73 matches
-
ale propriilor sărbători. Clamarea în falset a Nașterii și a Imaculatei Concepțiuni de către grupuri turbulențe de seminariști și aurolaci s-ar completă de minune cu bocetele funerare ale cohortelor de evrei ieșiți să țină Yom Kippur-ul în stradă ori cu prosternările Mecca-centriste ale musulmanilor găsiți de cîntarea muezzinului care la o casă de schimb, care în stația de autobuz, care făcîndu-și cumpărăturile în Amzei. Tabloul ar fi complet dacă adăugăm în Pasajul de la Universitate o jumatate de duzină de măicuțe anabaptise
Decembrie sincer by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83026_a_84351]
-
și Bobcinski, un fel de Farfuridi și Brînzovenescu, chiar de la nivelul replicii. Adrian Andone în Luka Lukici Hlopov este un nătîng și cabotin inspector școlar, terorizat de nevastă și de propriile neputințe, fără coloană și vocație, îndoit de umilințe și prosternări în fața puterii. Oricare ar fi ea. Energică și aferată este Natașa Raab în soția Primarului, o dominatoare mahalagioaică ce trage sforile din umbră și nu precupețește nici un efort să se tăvălească cu Hlestakov. La urma urmelor, mai înainte de orice este
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
al tuturor vârstelor muzeului-reședință imperială, alimentat de două fluvii distincte: cel al actanților propriu-ziși și cel al publicului mai mult sau mai puțin avizat. Dintre aceștia se distinge unul doct, ce întruchipează Europa cu toate bunele și relele ei: cu prosternarea în fața unor exponate preponderent apusene, cu repudierea altora, autohtone, mai greu de asimilat, cu poncife în aprecierea valorii unor compozitori, arhitecți, artiști, dar și cu pătrunzătoare judecăți despre istorie, artă, popor. Este, dacă vreți, un soi de Enciclopedie a sufletului
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
gură arată prin aceasta că îl primește ca pe un egal al său3." Sărutul piciorului exprimă, dimpotrivă, supunere. El arată o completă devalorizare de sine în profitul persoanei sărutate, coborîre care exprimă servilitate, umilință și chiar umilire. Modul acesta de prosternare poate să semnifice nu doar recunoașterea unei puteri și a unei superiorități, dar și semnul unui mare respect, a unei recunoașteri sau chiar o cerere de iertare. In timpul prezentărilor în fața papei de la Roma, era obiceiul să i se sărute
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
soarelui. Cu totul orbit. Năucit. Și, poate educația mea nu tocmai laică, poate altceva, ideea secretă a apropierii de revelația supremă - cum credeau cei vechi și cum măcar câteodată mai credem și noi -, mă făcea să simt nevoia imperioasă a prosternării. Și, numai pentru că nu se mai potrivea cu epoca noastră grăbită, superficială și, mai ales, preponderent sceptică și demitizantă, luptam din greu contra acestei porniri singulare. Căci, trebuie s-o recunoaștem, nu știm bine ce, o celulă secretă a sufletului
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
împărat, după ce a pierdut bătălia din Apollonia, s-a întâlnit cu Theogenes, un astrolog renumit din Illiria. Acesta, după ce i-a calculat harta nașterii, intuind ce destin măreț îl așteaptă, s-a aruncat la picioarele lui într-un gest de prosternare. Pentru că viața lui avea să decurgă așa cum prevăzuse astrologul, într-o zi, din ce în ce mai încrezător în destinul său, Octavianus a bătut un cistofor (monedă de argint, multiplu al monedei de bază, denarul, 1 cistofor = 3 denari) cu chipul său pe avers
Când s-a născut astrologia financiară? [Corola-blog/BlogPost/93951_a_95243]
-
mântuirii escortă. Te pleci peste lume încătușată De gândul ce pentru spirit s-a născut. - Curăță de pe sunet, de pe cuvânt orice pată, Fii alb ca divinul din scut - Îmi spune iubita pe când mă adoarme Cu obscurul în lumina ei. Prin prosternare am înaltele arme, Sunt fântâna în groapa cu lei. Lumea cealaltă pentru aceasta e geană, Se bate peste ochiul cu miresme Primite de la sfintele tale glezne Pe care depun ceea ce a fost în el rană. * Mă lungesc uneori pe masa
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
încununează/ capul cu ochi de copil/ o haită de lupi îl urmează credincioasă/ binecuvîntat pămîntul rodește sloiuri de gheață" (ibidem). O proslăvire ambiguă (întrucît ar putea avea ca obiect fie Providența, fie un bărbat iubit) traduce adesea această nevoie de prosternare admirativă ce anulează vidul afectiv: "chip de pămînt ești/ în noi dornici de tine/ în jurul tău pasc cai veniți din dulcile tărîmuri/ din cerul cel mai de sus/ voi cînta ca pasărea/ imnuri închinate ție/ puterea ta dă-mi-o
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
