii Cât de mult îl cunoaște pe Zus Și s-o întoarcă la rugăciune Îngenunchind în negura humii, La ceasul răsăritului de stea A
POEME DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1421914964.html [Corola-blog/BlogPost/350142_a_351471]
-
ale propriilor sărbători. Clamarea în falset a Nașterii și a Imaculatei Concepțiuni de către grupuri turbulențe de seminariști și aurolaci s-ar completă de minune cu bocetele funerare ale cohortelor de evrei ieșiți să țină Yom Kippur-ul în stradă ori cu prosternările Mecca-centriste ale musulmanilor găsiți de cîntarea muezzinului care la o casă de schimb, care în stația de autobuz, care făcîndu-și cumpărăturile în Amzei. Tabloul ar fi complet dacă adăugăm în Pasajul de la Universitate o jumatate de duzină de măicuțe anabaptise
Decembrie sincer by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83026_a_84351]
-
stabilă, fiind considerat un restaurator al imperiului. A introdus un ceremonial de origine orientala, pentru a accentua diferența de putere dintre conducător și supuși, la curea să imperiala aflată în orașe din afara Italiei. S-a introdus portul coroanei, "adoratio" (obiceiul prosternării), "proskynesis" (sărutul poalei mantiei imperiale), iar purpura era rezervată numai împăraților, succesorii săi finalizând procesul de tranziție spre teocrația puterii imperiale. Pe plan juridic, se pedepsea uciderea sclavilor și era permisă emanciparea acestora. Dar căsătoriile dintre oamenii liberi și sclavi
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
predică a exisat o schimbare în vocea lui Ghulam Ahmad, arăta ca și cum ar fi fost în transă, în strânsoarea unei maini nevăzute și de parcă o voce din necunoscute l-a făcut vocea ei. După încheierea predicii, Ahmad a căzut în prosternare, fiind urmat de restul credincioșilor, ca semn al mulțumirii față de Dumnezeu. Ahmad a scris ulterior: Potrivit tradiției islamice, Iisus, la cea de-a doua venire, va coborî cu sau aproape de un minaret alb, se pare la est de Damasc sau
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
condiția să cunoască ritualul rugăciunii. Dacă este vorba de un grup numeros, se vor aranja cu toții în rănduri, iar femeile vor sta în ultimul rînd. Cât despre "rak'a", ea este alcătuită din aplecarea trupului de mai multe ori, apoi prosternarea completă cu fruntea la pământ, numită "sugud", apoi pe jumătate așezat și, în fine pe jumătate îngenuncheat. Rugăciunea începe cu proclamarea intenției de rugăciune, continuă cu un "takbir", adică rostirea formulei Allahu'akbar. Se recită apoi prima sură, "al-Fatiha", credinciosul
Rugăciunea în islam () [Corola-website/Science/329534_a_330863]
-
unii oameni) să meargă înainte sau (unele) înapoi. Nu este nici unul care să fie adorat în afară de Tine." Relatare făcută de 'Aisha: "Apostolul lui Dumnezeu obișnuia să facă unsprezece Rakat, astfel că aceasta era rugăciunea să. El prelungea atât de mult prosternările încât cineva ar fi putut recita cincizei de versete (din Coran) înainte ca Acesta să ridice capul. Se ruga două Rakat (Sunna) înainte de rugăciunea Fajr și apoi se întindă pe partea dreaptă până când cineva venea și-l informa cu privire la rugăciune
Tahajjud () [Corola-website/Science/329366_a_330695]
-
Planul reușește și fata cade în brațele iubitului său. Mefistofele îl duce pe Faust în lumea sa cumplită, cea a vrăjitoarelor și a spiritelor răului, spirite ce capătă o amploare deosebită în noaptea sabatului. Faust urmărește îngrozit aceste ritualuri și prosternări către Satan. Deodată, în mijlocul acestor dezlănțuiri malefice, Faust are o viziune: Margherita este încătușată în lanțuri. Faust este chinuit de remușcare pentru că a nenorocit un suflet. Mefistofele reușește însă să-l atragă din nou în lumea sa malefică. Margherita este
Mefistofele () [Corola-website/Science/307648_a_308977]
-
Bizanț o adevărată religie: cu un sanctuar propriu, în „Palatul Sacru”, reședința principală a împăraților bizantini, cuprinzând și un ansamblu de capele și oratorii, și cu ceremonii având caracter de solemnități religioase. O tăcere profundă, gesturi rituale, rugăciuni, aclamații ritmate, prosternare obligatorie, sărutarea mâinii și încălțării împăratului, care nu călca decât pe un covor de purpură, mâna lui nu putea fi profanată prin contactul cu mâna unui muritor de rând, și în fața căruia cel primit în audiență era condus și susținut
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
otoman. Țările Române deveneau vasale imperiului. Acceptarea dominației se făcea prin închinare. Țările Române accepta plata tributului și reglementarea relațiilor pentru succesiunea la tronul Wallahiei. Ceremonia de închinare presupunea inclinarea capului în fața sultanului, iar în tradiția bizantina mai era și prosternarea în fața împăratului. În secolul XVIII, ceremonia a fost modificată, iar domnitorul vasal trebuia să incenunchieze și să sărute pământul din fața sultanului, În momentul acceptării închinării, între cele două părți se stabilea ahd-legământ, stabilit i nscris în " ahdname humayun"-cartea legământului
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
nutresc din întâmplări mărunte, pe care nici surpriza din final, care vrea să spună că aparențele înșală, nu le smulge din sălciu. Rar, schițele acestea se interferează cu literatura (Frunzele veștede, Gelozie). Un prinos de nemăsurată admirație, când smerit până la prosternare, când euforic peste poate, se revarsă din „notele biografice”, în ton encomiastic, închinate reginei Carmen Sylva (Regina noastră, 1914). Interes prezintă, ca aport documentar, amintirile din pribegie (Amintiri din Rusia, răsfirate în „Ararat”). Ele captează ceva din pulsul violent, haotic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
în moarte, tot noi, noi înșine, pentru totdeauna fiindcă numai viața, bucuria și iubirea durează pentru totdeauna. Vezi tu, mamă, am prins picioarele timpului ! Mama : (ia cu venerație crucea, face gestul Namaskar al indienilor și o pune deasupra capului, în prosternare) Te iubesc... ...te iubesc...te iubesc...(tăcere, apoi -deodată) Dar cum Îl cheamă pe cel care, murind pentru noi, a oprit roata timpului ? Pe Fiul Lui Dumnezeu ? Tânărul : Iisus. CORTINA De aceea Când mă uit la o piatră, eu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]