lumești ale unor ierarhi ai sfintei noastre biserici: un grup de șapte-opt călugărași longilini și cu chipuri pe care se citea extazul, se bulucea la poarta mănăstirii să petreacă două înalte fețe bisericești care tocmai îi vizitaseră. Slugărnicia, adorația tâmpă, prosternarea imbecilă și un fel de sexualitate difuză, evident rău plasată în context, dădeau scenei un aer de solemnitate deșucheată. Inutil să descriu chipurile unsuroase, de prim-secretari de județ, ale celor doi șefi în sutană, tolăniți cu dosurile lor largi
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
vine. Diana, iubita lui, plecată la vânătoare Aflând că zeus e sus în neuitare s-a întors să proslăvească statuia ce strălucea măreață-n soare, chemând mulțimile să se închine- strigând: alleluia, aleluia! ...Și a mai trecut un mileniu de prosternare, Diana se ruga la statuie mereu Cum făceau fiecare. Trecuse vremea pentru zeu... Dorind să arate lumii Cât de mult îl cunoaște pe Zus Și s-o întoarcă la rugăciune Îngenunchind în negura humii, La ceasul răsăritului de stea început
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
am nici un dubiu că lăsați liberi pe vremea lui Ceaușescu, tenorii de azi ai naționalismului pe bază de răgete ar fi fost niște șefi de partid la fel de breji ca Bobu și Postelnicu. Ba chiar mai breji, prin lingușeală, slugărnicie și prosternare subumană. Ceea ce, de altfel, i-a emasculat etic pe veci. Zbieretele patriotarde de azi nu sunt decât tânguielile după pierduta bărbăție de ieri. Intrați, ca să zic așa, până-n gât în rolul Șeherezadei, eunucii bolșevico-fasciști continuă să scoată falsete, doinind cu
Antonescu, rezerva lui Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16045_a_17370]
-
limite. Ideea de perfecțiune, inculcată în această admirație: "Pisicile nu se simt nicicînd amenințate, sunt incapabile, congenital, să încorporeze gîndul straniu că cineva poate să aibă aversiune pentru o creatură atît de perfectă ca pisica" (Kathy Young).Ca și următoarea prosternare: "Dacă ar fi posibilă încrucișarea omului cu pisica, rasa primului s-ar mai ameliora, dar ar degrada-o pe a doua" (Mark Twain). O referință la condiția paradiziacă a pisicilor, somnolente întru primordială candoare: "Puii de pisică se nasc cu
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
în continuă mișcare, în agitată prefacere, în dialog mut și pervertitor, iată o poveste care se vrea amuzantă, pentru a nu deveni ridicolă prin candoare, și alunecă în tragic. Sau invers. Parcă de teamă să nu se facă de râs, prosternarea poetului câștigă o funcție euristică. Prin gesturi tot mai largi, el transgresează limitele fizice. Spațiul și timpul se confundă: Și drumeții, îngenunchiații genunchi, șoptiră: ajunge. ... Bine! Fie!... Și culeg de jos, din josnicie, resorturi culeg, piulițe, angrenaje, piese, toate, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Ironia înseamnă acuitate, perceperea polisemiei realului: Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului, posomorât, de toamnă, Dumnezeu e obosit, nu vă dă ascultare, cuvântul vostru colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare. (Mila pământului) Prin atribuirea gestului de prosternare munților se realizează un transfer calitativ: ruga este înaltă și hotărâtă precum muntele. Această formă de relief devine simbolul unui gest încremenit de rugăciune. Dumnezeu, prea "obosit" ca să dea un răspuns, dezamăgește orice așteptare. Ironia amară, care exaltă, de astă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în moarte, tot noi, noi înșine, pentru totdeauna fiindcă numai viața, bucuria și iubirea durează pentru totdeauna. Vezi tu, mamă, am prins picioarele timpului ! Mama : (ia cu venerație crucea, face gestul Namaskar al indienilor și o pune deasupra capului, în prosternare) Te iubesc... ...te iubesc...te iubesc...(tăcere, apoi -deodată) Dar cum Îl cheamă pe cel care, murind pentru noi, a oprit roata timpului ? Pe Fiul Lui Dumnezeu ? Tânărul : Iisus. CORTINA De aceea Când mă uit la o piatră, eu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de cultură din țară, operele lor nu erau foarte ușor de găsit. De aceea, de multe ori, în mediile culturale, numele lui Eliade și Cioran erau rostite cu mult respect, aveau forța de impact a mitului, dar rareori în spatele acestor prosternări intelectuale se putea ghici frecventarea cu asiduitate a operei. Dan Ciachir a avut șansa să meargă direct la texte, iar lectura sa este una respectuoasă, dar și lucidă, sentimentală, emoționată, revelatorie, dar și critică, atunci cînd este cazul. Totul pe
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
o explicație ce vine abia mult după act și nu e foarte clară! -, este că gestul arată, presimte, o mare suferință ulterioară prin care va trece nepăsătorul ofițer! Interpretarea care se dă de obicei de exegeți acestei scene este că prosternarea lui Zosima e profetică, în sensul că, intuind suferința prin care va trece năbădăiosul Mitia, aceasta chiar îi va deschide o cale, o șansă spre mântuire. Noi știm, apoi, citind romanul, că Mitia va fi acuzat de asasinarea tatălui său
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
Mitia, deși curat și incapabil de a ucide, acceptă fără murmur sentința și trimiterea în Siberia, ce echivala cu o moarte civilă. Mai mult - acceptă, își asumă vina, niciodată comisă! Și, în fapt, cred eu, acesta e semnul profund al prosternării lui Zosima: nu atât suferința care-l aștepta pe un condamnat la Siberia, prilej, poate, pentru o reapropiere de credință, ci... asumarea unei vini niciodată comise indică - pentru ochii și simțirea unui iluminat profet, arată mai mult decât o convertire
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
în viață încă, faima unui sfânt și după moartea sa toată lumea, călugării mânăstirii și Alioșa așteaptă prima dovadă, primul semn - inalterarea cadavrului! -, ci... Mitia se pare că este ales pentru a merge pe această cale, a sfințeniei! Iar actul de prosternare a călugărului, înainte de a fi cel al unei adânci compasiuni și înțelegeri, va fi actul de profundă umilință al cuiva care recunoaște în altul, înainte ca acesta să devină lucid de destinul său, pe unul din acei rari și "ciudați
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
a stejarilor seculari. Mira îndrăgea aceste ființe. Le urmări mersul sincopat, fornăitul mândru, liniile atât de pline de perfecțiune ale corpului lor. Și-ar fi dorit să îi sărute și să le mângâie sublimul, însă se mulțumi cu starea de prosternare în fața frumuseții lor divine. Devenise un motiv de contemplație admirarea acestor făpturi. Simțea că, în trecut, coapsele ei strânseseră astfel de trup și simțiseră căldura sufletului lor minunat, în galopul sălbatic pe cărări de munte. Sentimentul plutirii, fuga nebună cu
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
ei, pierduti prin ere, Ca florile și fluturii sprințari. Și-n țărmuri arcuite de dogoare, Prin dune aurite și pustii, În locul unde pasul e lentoare Și niciodată n-ai dori să fii Stă mândră în splendoarea-i înnegrită, Altar de prosternare și mister, O piatră din tărie prăvălită, Ce leagă pe vecii pământ și cer. Și poate că-n eternă nemișcare Magnetul care-l poartă va chema Un alt asteroid pierdut în zare, Iar floarea ca o sferă va ofta. Tot
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
dintre Învingători și Învinși, obiectivul cu bătaie lungă fiind fuziunea acestora Într-o realitate etnică supranațională. Faptul că Alexandru Însuși adoptă elemente vestimentare ahemenide, Îndemnându-și apropiații să procedeze la fel, și că Încearcă să impună macedonenilor obiceiul persan al prosternării confirmă intențiile sale de promovare a unei politici de asimilare reciprocă a celor două popoare. În fine - și cu asta Închei -, În vara anului 324, la Opis, pe fluviul Tigru, se consumă unul dintre episoadele cele mai... cum să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Ceea ce spun este o analiză nu neutră, ci obiectivă. Metafizic, mai degrabă epifizic ea îi schimbă traiectoria, îi aduce devenirea, creșterea, extinderea spirituală, farmecul, talentul, cunoașterea vieții cu așteptări, cu aducerea polivalenței, tragismului, comediei, rătăcirilor, recunoașterii de sine, întărirea convingerii, prosternării în fața unui singur și același Dumnezeu, căruia el i se închină. Wil devine imaginea moarată a oglinzii Annei, Anna este oglinda lui moarată. Ea nu minte cititorul, care percepe un alter ego doar schițat, intrând în conexiune directă cu publicul
CRISTALUL OGLINZII ÎN MOIRATE APE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368556_a_369885]
-
vine. Diana, iubita lui, plecată la vânătoare Aflând că zeus e sus în neuitare s-a întors să proslăvească statuia ce strălucea măreață-n soare, chemând mulțimile să se închine- strigând: alleluia, aleluia! ...Și a mai trecut un mileniu de prosternare, Diana se ruga la statuie mereu Cum făceau fiecare. Trecuse vremea pentru zeu... Dorind să arate lumii Cât de mult îl cunoaște pe Zus Și s-o întoarcă la rugăciune Îngenunchind în negura humii, La ceasul răsăritului de stea A
POEME DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350142_a_351471]
-
îndrăzneală! Nu tu portar cu “fireturi” care să te întrebe “scopul și durata”, nu tu “costum și cravată”, “însoțitor”, “legitimație”, “recomandări”, adică acel protocol și raport formal construit artificial, creat într-adins de comuniști care să intimideze și să grăbească prosternarea, să dea supunerii aerul firescului în fața “mărimilor” zilei, respectul față de guvernanți, teama, comoditatea, sărăcia și siguranța ta pe liniștea șî opulența lor și atât de ceruta și necesara legitimităte impusă de actul guvernării “democratice” și conținută în documente și acte
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]